1,161 matches
-
un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște platouri. Ființa umană - un tânăr - veni spre Gosseyn și așeză în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și doña Encarnación Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub pliurile abundente ale pieptului său luxuriant. Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu-se de pereți, strigînd obscenități de-și spărgea bojocii. Tata oftă. — Aveți o cheie de la camera asta? — Bineînțeles. — Dați-mi-o. Doña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
către ei numai un murmur incert. Doamnele în rochii de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe spate.“ și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel, în cele șapte zile, fiecare pliu și scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
așa... Brațul ăsta trebuie să fie mort... Ia vezi dacă am puls... Acum lasă-mă, lasă-mă să văd dacă o să dorm nițel...; dar învelește-mă, învelește-mă bine... Da, e mai bine să dormiți - îi zise Domingo, ridicându-i pliul păturii -; o să vă treacă dacă dormiți. Da, o să se petreacă-n somn... Da’ ia zi, oare am făcut vreodată altceva decât să dorm, să visez? A fost oare totul altceva decât o ceață? — Bun, bun, lăsați chestiile astea. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și regizorul-pedagog stă aproape de ei, reprezentația se ...Înțelepțește; În cazul cabotinilor, al meșteșugarilor de doi bani, dimpotrivă. Nu uit reprezentațiile longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ben contractându-se și trebuie să recunosc că par mai mult decât în regulă. Mă bucur că Jim e cel care-și odihnește capul în poala mea, deoarece el nu e, în nici un caz, în măsură să mă judece pentru pliurile de pe burtă. — Am râs, nu glumă! încerc să spun, în timp ce mă șterg la ochi. Ce trebuia să facem, de fapt? întreabă Jennifer, roșie ca racul de atâta râs. Daisy se declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
început, din nou neted. Gândurile mele dispăreau sub puterea Timpului, iar eu eram neputincios în fața sa. Eram purificat. Orice își dorește supraviețuirea, iar nebunia nu era mai presus de acest impuls animalic. Mi-a restrâns identitatea și obiectivele într-un pliu al conștiinței. Era o barcă de salvare! De acolo îmi puteau umple din nou mintea și deveni imperative pe o peliculă imaculată și lipsită de alte gânduri. Îl vedeam! Era uimitor! Era întâi un firicel de apă undeva în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mare mereu în curgere! Eram condamnat! Nu ajunsesem așa departe data trecută. Voința bătrânului se sfârșea undeva sus, incapabilă să mă rețină în strânsoarea sa de fier atât de aproape de eternitate. Lipsit de gânduri, ținând cu dinții voinței de acel pliu al conștiinței, umplut de teama uitării și de o frică fără margini, mă apropiam de suprafața "apei". Eram cât pe ce s-o sparg și să-mi scufund existența la neființă, când fusesem prins ca într-o menghină. Reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor care au fost și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amenințând acum s-o rupă cu masa lor. Parcă tasau lumea! Apăsau pe umerii tuturor și spațiul parcă devenea mai mic, obligându-ne să fim mai uniți. Se întindeau pe mii de kilometri în toate direcțiile, învăluind pământul, și în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui și subsuori. Nimic nu trebuia să-mi abată atenția. Probabil din cauza scărpinatului, adesea ea nu înțelegea deloc ori nu putea să-și amintească ce cărți citisem. Dar despre ce e vorba de fapt în cartea asta? ajungea ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra mea. Era un amestec straniu de dorință sexuală și respingere a acestei dorințe. Era aproape o stare de repulsie. Ca o gâzuliță care se juca prin pliurile stomacului meu. Am ieșit din lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț spre margine de sus în jos, noi vârfuri proeminente, extrase dintre pliuri, aidoma unor mici descoperiri, când, într-un fel obscur, simțeam că erau implicate punctele cardinale; ca în mai tot ce întreprindeam, nordul rămânea busola satisfacției maxime. Nordul era direcția de zbor, în timp ce întinderea aripilor de hârtie viza estul și vestul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din stânga-sus îndoit de mai multe ori, așa cum Rareș își amintea că îndoise și colțul foii lui, înainte de a lipi peste el o etichetă tăiată pe jumătate, în ziua concursului. Dar acum colțul era dezlipit și dezdoit și între două pliuri se putea citi un nume scris oblic: Lenghel Iosif. Cl. II. Lic. Ion Păun Pincio. Citește, Rareș. N-am vreme de pierdut. Avea în fața ochilor o pagină acoperită c-un scris străin. Privirea fugea fără voie peste rânduri în jos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-mi tragă o mamă de bătaie, cu boxul o să mă izbească, între timp mi-am dat seama că Prodan așteaptă să-i zic ceva, dar mi s-a pus un nod în gât, mă uitam în continuare la acordeon, la pliurile negre ale burdufului, apoi, într-un târziu, am început să vorbesc, e foarte mare, e foarte mare acordeonul ăsta, așa i-am zis, m-am și mirat de ce mi-a ieșit pe gură, e un instrument pentru adulți, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia-l de unde nu-i, abia când Prodan s-a întors către mine, am observat că briceagul se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu, iar eu i-am spus că nu, și m-am uitat la mâna lui în care ținea sticla și i-am văzut pielea foarte ridată, cureaua maro a ceasului, lată, îi strângea încheietura mâinii, iar în jurul ei pielea făcea pliuri mari, de parc-ar fi fost din hârtie sau de parcă bunicul ar fi slăbit brusc, el a dat din cap, zicându-mi zâmbind că e-n regulă, mai am șanse să devin un domn, apoi a mai luat o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște sâni mari, jalnici, încrețiți chiar în mijloc, în timp ce un pliu de carne înconjura befelia înaltă a pantalonilor bleumarin, mătăsoși ca șortul unui sportiv. Da, partea de sus a sânilor avea mici creneluri, încă și mai albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci de ani sau la nouăsprezece: ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]