3,630 matches
-
parte, elita, o minoritate în sânul căreia interrelațiile sunt mai individualizate, în care presiunea ansamblului este resimțită puțin, dar în care, dimpotrivă, domină sentimentul că asupra acestui ansamblu se poate acționa. Elitele: competiție sau specializare? Chiar de la început, recurgerea la pluralul termenului elită pare să acopere două semnificații foarte distincte una de cealaltă. Putem vedea în aceasta o referire la o situație de competiție între mai multe grupuri vizând fiecare preeminența. Dar o putem înțelege și ca fiind consecința unei stări
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sector de activitate la altul, păstrându-și astfel poziții preeminente într-un sistem transformat, cu condiția adoptării altor „reguli ale jocului”. Vom reveni la toate acestea într-un capitol ulterior. Elitele ca minorități Fie că optăm pentru singular, fie pentru plural, termenul elită se referă tot la grupuri minoritare. Oricare ar fi criteriul de identificare adoptat (profesional, cultural, religios, lingvistic), o elită nu este identificabilă ca atare decât prin comparație cu o categorie majoritară, ce constituie non-elita. Așadar, în relațiile dintre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în practică. Totuși, birocratizarea constituie ea însăși sursa unei opacități de natură să descurajeze implicarea celor mulți în gestionarea problemelor publice. În ciuda legăturii care se poate stabili între cei doi termeni ai concepției paretiene, ezitările între folosirea singularului sau a pluralului (elită sau elite) tind să se traducă printr-o explozie a obiectului. În această privință, John Scott face distincție între teoreticienii așa-ziși „elitiști” (noi îi vom numi unitariști, pentru a evita confuzia cu normativiștii), a căror atenție este centrată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase sociale deosebim. Astfel, vedem cum reapare folosirea controversată a singularului și a pluralului. Dar, în acest capitol, va fi vorba efectiv despre elită, în calitatea ei de minoritate conducătoare, oricare ar fi unitatea sau diversitatea acestei minorități. Teoria elitelor (studiul sistematic al proceselor care afectează elitele conducătoare) a fost considerat în mod frecvent
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei populației. Adoptând acest punct de plecare, ne confruntăm din nou cu noțiunile de excelență și preeminență. Niște elite în competiție, în concurență sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
noi”. Atunci când elitele încetează să se mai considere niște grupuri de influență, are loc o șubrezire socială și o sărăcire a formelor de viață ce rezultă din aceasta. CAPITOLUL 4 ÎNCERCĂRI DE TIPOLOGIE ȘI ABORDĂRI EMPIRICE Folosirea foarte frecventă a pluralului noțiunii de elită sugerează un ansamblu compozit, alcătuit din grupuri distincte. Apare, așadar, tentația de a formula o definiție cuprinzătoare, care să țină cont de toate aspectele obiectului. Astfel, pentru Hans Dreitzel... ...o elită este formată din cei care, ocupând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nivelul de performanță, înțelegându-se prin aceasta, cel mai adesea, aptitudinea pentru performanță, și nu realizarea efectivă a acesteia (Endruweit, 1998, p. 253). Astfel, ajungem din nou la una din cele două definiții paretiene, fixându-ne ca obiectiv concilierea folosirii pluralului cu un criteriu unificator. Totuși, problema este aici incomensurabilitatea diferitelor sectoare de activitate și valorizarea lor inegală. Așadar, orice tentativă de clasificare globală ajunge, nolens volens, la combinarea unui criteriu de performanță cu unul de valoare. De asemenea, trebuie notat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a vorbi despre elitele puterii fără să se adopte în mod necesar teza lui Charles Wright Mills despre solidaritatea de facto a diferitelor elite (politice, economice sau militare), unite de participarea lor directă sau indirectă la puterea guvernamentală (1969). Folosirea pluralului este justificată în acest caz de ambiguitatea noțiunii de putere. Într-adevăr, putem - și trebuie - să distingem, împreună cu François Chazel, o putere relațională și una substanțialistă (Chazel, 1992, p. 199). Puterea de tip relațional se exercită mai întâi într-o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
programul Ministerului Apărării Naționale și anuarul avocaților (ibidem, pp. 108-111). Așa cum s-a specificat mai sus, abia în practica cercetării empirice aceste diferite criterii evocate pe scurt își capătă adevărata lor semnificație strategică. Termenul elită, utilizat la singular sau la plural, n-are cum să nu ne pună în fața câtorva chestiuni foarte generale referitoare la persoanele sau la grupurile care le înlocuiesc pe toate celelalte în materie de putere, influență sau notorietate. Iar aceasta nu poate decât să ne aducă o dată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în acest mormânt gol un buchet de flori uscate - douăzeci și nouă de sonate din tinerețe, palide și cam prea muncite. O trădare a prietenului dispărut. Mai bine liniște și ordine pentru țară decât cinstire a prietenului de altădată... 40. Pluralul cuvântului prieten. Când nu strălucește în domeniul retoricii bune pentru a oferi o versiune apropriată de ficțiune a unei istorii rescrise pentru a da trup propriilor fantasme - șase ani din viață din care doi trăiți de cei doi prieteni departe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate. Ea e, desigur, o fracțiune de autobiografie, dar e dincolo de asta un memoriu asupra unei fracțiuni de istorie contemporană. Termenul de „memorii” nu e, cum obișnuit se crede, pluralul lui „memorie” = facultatea de a-și aminti, ci al lui „memoriu” = raport, expunere, dare de seamă asupra unor situații sau evenimente mai mult sau mai puțin memorabile. „A-și scrie memoriile” nu înseamnă propriu-zis numai a-și scrie amintirile, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara din care a fugit fără să Își primejduiască libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
inteligența [...]. Sub aparența unui excurs într-un teritoriu istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic, o idee despre critică impregnată de sentimentul implicării personale, nu fără orgoliu abil deghizat în exprimarea printr-un „noi” care nu e aici un plural al maiestății, ci o marcă impersonală; propozițiile programatice sunt risipite înșelător în contexte descriptive și analitice, dar nu sunt îndeajuns de ascunse pentru a nu fi, până la urmă, depistate. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Poezia criticilor, București, 1971; Literatura SF, București, 1980
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
s) știe mai bine. Dac) e s) traducem în termenii pe care el însuși i-a utilizat în mod atât de conving)tor, a spune c) statele sunt suverane înseamn) a spune c) ele sunt segmente ale unei societ)ți plurale (1966, p. 122; cf. 1956). Nici un element important nu este omis din fig. 5.2, ins) anumite lipsuri exist). O imagine complet) ar include, de exemplu, coalițiile care s-ar formă eventual în partea dreapt). * în lb. engl. self-help system
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
614. pregătire specială a acestuia 5. Pentru mulți dintre specialiști, însă, fundamental rămâne criteriul ierarhiei sociale, deci condiția apartenenței la una dintre clasele sociale superioare 6. De asemenea, s-a convenit asupra faptului că varietatea elitelor impune folosirea termenului la plural, atingând multiple sfere ale vieții: politică, economică, militară, culturală, religioasă etc.7 Vorbim despre elite sociale, indiferente, cel puțin direct, la puterea politică, elite administrative, culturale sau intelectuale etc.8 Același caracter de excelență în faptele și acțiunile individuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adevărurilor simple, „Ecart”, 2001, 12-13 ianuarie; Aureliu Goci, Editarea operei eminesciene, „Tribuna învățământului”, 2001, 15-21 ianuarie; [Răzvan Voncu], Un pasionant „roman” al edițiilor eminesciene, „Cronica română”, 2001, 9 mai; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 183-189; Geo Vasile, Pluralul românesc. Cartea, cu prețul vieții, București, 2001, 106-111; Nicolae Manolescu, Spre o nouă ediție Eminescu, RL, 2002, 7; Gavril Istrate, Ediții și editori, CL, 2003, 1; Marin Mincu, Accente, „Cotidianul”, 2003, 19 ianuarie; Studii eminescologice, coordonatori Viorica S. Constantinescu și
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
gradele (ultimul cuvânt fără conotații militare) - este expropriat și În noul context propus. Oare o manipulare Îndreptată Împotriva manipulării este mai puțin o manipulare? De ce nu am lăsa specialiștii În pedagogie să se ocupe de pedagogiile lor particulare - țin la pluralul acesta! -, nemasificând mai mult decât ar fi cazul chestiunea formării umane? Nu mă mulțumește nici sintagma spălarea creierului, decât În cazurile În care rezultatul este imbecilizarea propriu-zisă, nu metaforică. În afara atacului cerebral - imbecilizarea indusă de zei, și Încă nu Întotdeauna
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Teodosius al II-lea și, respectiv, femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent sub titlul Despre dreapta credință, către Teodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să amintim că, din moment ce pentru el viața creștină este eliberarea de pasiuni, ansamblul învățăturilor sale este orientat în direcția luptei împotriva acestora. În acest context, renunțarea la propriile pofte ocupă un loc important; Dorotei preferă să folosească acest termen la plural pentru a desemna dorințele care se nasc din logismoi, din „gânduri”. Condiția ideală pentru atingerea acestei stări este viața de călugăr, caracterizată printr-o dublă renunțare (tema primei Învățături): la familie, patrie și averi pe de o parte, iar pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină și visând la scuturarea jugului milenar și, pe de alta, una subiectivă, a poetului, care a vorbit cel mai adesea în numele alor săi, la persoana întâi plural. Tribun al unei comunități etno-sociale, s-a confundat cu ea, a devenit exponentul ei. Jalea lui e a unei „lumi”, a unui „neam”, a unei „pătimiri”, a unei suferințe străvechi, ce nu se măsoară decât cu măsura istoriei: „Vreme lungă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Theodosius al II-lea și femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent cu titlul Despre dreapta credință, către Theodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de-ajuns să amintim că, din moment ce pentru el viața creștină înseamnă eliberarea de pasiuni, ansamblul învățăturilor sale este orientat spre lupta împotriva acestora. în acest context, renunțarea la propriile pofte ocupă un loc important; Dorotei preferă să folosească termenul la plural, pentru a desemna dorințele care se nasc din logismoi, din „gînduri”. Condiția ideală pentru atingerea acestei stări este viața de călugăr, caracterizată printr-o dublă renunțare (tema primei învățături): pe de o parte, la familie, patrie și averi, iar pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opinii pro și contra cugetătorului, fără comentarii, lăsînd - precizează dsa - cititorului să-și facă singur o idee despre controversă. Primul volum era consacrat opiniilor despre tînărul Eliade exprimate în anii treizeci. Al doilea volum (ediție), a apărut în 1999, transformă pluralul în singular, intitulat fiind "Dosarul" Eliade, adăugîndu-i-se și un subtitlu "Cu cărțile pe masă". Obiectul acestui de al doilea volum îl constituie opiniile exprimate, în jurnalul său, publicat în românește în 1996 și recent în limba franceză, de Mihail Sebastian
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
rămasă ascunsă, așa cum presupunea Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceste scrieri și mai ales în Testamentele celor doisprezece patriarhi apare foarte frecvent o expresie sinonimă: „duhul” sau „duhurile de amăgire”. Am putea întocmi un dosar de dimensiuni reduse cu privire la această problemă, abordând cele două variante, de singular și de plural. Un singur duh, paradigmatic, al rătăcirii. Acesta este înfățișat permanent în opoziție cu un alt duh, cel al adevărului, cum se întâmplă, de exemplu, în Regula comunității, III, 18‑IV, 26. În acest text, normativ pentru comunitatea din Qumran, se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]