6,499 matches
-
vag dimineața aceea când într-o mașină plină cu respirații umane mergeam cu bunică-mea spre Pasvale, la Vytautas al ei. Autobuzul ne leagănă, torcând și zburdând de-a lungul întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în neclintirea lor, cerul e o față de masă întinsă pe
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
existența Bonariei Urrai: ea este o accabadora, o femeie care-i ajută să sfârșească pe cei aflați în pragul morții. Când descoperă ea însăși tulburătoarea taină, Maria fuge de-acasă, fuge chiar de pe insulă, refugiindu-se într-un oraș de la poalele Alpilor, pentru a nu se mai întoarce decât spre a asista înmărmurită la agonia fără sfârșit a accabadorei. Și abia suferința ei, pe care o privește acum neputincioasă, o face să-nțeleagă ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
personaje, situații. Katharina Hagena este fără doar și poate un descriptor înzestrat: „M-am spălat la chiuvetă din cap până- n picioare, mi-am prins părul și am îmbrăcat rochia de tul albastră ca noaptea, care îi aparținuse cândva Ingăi. Poalele rochiei erau formate din nenumă rați faguri de nimic, delimitați cu ață albastră. Și cu cât se suprapuneau mai multe goluri, cu atât mai neclar devenea ceea ce se ascundea dedesubt.” (p. 215) Primul roman al Katharinei Hagena probabil că nu
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
transmutația sufletelor. Reîncarnarea. Metempsihoza. - Mi-ai răspuns la întrebare, cel puțin în parte. Acum o să-mi încep povestea și îți promit că nu mai pun întrebări. S-a întins, arcuindu-și spatele ca o pisică, și-a încrucișat mâinile în poală, aplecându-se ușor înainte. - Ți-am spus că anumiți psihiatri îmi trimit cazurile pe care nu le pot rezolva. Unul dintre ei e englez, psihanalist. Are un cabinet în Manchester. S-a întâmplat cu opt ani în urmă. Pacientul lui
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
1980). „În comuna Nădrag au demarat lucrările pregătitoare pentru construcție, în regie proprie, a unui important obiectiv social. Este vorba de un modern dispensar medical uman, de care vor beneficia lucrătorii întreprinderii «Ciocanul», cât și ceilalți locuitori ai așezării de la poalele Padeșului“. (Drapelul Roșu din 5 aprilie 1980). 5 ani „Urmările inundațiilor. Sate izolate, drumuri întrerupte, trenuri anulate. Încălzirea vremii de la începutul săptămânii, care a dus la topirea zăpezilor, a fost urmată, în cursul zilelor de 5 și 6 aprilie, de
Agenda2005-14-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283550_a_284879]
-
branduri ale vremii: fostul “palat sturzesc”. Aici și-au avut «sediile» : Jockey-Club, Oțel d’Angleterre, cofetăria Tuffli sau restaurantul Corso. Aflată la intersecția dintre cele mai circulate străzi ale Iașului, impunătoarea clădire din «Fundație» a avut avantajul poziționării. Palatul de la poalele Copoului În 1804, Gheorghe Asachi desenează planurile casei lui Manolache Balș, un mic palat aflat la baza Copoului. Clădirea ajunge în proprietatea bardului Alecu Beldiman având ulterior mai mulți proprietari care separă parterul de etaj, dându-le întrebuințări separate. Parterul
Amintirea Jockey-Club [Corola-blog/BlogPost/95077_a_96369]
-
alarmă și apoi să sar din trenul ăsta, să fug prin lanurile de porumb, lăsînd în urmă rumoare și furie, draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge, din adîncuri și îmi cară ea leșul sus, pe platou, depunîndu-l în poala ierbii plecată dulce de vînt, cum vagonetul trupul mutilat al minerului în brațele disperate ale nevestei. într-un cerc mă-nvîrt, clar, într-un cerc, de miile de fețe ale morții mă înconjoară și mă răsfrîng: un cristal prin care văzută
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
în cerul în care nu te mai poți întîlni cu nimeni, de acolo, mai departe vei fi tras printr-o fantă asemănătoare cu geamătul continuu al femeilor cînd își rup trupul în alt trup, ca dintr-o pîine firimiturile în poala cerșetorului care știe că deja a și murit pe cînd își trage mîna goală din gura secată de aer, numai așa...
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii/ Rogu-te, nu osândi!; Greu e numai sufletul, nu țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu tine puntea lumii / spre insula de veșnicie - îl admiră pentru tonul destins, fără cutremurare; pe Maria Banuș pentru felul în care alungă răspunsurile la întrebări fundamentale; pe Nina Cassian pentru pasiunea sanguină care ne face să
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
tavan, niște apa picura fix în capul nașului și al soacrei mici. Mi-am dorit o rochie de mireasă vaporoasă, galben deschis, o pălărie mare de pai și un buchet din flori de câmp. Am purtat o hidoasă rochie cu poale umflate, din dantelă, cu corsaj de satin alb și mâneci bufante. Și voal scurt, de coană Mița, prins în creștet cu un pieptăn decorat cu trandafiri. Și asta pentru că mătușă mea, venită de peste mări și țări, a insistat să își
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
berea asta. - Sigur, berea e mai importantă ca mine (boț profund). Berea cedează în favoarea masajului, scoțienii pleacă la casele lor înainte de final (oare scoțienii masează tălpile nevestelor din dotare???). Fluier final. Ea moțăie fericită, învelita în păturica, cu picioarele în poala lui. - Da mai incet ăla... El privește în gol: berea s-a încălzit, o baltă s-a format sub halba, nu-și mai simte picioarele amorțite de poziția incomoda în care fost imobilizat. - Ce contează, bine că au bătut ăștia
Cum să te uiți la meci cu nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18622_a_19947]
-
puseseră funia de gât și săracii îngropați pe banii primăriei, cu protocol minim, maotivatia fiind că nu se poate s-o plaseze pe doamna din sectă obscură în buricul cimititului, unde putrezeau în deplină glorie aia care pupaseră de zor poala popii.”
Popa, baba necreștină și lupta pentru groapă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18886_a_20211]
-
scriem sau să o sunam la plecare. A reunit familia într-o cameră călduroasă, a stat în capătul mesei, locul de seamă al familiei, cu ochii mai strălucitori că niciodată, m-a cercetat de răceală și m-a ținut în poala, pe podul din fața curții, la plecare. Era un noroi de martie cum rar am văzut. Cumva, în toată viața de până atunci mi se părea firesc că ea să existe, de fapt să fie veșnică. Soțul ei, deși avea un
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
în toată viața de până atunci mi se părea firesc că ea să existe, de fapt să fie veșnică. Soțul ei, deși avea un nume, să fie numit Țica. Ei doi, Maica și Țica, să fie și punct. Așezată în poala ei, pe podul de piatră din fața curții, am realizat crunt că avea trena bătrâneții atât de lungă... Într-o zi, curând de la ultima vizită, a obosit să o mai ducă și a plecat. Maica a fost străbunica Miriniței. Și amintirea
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
îndepărtați de mine au fost bunicii paterni, Gheorghe și Lină, oameni simpli și cumsecade, țărani munciți, născuți încă dinainte de primul război mondial. Pe ea, pe bunica, mi-o amintesc mai vag, în portul zonei, sort negru cu flori cusute pe poale, mai ales stând pe pragul casei de paianta și uitându-se spre poartă. Rămăsese cu obiceiul asta, isi aștepta mereu copiii, născuse opt și crescuse șapte dintre ei, atâția câți i-a dat Dumnezeu, fără să înfăptuiască păcatul obișnuit al
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe aurii, Flori se leagănă-n cercei, Iar în ochi raze zglobii. Vântul hâtru, pătimaș Îi scutură poalele Alergând peste imaș Până ce vin zorile! Referință Bibliografică: Zi de vară sânzâiană / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
sistem de calcul de la Radio, chinezii ne-au oferit un minunat weekend la Muntele Sfânt al Chinei, aflat în orășelul Taian, mergând de la Beijing, cu trenul, câteva ore, până se trecea de Fluviul Galben. Am ajuns seara în localitatea de la poalele acelui munte sfânt, munte plin de memoria filozofului antic Confucius. Dimineața ne-am pornit să urcăm cele 9 mii de trepte din vale până în vârful muntelui. Era soare frumos, era cald, prea cald. Noi tot urcam. Unii nu mai puteau
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
cele 9 mii de trepte, ci am mers cumva prin pădure, până într-un pârâu, unde ne așteptau microbuze. Ce spaime am tras și cu acele microbuze prin acel pârâu denivelat și abrupt la coborâre. În fine, ajunși înapoi la poalele muntelui, am mai umblat pe la niște prăvălii să cumpărăm statuete de jad. Erau de mai multe forme, fie chipuri de budiști, fie căluți, fie niște pescari. Statuetele de jad cu pescari chinezi cu undițe erau cele mai căutate. Nici nu
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA POALE DE MUNTE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La poale de munte Cristina Pârvu Crescut-am la poale de munte, Cu apă lină de izvor. Ascultat-am florile mute, Ce
LA POALE DE MUNTE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373713_a_375042]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA POALE DE MUNTE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La poale de munte Cristina Pârvu Crescut-am la poale de munte, Cu apă lină de izvor. Ascultat-am florile mute, Ce mă-mbiau cu izul lor. Mă deștepta o rază caldă, Intrând degrabă-n dormitor. Din cer speranțe-aveau să cadă, Iar
LA POALE DE MUNTE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373713_a_375042]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA POALE DE MUNTE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La poale de munte Cristina Pârvu Crescut-am la poale de munte, Cu apă lină de izvor. Ascultat-am florile mute, Ce mă-mbiau cu izul lor. Mă deștepta o rază caldă, Intrând degrabă-n dormitor. Din cer speranțe-aveau să cadă, Iar eu le-am prins, în zborul lor. Nu
LA POALE DE MUNTE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373713_a_375042]
-
acasă, Îmi lipsește, aici, departe. E-o amintire rămasă Vie-n suflet, stând deoparte. Chiar de-am plecat din al meu sat, Sunt om bun, nu-s ca oricare. Ce-a uitat de-unde-a plecat, Ajungând peste hotare. Referință Bibliografică: La poale de munte / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LA POALE DE MUNTE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373713_a_375042]
-
Și s-apucă de treabă. A luat un ac, și binișor, Sub lampa din odaia mică, În mii de puncte-a așezat, Cu trudă, florile din luncă. În nopțile cu lună plină, Din bolta cerului înstelat, A adunat steluțe-n poală, Și peste flori le-a așezat. Mândră de ea, și-avea de ce, S-a îmbrăcat în ie, Și a făcut un legământ: S-o poarte pe vecie! Să-i fie aceasta, drag veștmânt, De lucru și de sărbătoare, Iar când
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > TE-AȘ DESENA PE POALA NOPȚII ALBE Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș desena pe poala nopții albe și te-aș atinge doar cu ochi-ntredeschisi să nu te-amestec cu tristeți ascunse
TE-AȘ DESENA PE POALA NOPȚII ALBE de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373727_a_375056]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > TE-AȘ DESENA PE POALA NOPȚII ALBE Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș desena pe poala nopții albe și te-aș atinge doar cu ochi-ntredeschisi să nu te-amestec cu tristeți ascunse să-mi poți zâmbi când uit că tu exiști. te-aș mângâia când toamna-i pe sfârșite să reînvii încet prin vântul cald
TE-AȘ DESENA PE POALA NOPȚII ALBE de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373727_a_375056]