983 matches
-
copilăriseră împreună, și, tocmai pentru că știa de ce e în stare, încuviințase pe mutește, trăsese perdelele, n-ar fi fost nevoie, oricum, casa lor era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul băiat, uneori mai dispărea în crucea nopții și se întorcea în zori, sleit. Într-o noapte a plecat și s-a întors după un an, cu fața tăbăcită și privirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu te mai prind că faci mâncarea asta, mi-e silă de ea... Începu să se plimbe nervos prin odaie. Se opri în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând banii în buzunar. Apoi se răzgândi și aruncă o hârtie pe masă. Du-te și ia niște mâncare ca lumea. Și, de rest, cumpără și-o carte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ca să nu zic că din când în când mai mergeam și la serviciu... — Cu cravată la gât, adăugă Jenică. Tili netezi hârtia și sublinie cu degetul. — Sectoristul îi urmărea pe toți din mahalaua noastră, de-aia era sectorist. Vorbise cu poștașul care trecea pe la el și îi făcea borderouri cu toate adresele de la care primeam scrisori și cu ziarele la care eram abonați. Avea de la poștă lista cu telefoanele internaționale, știi că alea se făceau pe comandă. Avea până și de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiori ai dragostei, flirturile duioase ale copilăriei, cu gust de acadele, de caramel și de nalbă mare. La rugămintea colegului său de clasă "Bonbec", ceva mai neîndemânatic, el, ca o adevărată "maimuță cățărătoare", este de acord s-o facă pe "poștașul" în timpul recreațiilor. În schimbul unei cutii cu praf de cocos sau lemn-dulce sau a unei mașinuțe de jucărie, înfruntă pericolul de a escalada "zidul fetelor", care desparte cele două școli primare. Îi transmite în felul acesta mesaje "lunganei slăbănoage cu pete
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
are bani decît pentru "una mică". Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film." Factorul este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și i se promite un bacșiș
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
te-ntreb de ce nu zici nimic împotriva a ceea ce se-ntîmplă azi! Gh. P. doi: Cum nu zic?! Ba zic mereu! Cum nu zic?! Gh. P. unu: Lasă chestia cu bîrfa zilnică de la coada la farmacie, sau înjurăturile cînd îți aduce poștașul pensia...; că de zis, așa, ziceam și înainte, și înjuram, și făceam bancuri, și la cozi, și la serviciu, și-acasă... Nu, mie să-mi spui ce faci acum, azi, cum te opui tu la minciuna de azi, la corupția
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
făuri o lume subordonată valorilor etice, fără implicații metafizice. Poezia este transparentă și deschisă înțelegerii. Ion Brad plătește tribut perioadei proletculte, în sensul că scrie și el versuri cu "subiecte" din viața "Tânărului mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații, poeme, pasteluri în care se cuprinde un întreg univers al tradiției: țara, satul, cimitirul, comorile, pământul, șarpele: "E încă scurtă umbra că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
familie în care coabitează, fericit, mai multe personaje descinse din imaginarul mitologic, trecute în revistă cu melancolia inerentă unei astfel de întreprinderi menite a stimula memoria: "Din burgul meu sosesc misive/ cu melancolice comprese/ așa cum foloseau adese/ sinucigașii din Ninive.// Poștașul Behemoth beat turtă/ își șterge botul de un timbru/ apoi cu vocea fără timbru/ ne spune spița lui yogurtă.// Pe sub ferestre trei catâri/ au marfă bună de vânzare:/ legați de șa, trei bogatâri// oiștea de la Carul mare/ poze cu Adam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al personajului. Două comedii cu subiecte din mahalaua bucureșteană - Printre vecini, jucată la Teatrul Național din Iași (1893) și la cel din Craiova (1895) și Nunta lui Lică, reprezentată la Craiova (1894), ambele nepublicate - sunt urmate, mult mai târziu, de Poștașul dragostei (1913), cu un umor forțat, generat de niște banale intrigi din același mediu. Pentru săteni R.-N. a scris câteva comedioare - Talpa iadului (1906), De pe urma beției (1906), Păcală argat (1907), Păcatele lui Gânju (1907) -, care vin în completarea mesajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Magistrații noștri, București, 1908; Satul Grivița, București, 1908; Viață de artistă, București, [1909]; Povestirile lui moș Iftimie Hârobor, București, 1910; Mintea și norocul, Brașov, 1910; Alegătorul liber și alte 13 monoloage, Brașov, 1910; Furtună... trecătoare, București, [1911]; Crăciunul, București, 1912; Poștașul dragostei, Brașov, 1913; De vorbă-n sat, București, [1913]; Orfanii neamului, București, 1913; Puterea destinului, București, 1914; Pe Coasta de Azur. O iarnă la Menton, București, 1914; Viață zbuciumată, București, 1914; Unchiul Christea, București, [1914]; Pentru patrie, București, 1915; Glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
un detaliu de suprafață al psihologiei noastre: este de fapt baza primelor societăți. Faptul că suntem din ce în ce mai mult în căutarea unor mijloace de satisfacere a instinctului prin intermediul presei people arată o deteriorare a relațiilor sociale tradiționale. Altă dată în sate, poștașul, învățătorului și alții se adunau să vorbească despre ultimele noutăți și întâmplări ale unuia sau altuia din sat. Legăturile sociale erau menționate printr-un flux verbal constant care apropia oamenii, chiar dacă subiectul conversațiilor era adesea superficial. Odată cu șubrezirea structurilor sătești
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ca pruncul să-i devină ginere. De aceea, caută să schimbe ursirea; cere pruncul tatălui său, dându-i în loc "o coșarcă cu bani de aur". Împăratul ajunge acasă și e bucuros că i s-a născut o fetiță; îi cere poștașului să meargă la cărbunăraș și să-i ia fiul, plănuind să-l facă pierdut într-o baltă. Un "crișeriu" (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a "rânduit" cu un asemenea dar. "Tu muiere, îi vide numai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar pentru că nu consumasem decît jumătate din sticla cu vin... Fernando Pessoa 39 FĂRÎMIȚAREA
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas Webster. Poștașul tocmai a adus o scrisoare și așteaptă să încaseze taxa de livrare. Bătrânul din partea stângă a imaginii a lăsat ochelarii și cartea deoparte și se uită atent la adresa de pe plic. Tânăra se apleacă emoționată și curioasă, asupra scrisorii. Personajele în
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
trei. în curînd Starbuck se întoarse cu o scrisoare în mînă - o scrisoare mototolită rău, umedă și pătată cu un fel de mucigai verzui, din pricină că fusese păstrată într-un dulap întunecos din cabină, însăși Moartea ar fi putut să fie poștașul unei astfel de scrisori. Ă N-o poți citi? exclamă Ahab. Dă-mi-o mie, omule! A, da, e o zmîngăleală cam ștearsă... Ce-i asta? în vreme ce căpitanul se străduia s-o descifreze, Starbuck apucă o prăjină lungă, de sapă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
E drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-acord, dar unde să mai găsiți acești politicieni a căror sămînță a fost stîrpită, prioritar, de bolșevismul autohton postbelic?!; vedem doar prea bine recitalurile cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te-ntreb de ce nu zici nimic împotriva a ceea ce se-ntîmplă azi! Gh. P. doi: Cum nu zic?! Ba zic mereu! Cum nu zic?! Gh. P. unu: Lasă chestia cu bîrfa zilnică de la coada la farmacie, sau înjurăturile cînd îți aduce poștașul pensia...; că de zis, așa, ziceam și înainte, și înjuram, și făceam bancuri, și la cozi, și la serviciu, și-acasă... Nu, mie să-mi spui ce faci acum, azi, cum te opui tu la minciuna de azi, la corupția
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]