3,494 matches
-
latină, termenul trebuie să fi existat în această limbă, din moment ce apare în italiană ca scuro, „aspru“, „înțepător“, „loc ars de soare, puternic însorit“. Evoluția ar fi fost următoarea: gr. askuros, askuron > * lat. ascyrum (pl. ascyra) > rom. *ascur (sau, pornit de la plural, ascură), cu y > u (ca în martyrus > martur). Tot o raritate în toponimia romînească este Călcaza (rostit popular Călcadza), care desemnează un loc în „moșia“ satului Vîrciorova din județul Caraș-Severin și o baltă în moșia satului Ilovăț (județul Mehedinți). În
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și diplomatic etc., ci și din punct de vedere onomastic, întrucît numele său este constituit lingvistic după formula de structurare toponimică cea mai uzitată în onomasticonul romînesc (cu sufixul -escu în cazul numelor de familie și cu același sufix la plural -ești în cazul numelor de locuri). Este suficient să arătăm că acest model se regăsește în structura a peste 2700 de nume de localități (din totalul de 11 000, deci cam un sfert) a peste 120 de nume de ape
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate un diminutiv sinonim cu Cernișoara). Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți > Cerneți); Cernica este diminutivul unui apelativ romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kluse, austriacul Klause) < lat. clusa, „închidere, strîmtoare“, ar fi dat în romînă *Clus (legea fonetică cl > chi nu mai era activă), așa cum s-a întîmplat în germ. Krissbach > rom. Krisbav, iar în maghiară *Klusz sau *Kluz > Kulusz sau Kuluz, Koloz. Pluralul romînesc *cluși (așadar un fel de nume de grup, atît de frecvent în toponimia romînească) ar rezolva problema finalei palatalizate, ulterior forma fiind simțită ca un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Városvize, care în limba maghiară înseamnă „apa orașului“ sau „apa cu oraș“, „rîul cu cetate“, și care traduce, probabil, un nume romînesc anterior Rîul Grădiștei. Microtoponimele Greute, Grohotele din apropierea fostei așezări dacice Ulpia Traiana Sarmizegetusa au la bază entopicele grohot (pluralul grohote), greută (greute), care înseamnă „piatră“, „mine de piatră“ (de la care s-a format grohotiș). După cum a arătat Mircea Homorodean, în zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
folosit chiar ca mercenari). Alții cred că este o denumire formată după aceeași formulă cu Huși: un stăpîn al localității, înființată sau ocupată de el, purtător al etnonimului ias sau supranumit așa, a dat numele localității cu numele său la plural (însemnînd „oamenii lui Ias“). În cazul lui Huș, personajul numit Hus, ca marele reformator religios, este atestat efectiv (Husul). Unele toponime par a avea formă de singular (Ieșul, Gura Iașului, Valea Iașului) putînd intra în serie cu Blaj, Balș. S-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putînd intra în serie cu Blaj, Balș. S-a făcut observația că atît în cazul lui Husul, cît și în cel al lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era Husulești, Husulani, Ieșești, Ieșani etc. Pluralele directe, în -i fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale u) și ana logic (prin încadrarea în seria numeroaselor toponime slave terminate în -ova, -ava) la Moldova. Pentru a doua variantă, care ni se pare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece, evoluînd la fel, Vărbov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezenta aceleași trăsături în societate. Modul acesta de aplicare a unei categorii diferă de o altă formă de generalizare, aplicată atunci cînd observatorul este tentat să utilizeze același adjectiv pentru cîteva persoane cu care vine în contact. El utilizează astfel pluralul "toți sînt îmbrăcați ca niște...". În schimb, o descriere precisă poate să justifice o caracterizare socială plauzibilă (vezi Béatrice Le Wita [1988, p. 11]), fondată pe o experiență socială anterioară observației sau dobîndită în cursul acesteia. Participînd la un exercițiu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Coșeriu pleacă de la o universalie lingvistică, si anume de la constatarea existenței în orice limbă a două feluri de funcții gramaticale: funcții interne și funcții externe 111. Reproducem in extenso descrierea realizată de Dumitru Copceag: "Funcțiile interne sînt "desemnative": formă de plural a unui substantiv desemnează mai multe obiecte, un substantiv de genul feminin desemnează o ființă de sex feminin 112; tot așa, persoana întîi plural a unui verb arată - ca să nu spunem "desemnează"113 - o acțiune săvîrșită de mai mulți autori
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
externe 111. Reproducem in extenso descrierea realizată de Dumitru Copceag: "Funcțiile interne sînt "desemnative": formă de plural a unui substantiv desemnează mai multe obiecte, un substantiv de genul feminin desemnează o ființă de sex feminin 112; tot așa, persoana întîi plural a unui verb arată - ca să nu spunem "desemnează"113 - o acțiune săvîrșită de mai mulți autori, dintre care unul sînt eu; o formă de superlativ absolut (de ex. ital. altissimo) arată prezența unei însușiri într-un grad foarte înalt. Nici una
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
are 10 vocale și 8 consoane) sau limbi predominant consonantice (că limbile caucaziene, unele cu 60-70 de consoane). Armonia vocalica este caracteristică limbilor aglutinante, concretizîndu-se în iterări vocalice în silabe succesive. În turcă sau în maghiară vocală din afixul de plural al substantivelor se schimbă (-er vs. -ar și -ak vs. -ek) în funcție de vocală din radical 166: tc. evler "case" vs. adamlar "oameni"; magh. házak "case" vs. emberek "oameni". După cum se știe, silaba este o "secvență fonica minimala, caracterizată printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu cele flexionare prin faptul că un cuvînt ia forme diferite în funcție de diferite valori gramaticale, dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas-a exprimă atît categoria genului (feminin), a numărului (singular), dar și a cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
situează o limbă creola într-o clasificare genealogica - în descendentă limbii lexificatoare sau a celeilalte/celorlalte limbi implicate în geneză ei?"219 În privința celeilalte chestiuni controversate, legate de raportul dintre diferitele varietăți creole cu aceeași limbă lexificatoare, credem că folosirea pluralului (creole franceze, creole portugheze, creole malaeze etc.) poate fi lămuritoare și de aceea este recomandabila. În general este acceptată ideea după care un pidgin începe să se transforme într-o creola în momentul în care ajunge să aibă vorbitori nativi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru plural). În cea de-a doua categorie intră limbile română și italiană. În articolul din LL autorii descriu limbile romanice în special prin inovațiile față de latină, pe care o continuă 256. Eugeniu Coșeriu sintetizează
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru plural). În cea de-a doua categorie intră limbile română și italiană. În articolul din LL autorii descriu limbile romanice în special prin inovațiile față de latină, pe care o continuă 256. Eugeniu Coșeriu sintetizează în cîteva formulări memorabile particularitățile tipului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
astăzi cam de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele au trei numere (singular, dual, plural); uneori pluralul se formează prin reduplicare; numele are caz morfologic; verbul are o singură categorie gramaticala care cumulează modul, timpul și aspectul; nu există numerale mai mari de trei (de exemplu, 5=2+2+1); în dirbal, orice substantiv este
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele au trei numere (singular, dual, plural); uneori pluralul se formează prin reduplicare; numele are caz morfologic; verbul are o singură categorie gramaticala care cumulează modul, timpul și aspectul; nu există numerale mai mari de trei (de exemplu, 5=2+2+1); în dirbal, orice substantiv este precedat obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar extrem de controversata, idee care avea să stea la baza curentului numit afrocentrism, privitoare la înrudirea genetică dintre egipteană faraonica și limbile negro-africane310. Autorul susține înrudirea genetică dintre egipteană veche și wolof, argumentînd-o printre altele prin prezența în wolof a pluralului în i că în egipteană veche din epoca piramidelor (2600 i.C.) și prin absența oricăror urme de plural în u, caracteristic limbii egiptene clasice din a XVIII-a dinastie și de asemeni anumitor limbi africane precum bambara. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]