KorAP: Find »[drukola/base=polițienesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...131 >

3,264 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

control asupra tuturor funcționarilor, implicit și asupra acelor de poliție. Pe de altă parte, Serviciile de Siguranță au fost atenționate că „sunt îndatorate să țină seama” de necesitatea unei bune colaborări și să „conserve” relații normale cu organele administrative și polițienești, însă dreptul de control asupra acestora îl avea doar directorul D.P.S.G., în conformitate cu art. 10 și 11 din Legea de organizare a instituției. Ministrul de Interne a cerut aducerea ordinului circular la cunoștința tuturor funcționarilor și a amenințat cu măsuri disciplinare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
diverse probleme. Agenți ai serviciului de spionaj ungar au fost infiltrați în adâncimea teritoriului românesc, această acțiuni fiind ușurată de unele elemente șovine din rândul naționalității maghiare. Aceste elemente au provenit din armată, din fostele servicii de informații, contrainformații și polițienești austro-ungare, precum și din rândul organizațiilor paramilitare și teroriste. Agentura serviciilor s-a recrutat din rândurile dezertorilor din armata română, a maghiarilor din Ungaria cu legături sau rude în România, a studenților maghiari aflați la studii în Ungaria, a marinarilor care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în aparatul de stat și de siguranță român, în industria de apărare națională, în transporturi, comunicații telefonice și telegrafice, poștă etc. O atenție deosebită s-a acordat atragerii în acțiuni ostile statului român a unor cadre militare și din aparatul polițienesc, a celor înclinați către anumite vicii și predispuși la cheltuieli exorbitante cu femei sau la jocuri de noroc. Aceștia erau monitorizați o perioadă de timp, apoi se trecea la acțiune, fie prin prostituate, fie prin achitarea unor datorii de onoare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
siguranță națională și amenințări asimetrice din ce în ce mai agresive, consecință a noilor condiții social-economice, dezvoltarea unor curente extremiste, unele fiind susținute din afara țării, evoluțiile în știința dreptului de stat, administrativ, penal și criminalistic au fost elementele principale ale declanșării reformei în domeniul polițienesc. De asemenea, personalul din Ministerul de Interne nu s-a aflat, în totalitate și în permanență, la nivelul exigențelor profesionale din epocă, în principal din cauza modului de selecționare și a lipsei unui învățământ profesional de calitate. Astfel, în 1916, a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
personal și creșterea fenomenului infracțional au creat asemenea posibilități. Spre exemplu, din cei 1184 ofițeri de poliție judiciară care funcționau, în 1929, la nivel național, doar 40 aveau licența în drept. În D.G.P. au fost concentrate circa 8000 de formațiuni polițienești, 500 de secțiuni de jandarmi în plăși, 70 de chesturi de poliții și poliții județene, patru chesturi de sector în Capitală și șapte inspectorate regionale, toate acestea constituind serviciile exterioare. Fiecare inspectorat a fost organizat pe trei servicii, al poliției

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Hotelurilor, Hanurilor și Camerelor Mobilate (trei birouri); 5. Serviciul Circulației (două birouri); 6. Serviciul Medical; 7. Serviciul Contabilității și Casieriei; 8. Serviciul Gardienilor Publici. Serviciile exterioare au fost reprezentate de patru chesturi de sectoare, divizate la rândul lor în circumscripții polițienești (comisariate) și în comisariate de poliție atașate pe lângă diferite instituții administrative publice. Prin împărțirea poliției generale în poliție administrativă, poliție judiciară și poliție de siguranță (sau informativă), iar acestea fiind subîmpărțite la rândul lor, funcționarii își puteau alege o carieră

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a fost dezmembrată și dezarticulată. Reproșurile au vizat desființarea prefecturilor de poliție, ai căror titulari au fost considerați deținători ai unor atribuții „de capitală importanță”, care au impus respectul legii în fața cetățenilor. În conformitate cu prevederile legii din 1929, conform aprecierilor, funcționarii polițienești au devenit „modești servitori”, subordonați organelor administrative, fără autoritate și fără prestigiu în fața oamenilor. În privința activității de siguranță și a denumirii acestei structuri, ministrul de interne a afirmat că acest serviciu „este cel mai cunoscut, desigur și totuși cel mai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fără prestigiu în fața oamenilor. În privința activității de siguranță și a denumirii acestei structuri, ministrul de interne a afirmat că acest serviciu „este cel mai cunoscut, desigur și totuși cel mai impopular”, însă extrem de necesar. Alexandru Vaida-Voevod a susținut unificarea ramurilor polițienești, profesionalizarea celor care lucrează în acest domeniu și dreptul statului de a fi informat „în tot momentul” de ceea ce se petrece în interiorul granițelor. Termenul de «siguranță» a fost înlocuit cu «poliția de informații», iar deviza sa, ca organ informativ al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
obiectivul și mediul respectiv, se efectuează direct sau indirect, prin organe vizibile sau acoperite, regulate sau ocazionale; b) controlul sau verificarea informațiilor; c) recrutarea, controlul capacității și fidelitatea informatorilor; d) supravegherea și filajul persoanelor și evenimentelor, din punct de vedere polițienesc; e) valorificarea informațiilor, din punct de vedere al obiectivului urmărit. Fiecare autoritate polițienească a fost instruită să-și creeze un serviciu de informații cât mai bine organizat, care să furnizeze date de interes în domeniul activității preventive și represive. Activitatea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acoperite, regulate sau ocazionale; b) controlul sau verificarea informațiilor; c) recrutarea, controlul capacității și fidelitatea informatorilor; d) supravegherea și filajul persoanelor și evenimentelor, din punct de vedere polițienesc; e) valorificarea informațiilor, din punct de vedere al obiectivului urmărit. Fiecare autoritate polițienească a fost instruită să-și creeze un serviciu de informații cât mai bine organizat, care să furnizeze date de interes în domeniul activității preventive și represive. Activitatea informativă trebuia să cuprindă două laturi: una, referitoare la obținerea de date necesare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care să furnizeze date de interes în domeniul activității preventive și represive. Activitatea informativă trebuia să cuprindă două laturi: una, referitoare la obținerea de date necesare unor operații aflate în desfășurare, iar a doua, informații de interes pentru alte ramuri polițienești, cărora li se vor transmite în cadrul colaborării interinstituționale. Activitatea contrainformativă, menită să anihileze acțiunea informativă străină în țară, a reprezentat un punct de interes în metodologie. Dezvoltarea acestei ramuri s-a dovedit necesară, mai ales după ce au fost identificate bande

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
finalizării cazurilor de încălcare a legii. Acest precedent, cu înființarea unei structuri pentru un obiectiv, va fi urmat în anii următori de crearea unor alte asemenea unități mobile, însă cu alte obiective informativ-represive. Pentru o mai bună eficiență a acțiunilor polițienești în ansamblu, conducerea Ministerului de Interne a trimis în străinătate diferiți ofițeri, în scopul de a studia organizarea unor servicii similare din Europa, atribuțiile acestora și, la întoarcere, să propună măsuri de îmbunătățire. Unul dintre cei trimiși la studii a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
singur cazier judiciar, atât pentru Ministerul Justiției, cât și pentru Poliție și Jandarmerie, deoarece acest lucru „se impune” în eficientizarea colaborării între structurile menționate. În privința concluziilor rezultate în urma călătoriei de studii, ofițerul de jandarmi a fost extrem de tranșant: „Dacă legislația polițienească a noastră nu lasă mult de dorit, apoi se poate spune că înfăptuirea dezideratelor legilor aproape că nici n-a început”. Un alt ofițer trimis în străinătate pentru documentare a fost locotenent-colonel Constantin Tobescu, unul din ofițerii de informații ai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pregătire și educație profesională. Modul cum a fost perceput și aplicat de către polițiști actul normativ din 1929 a fost cerut de către directorul general al D.G.P., Constantin Cernat, în 1936. Conform rezultatului, detailat și analizat de către inspectorul Gheorghe Bârzescu, percepția funcționarilor polițienești era aceea că în România infracțiunile „au ajuns un adevărat sport” practicat de toată lumea, apărat de avocați și privit cu bunăvoință de judecători. În pofida consacrării garanțiilor de stabilitate, avansare și pensionare a funcționarilor publici, iar Legea Poliției a prevăzut o

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
director al Direcțiunii Siguranței Generale (1927), ulterior devenită Direcția Poliției de Siguranță din D.G.P. (confirmat definitiv în funcție prin Decizia Ministerială nr. 2711, publicată în Monitorul Oficial nr. 168/1 august 1929, p. 6064). A participat activ la coordonarea acțiunilor polițienești și de siguranță, dar și la elaborarea Legii Poliției din 1929. A rezistat în funcție până la jumătatea anului 1934, când a fost schimbat și numit director al Direcției Poliției Administrative. Motivele înlocuirii au fost, în principal, trei: 1. Atentatul reușit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sub nici un motiv nu trebuie divulgată sursa umană implicată în acest tip de activități. O altă problemă a apărut la 1 iulie 1935, o dată cu intrarea în vigoare a reducerilor bugetare, care au afectat și I.G.J., implicit Serviciul Jandarmeriei, astfel încât situația polițienească informativă/ contrainformativă pe teritoriul rural s-a resimțit prin reducerea efectivelor și formațiunilor de jandarmi. Comandantul I.G.J. a semnalat, la 24 august 1935, problemele existente în țară și efectele negative ale reducerii acțiunii informative. În perioada respectivă organizația „Totul pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
naștere la 10 februarie 1936, prin Ordinul de Zi nr. 67, cu un efectiv de 30 ofițeri și 400 de jandarmi, sub conducerea maiorului Vladimir Sachelarie. Legiunea a fost structurată pe sectoare, secții și posturi, cu efective variind după nevoile polițienești ale infrastructurii feroviare din regiunea în care își desfășurau activitatea. Între atribuțiile jandarmilor specializați pe acest domeniu s-au numărat prevenirea și reprimarea infracțiunilor și controlul persoanelor suspecte din aria de responsabilitate. Alături de acestea, I.G.J. a trasat Legiunii de Jandarmi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
constituie un Consiliu de Colaborare, care să analizeze și să dispună măsuri practice cu privire la combaterea propagandei subversive, a agitațiilor și a încercărilor de tulburare a ordinii publice. În Consiliul de Colaborare trebuiau sa participe prefectul județului (în calitate de președinte), șeful autorității polițienești, comandantul Legiunii de Jandarmi, reprezentantul garnizoanei, iar acolo unde era cazul, comandantul Companiei de Grăniceri și comandantul portului. Discuțiile și deciziile Consiliului erau consemnate într-un proces-verbal, trimis în copie instituțiilor participante, dar și la D.G.P. Armand Călinescu a cerut

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și făcute publice. Atât D.G.P., prin Ordinele nr. 61.529/931 și 28.780/932, cât și I.G.J., prin Ordinul Circular nr. 15/1931 și Instrucțiunile J-1/1932, au precizat normele după care trebuia realizată colaborarea de serviciu între oficiile polițienești și unitățile/posturile de jandarmi, având la bază interesele comune de ordine publică și siguranță națională. Analiza acțiunilor de colaborare a relevat că, uneori, organele de poliție au acționat pe teritoriul rural fără a înștiința nici măcar Jandarmeria locală, iar alteori

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
profesionale, atât de necesare în vederea colaborării interinstituționale. Subalternilor cu funcții manageriale din cele două structuri li s-a cerut să se întâlnească de mai multe ori săptămânal, pentru a face schimb de informații și a colabora, îndeosebi „la latura serviciului polițienesc informativ”, dar și la orice acțiune sau caz aflate în interesul siguranței statului. Din punct de vedere legislativ, colaborarea interdepartamentală a fost prevăzută și în Regulamentul de aplicare a legii administrative (18 februarie 1937), care a decis ca atribuțiile de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
politice de dreapta și de stânga pentru „aflarea intențiunilor” și a lua, la nevoie, măsuri preventive. Orice tentativă de răspândire a unor materiale subversive sau de incitare la o manifestație spontană și ilegală trebuia „imediat și energic” reprimată. În afara personalului polițienesc și de siguranță, pentru asigurarea ordinii publice la manifestare au fost mobilizați 500 de gardieni publici și 1050 de jandarmi. Serviciul Secret a început ascensiunea și pe această latură informativă/ contrainformativă, în detrimentul D.G.P., în principal datorită încrederii regelui Carol al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a persoanelor și imobilului. O evoluție în doctrina pazei și protecției demnitarilor s-a petrecut prin adoptarea Instrucțiunilor nr. 40.591 din 30 iunie 1937, privitoare la Măsurile de pază, ordine și siguranță ce urmează a se lua de organele polițienești cu ocazia deplasărilor membrilor Familiei Regale, care au stabilit atribuțiile și normele de colaborare între D.G.P. și I.G.J. pe acest palier. Conform noilor sarcini, măsurile de pază și ordine au fost atribuite Direcției Poliției Administrative și Serviciului Jandarmeriei din I.G.J.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Jandarmi, deoarece „nu se pot dispensa” de legăturile informative cu mediul urban, cunoșteau foarte bine situația din întreg județul. În plus, ofițerii de jandarmi și-au exercitat mandatul pe teritoriul rural, mai întins și mai complex din punct de vedere polițienesc față de poliția urbană. Obiectivul acestei unificări a fost acela de spontaneitate, simultaneitate și omogenitate în derularea măsurilor informative/contrainformatie, controlul execuției și răspunderea unică în rezultatul acțiunilor întreprinse. Comandanții de legiuni au fost subordonați comandamentelor militare pe raza cărora se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Topor, general Constantin Anghelescu, colonel Constantin Anton (toți din I.G.J.) și Vintilă Ionescu, director în Ministerul Apărării Naționale detașat la Prefectura Poliției Capitalei. Instrucțiunile aferente, care au urmat actului normativ, au consacrat două principii „sănătoase”, acestea fiind fundamentul unei acțiuni polițienești dinamice, pozitive și unitare: unitatea de conducere și specializare. Poliția de siguranță și poliția de ordine și-au păstrat, în continuare, caracterul de specialitate și, mai ales, de prioritate în domeniul informativ/contrainformativ al statului. Prima a urmărit și anihilat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acțiunile sociale interne și cele care au afectat siguranța statului, mai ales dacă au fost dirijate din străinătate. Poliția de ordine a primit un rol executiv, fiind încadrată cu jandarmi, gardieni publici, ofițeri și agenți de poliție administrativă. Elaborarea directivelor polițienești de toate categoriile a intrat în sarcinile Statului Major al D.P.G.S.S., condus de un ofițer de jandarmi și încadrat cu ofițeri de poliție, care a avut menirea „să înlăture improvizația” și să inițieze planuri de acțiune pentru probleme sociale, acțiuni

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]