1,043 matches
-
în meseria de constructor, a înălțat în câțiva ani o construcție halucinantă, cu turnuri, turnulețe, terase, balcoane și zeci de camere, folosită astăzi ca locuință, atelier, loc de expoziție și hotel pentru prieteni și admiratori. Peste tot, pereții albi sunt plini de picturi albastre și de sculpturi de sirene, animale marine, făpturi fantastice. În ambianța oceanului, aflat la buza clădirii, ansamblul este fascinant, atrăgând anual circa 60000 de vizitatori. Don Carlos este tatăl unuia din supraviețuitorii "catastrofei aviatice din Anzi", Carlito
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m, dup) micul dejun, prin livezile de citrice, luând-o cu noi pe Mississippi (rareori pleac) John f)r) ea); p)mântul se menține f)râmicios și moale printre pomi, frunzele sunt lucioase, solul Însuși fiind Înmiresmat. Numeroși pomi Inc) plini de roade au crengile l)sate, iar mandarinele și l)mâile sunt la fel de dese că și stelele. „Oh, de-aș fi un portocal/ Aceast) plant) harnic)!”, scria George Herbert. A face asemenea frunze, a fi plin de portocale, a fi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Așa c) ei ne consider) frivoli, iar situația de la noi - haotic). Ei susțin opinia dominant) a europenilor și a rușilor despre Înd)r)tnicia noastr). Pentru ei, noi reprezent)m un pericol la adresa libert)ții, dar sunt În același timp plini de speranț). Israelul, centrul unei noi civilizații? Îmi dau seama ce vrea s) spun) Agurski când ne sf)tuiește s) nu fim prea realiști. El susține... Dar nu, nu vreau s)-i opun lui Agurski argumente serioase, c)ci este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
până la urmă nu au reușit. Fundația Ford, Însă, care Îmi acordase generos bursa, a fost Încântată de spectacol, și asta conta. Dar știu din scrisorile pe care mi le scria mama că și la București, În lumea actorilor, mulți erau plini de admirație pentru succesul avut, cu speranța că se poate și altfel, dacă ai curaj... Pentru că saltul peste ocean a fost deja făcut, deși Înaintea timpului său, ce-ar fi să rămânem În această cronologie perturbată și acum să amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia, așa va face..." Ion Neculce " Atâtea câte s-au 'tâmplat în vremile trecute... să le trecem în cununa cuvântului cu slove împletite cu aur a letopisețului... și să ne 'plinim datoria... ca ele să nu fie îngropate în mormântul uitării...". Macarie Sunt dator cititorului a desluși destinul romanului " Patimile după Ștefan" de frații Radu și Alexandru o lungă și tragică poveste... În perioada de timid dezgheț a vitregitei noastre istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire de unde a răsărit acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vărului Vlad Țepeș Drăculea, îl snopesc pe Aron-Răspopitul, care fuge în Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am tăiat, am plinit blăstămul Mușatin. Și, așa, am mântuit șirul crimelor fratricide ce au mânjit cu sânge istoria Moldovei un pătrar de veac și mai bine, se oprește Ștefan câteva clipe pentru a umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au întors cu ajutoare de la lehi, unguri sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au căzut atunci... Și capul moșului meu a căzut atunci, lăcrimează Alexa. A fost cumplit... Țin minte, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cupa cu vin. Vinul e otrăvit! răsuflă Duma, văzând cupa plină pe marginea mesei. Ștefan ridică cupa, privește fascinat reflexele rubinii ale vinului: Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unește Cerul și pământul, ne cheamă tainic la cer, la sfințenie. Bine ar fi sa doriți să mergeți în acest munte. Să vă învăluie tainic norul și să trăiți acele momente de binefacere, de sfințenie, de ușurare, de fericire, măi plini de Duh Sfânt. Cu siguranta ați fi mai buni, mai milostivi și mai înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu leați uita niciodată. Ce se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori în Domnul! Acolo toți își spun
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
inspirație, în libertatea ei. Prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor? Adevărata ei ființă invizibilă? S-a trezit speriată de apariția luminoasă care vroia parcă s-o asigure că nu era ceva atât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lumea de afară numai printr-o fereastră mică. La plecare, i-am dăruit Anei Maria câteva din păsările mari ale lui Rudbeck și un desen de-al meu. Vis fabulos - René și Nichita (Stănescu) mi-au telefonat și-mi vorbeau plini de veselie - se întâlniseră din nou și se simțeau excelent „acolo”, spunând că se gândeau foarte des la mine! Petrecere la Manila, cu scriitorii și criticii. Eva (Bonnier) mi-a spus că a fost foarte mulțumită de cartea mea, că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
erau cu mine. Jan Olov Ullén mi-a trimis cartea lui despre Dante, Văzutul nevăzut, scriindu-mi că interviul nostru e foarte bun. Au început filmările cu echipa finlandeză de la YLE, Birgitta Wergelius e foarte plăcută, tinerii cu camera sunt plini de subtilitate, căutând prezența luminii acolo unde eu n-o bănuiam. S-a filmat la mine acasă, la Centrul de Presă, în Biserica „Adolf Fredrik” (preotul Lars Collmar era de față), la Muzeul Strindberg, pe străzi. Ingrid (Lindgren) a cântat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a primit, ne-a și omenit. și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum și pentru întreținere până la primul salariu - care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și cealaltă neagră cu picățele albe. S au înmulțit atât de mult, încât nucii din jurul casei erau plini cu aceste păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le auzeam, dar niciodată nu am putut să le ating. În ziua aceea, apropiindu-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de decembrie. De ce ai urlat toată noaptea, l-am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi-a răspuns printr-un scheunat, apoi s-a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
conținutul aparițiilor ei în spațiul public, este clară însă și vocația indiscutabilă a tinerei politiciene: turnătoria și intriga. Îi rămâne să aleagă dacă își mai exercită vocația în trufandaua bicefală sau și-o mută la un partid mai sastist, dar plini de oameni față de care fibra morală nu-i tresare prin nici o dezvăluire: PSD, de exemplu. (versiune inegrală) Text publicat în România Liberă, 3 februarie 2007 Privilegiați de și din toate partidele, uniți-vă! Obiceiul extins de a personaliza opțiunile politice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dracii sunt groși, grași și poartă blide și căldări cu bucate puturoase. Într-o versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și le dă pe loc la rimă genul și terminația trebuitoare. Așa femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fetei de "optsprezece ani", în general tactilă, în care se face elogiul "degetelor" picioarelor, albe asemeni cărnii cireșelor, al "tălpilor" care "au învățat... să desmierde", al dedesubtului genunchilor unde "carnea e umedă ca un măr despicat", al genunchilor tremurători și "plini ca două căni de lapte". Chemarea sexuală a fetei își găsește o expresie proaspătă, cam riscată, în Cântec de legănat genunchii: Să nu țipați, genunchii mei, Drum cu ferigi, de nopți, de ploaie, Genunchi de fier cum vă îndoaie? Vă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1 oră I. Citește cu atenție textul următor: ̋O poveste e o jucărie. Ți-am spânzurat de pereți o mie de jucării, și toți copacii din pădurile muntelui alb, la piciorul căruia paște lumină verde calul nostru roșu, sunt plini de maimuțoi cocoșați, de îngeri cu elastic, pe care i-a prins în codri dorința noastră de a da vocilor vântului o îndreptățire, și pustietății molcome dintre frunze o viață împărechiată cu oameni în mucava. ̋( Tudor Arghezi, Jucăriile) *mucava-carton
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]