9,563 matches
-
mâinile, atât de subțiri și atât de expresive, umbra de după sticla groasă avea ochii uscați, mâinile moarte, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele alb se ridică pe cer ca o lună palidă, verdele se amestecă în roșu, din înaltul cerului curg picuri de lumină, sunetele plutesc în albastru, dincolo de simțuri cineva povestește învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva moare în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei, dar la acest gest plin de atâta cruzime, nu, niciodată...! - Îți dai seama, Alex, îți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor, măsurându-le timpul, veghindu-le preocupările. Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de termene, cu un final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți, de vreme ce pe apele timpului plutea un noian de incertitudini. Aflat sub povara acestor cugetări, bulibașa nu și găsea tihna căutată îndelung. Se ridică în picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi pus sub semnele unui joc subtil. Rromii nu erau prezenți. Fiind parte din proces, ei cunoșteau tot atât de bine ca și familia Georgescu data stabilită cu mult timp înainte. De vreme ce aceștia nu se aflau în sala de așteptare, în aer plutea o incertitudine apăsătoare. Se părea că imprevizibilul, cu o mână discretă, zăvorâse ușa, făcând ca una din părți să nu fie prezentă în fața completului de judecată în acea zi. În consecință, derularea procesului devenea practic imposibilă. Orice amânare putea constitui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dobândite pe tot parcursul său. Devenise, de fapt, un proces al avocaților. Aceste amânări și tergiversări conduceau implicit la exasperarea familiei Georgescu, nerăbdătoare să se încheie cât mai repede acest adevărat calvar. În privința statutului în care se afla Mihăiță, lucrurile pluteau într-o atmosferă de nebulozitate, pentru că nu se profila încă o soluție care să fie acceptată de ambele părți. Încercați de nerăbdare și uneori de incertitudine, Alex și Ina hotărâră să încerce prin diverse mijloace să și-l apropie pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înfrigurare hotărârea judecătorească privind paternitatea lui Vișinel și a lui Mihăiță. Deși avocatul Jan Mocanu îi asigura că nu au nici un motiv de neliniște, de vreme ce ADN-ul stabilise exact cine sunt părinții de fapt ai acestor copii, spectrul lui dacă plutea cu toate incertitudinile ce sunt cuprinse în sfera sa. Pentru Ina, un motiv în plus de neliniște, de insomnii și de coșmaruri era și faptul privitor la profilarea viitorului lui Mihăiță. Ce se va întâmpla cu el? Va fi obligată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost niciodată în șatra noastră. După ce se mai întreținu cu Rafira și Lisandru, care-l îmbrăcară tot timpul în haina de purpură a nestinsei lor dragoste, Vișinel se întoarse în oraș. Nu știa dacă pașii lui calcă pe pământ sau plutesc peste aburii ce ieșeau din pământ cu dărnicie în acea lună caldă de vară. Era fericit! Era foarte fericit! Pentru a zidi o familie, Vișinel era conștient că avea nevoie de o sursă financiară. Timp de aproape trei săptămâni, bătu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea bănui că fiecare se gândea în sinea sa : întotdeauna glasul iubirii, al dragostei, s-a dovedit a fi mai puternic decât glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al vieții!? * Cei doi miri păreau că plutesc pe aripile unei păsări de vis care zboară fără opreliști peste spații și timp, lipsindu-se de cuvinte. În ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată ființa, Învăluind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios Olga. La auzul acestui cuvânt cu mai multe vocale decât consoane, Ina, care până atunci plutise în alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui drum și că, dacă voiau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
orele 8 și zece, mai erau trei zile și atâtea ore... Trecuse mai mult de o jumătate de an de când Ina și Olga se întâlneau cu Alex, fără a ști că alesul lor e una și aceeași persoană. În aer plutea totuși ceva suspect. În felul de a fi, în comportamentul lor, intervenise o schimbare puțin sesizabilă pentru cineva din afară, dar cine le cunoștea cât de cât putea intui că de firul vieții celor două ființe se agățase o taină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor fuseseră sporadice. * Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze acea discuție marcată de atâtea incertitudini. Plutea în aer dorința semnalată de un clopoțel de alarmă ce solicita imperios ca fiecare dintre ele să afle cine era acel cavaler zugrăvit, pe cât se pare, din linii și tușe neconcludente!? Tot Olga, mai abilă în multe privințe decât Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu totul... - Nu te-am văzut niciodată așa... Ce-i cu tine? Revenindu-și din starea creată de rătăcirea trusei Ina găsi să răspundă cu dezinvoltură: - Nici nu aveai cum. Astăzi am un motiv special să fiu aeriană. Știi, parcă plutesc...! - Nu mai spune!? - Olga, mă mărit! Ina se apropie de prietena ei, o cuprinse cu brațele, repetând de câteva ori cu glas aproape cântat: mă mărit, mă mărit! Nu e acesta un eveniment care să-ți răvășească mințile? Deși era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dar nu mi-ai spus...! - Mă întorc repede, am să-ți povestesc totul. E o poveste mai lungă... Olga rămase oarecum contrariată. De ce tot prelungea Ina să-i destăinuie ceea ce putea s-o facă doar în două cuvinte!? Simțea cum plutesc în aer întrebări nebuloase. Până la finele programului, Ina nu se mai arătă. Solicitase directorului câteva zile, mărturisindu-i marele eveniment din viața ei. Nu întâmpină nici o împotrivire din partea acestuia. După ce ieși pe poarta spitalului își dădu seama că nu-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ajutându-i pe cei aflați sub zodia petrecerii să se distreze fără rezerve. Mulți socoteau că adevăratele clipe de fericire sunt puține în viața oamenilor și că acestea trebuiau trăite din plin. Când începu dansul, mirii fură primii în arenă, plutind pe valurile unui vals celebru. Erau fericiți! Starea lor de beatitudine se răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau în aer; apoi pământul creștea brusc și sandalele se opreau în praful ce forma norișori albicioși. În parc era doar el și leagănele atârnau ca niște rufe puse la uscat, iar toboganului îi crescuseră frunzulițe pe scară și prinsese rădăcini
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]