8,496 matches
-
fășurat o prelată și s-a apucat să mute niște scânduri. Continua să fluiere melodia plină de lumină pe care o auziseră ceva mai devreme și care Îl făcuse pe Adam să se gândească la Perdo, la casa lui, cu podele solide și cu acoperiș rezistent, fără găuri. Din pricina asta, a și resimțit valul amărui de greață care nu i mai dădea pace În vre mea din urmă. — Vino să-mi dai o mână de ajutor, a zis Din, trăgând de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
regulă. Unul dintre frați a venit și a pus o mână pe umărul lui, iar lui i s-au Încețoșat ochii și a Început să scoată un sunet. Nu suspina, era un fel de oftat ciudat, apoi a căzut pe podea de parcă nu-l mai țineau picioarele, iar eu am Încercat să-l ridic, Însă lui i se goliseră ochii de orice expresie, erau pustii, negri și pustii, și m-am speriat. L-am strigat pe nume de mai multe ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ochii. Iată ce vede. Pe jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile luminoase căzute pe preșul roșu sunt câteva forme ciudate, un fel de pete lucitoare, ca de sânge. De ce e restul podelei Întunecat? Camera e În penumbră. Storul e doar pe jumătate tras. Asta o vede el abia acum. Sunt niște persoane În cameră, niște persoane pe care nu le cunoaște. Un bărbat și o femeie. Bărbatul are la mână un ceas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care nu l-a recunoscut. Nu-și dădea seama dacă era dormitorul lui Z. S-a Îmbrăcat și a coborât, după ce se oprise o clipă În capul scării care se curba elegantă ca o potcoavă de aur și de marmură. Podeaua era răcoroasă, netedă sub tălpi, iar În bucătărie a dat peste o cutie cu prăjituri europene, pătrățele și triunghiuri cu o glazură colorată. N-avea cum să știe dacă erau acolo pentru el, dar foamea i-a depășit prudența, așa că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imagina scena căreia trebuia să-i facă față când avea să-și anunțe nereușita. O să ajungă acasă și o să-l găsească pe Mick Într-un fotoliu, gesticulând, iar pe Bill plimbându-se de colo colo prin salon, cu ochii În podea. Aveau să o observe cum traversează curtea și cum intră pe ușă. Avea să se simtă ca un copil În clipa mărtu risirii unei pozne sau a pierderii unui examen. Atâta doar că pă rinții știu ce s-a Întâmplat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
macerație lentă. Carmina avea impresia că, dacă ar fi deschis la întâmplare o carte, de îndată, filele ce aveau o consistență aparentă s-ar fi transformat în cenușă, i s-ar fi așternut, praf, pe picioare, pe poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către o altă încăpere, probabil bucătăria. Îmi va oferi o cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu în fosta ei cameră, amintirea Elenei nu-și trădase prezența deși, de una singură, dacă se gândea era imposibil că n-o revadă cu tălpile goale pe covorul de iută, îmbrăcată în cămașa de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fizice, contactul zilnic cu soarele, cu vântul îi pria de minune, părea a fi plin de vigoare, totul în el exprima bărbăție. Sidonia își dorea să nu mai existe nimic pe lume decât ceainăria aceea, cu perdelele crem, lungi până la podea, altfel i se părea imposibil să-l poată păstra pe Dimitrie, numai de-ar fi pășit dincolo de prag și prima femeie întâlnită în cale ar fi făcut cu ușurință, și ea, aceeași constatare și ar fi încercat să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a existat o oarecare doză de ostilitate, spuse reporterul. O femeie strigase la unul dintre fotografi „Nu va ajunge cât rău i-ați făcut?“ Din vestibul se auzi zgomotul făcut de ziarele strecurate în cutia poștală, care apoi căzură pe podea. — Au sosit ziarele, spuse Eleanor. — Să le-aduc înăuntru? se oferi Șam. Nu, lasă-le acolo, răspunse Adrian, fără să-și ia ochii de pe televizor. Și se uitară în continuare la televizor. Sintagma da titlul original al nuvelei. Definiția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă. Petru s-a Întors În cameră și s-a Întins pe pat cu mâinile Încrucișate sub ceafă. Spălatul vaselor și măturatul energic al podelei nu-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp suficient pentru ca el să adoarmă pe fondul acestor mărunte Îndeletniciri casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-o făcuse singură, anume pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii grei, bine lustruiți, păreau Înfipți În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se Îndrepta spre generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În câmp. Semnal sau trece un accelerat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis? Ce să zic? Tăcu o clipă, Încercând parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca fiecare dintre voi să aibă În mână un buchet de flori. Eu voi sta Întinsă pe podeaua uscătoriei ca pe un catafalc, Învăluită În răsuflarea voastră puturoasă de șliboviță și bere de doi lei și ... Am fost Întreruptă de vocea caraghioasă a unui ventriloc care m-a Întrebat, plin de bunăvoință, aș zice: Donșoară, cum o serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să trăiesc. Pe când ultimii fiori îmi părăseau trupul mi-am lipit fruntea de covorul ud și mi-am imaginat că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu se clinti; continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate că acolo era încuiat și ceea ce declanșase afecțiunea mea. Ce s-ar întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care scria RYAN MITCHELL, trimis prin poștă de Primul Eric Sanderson se aflau informații de contact. Îți vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]