1,140 matches
-
monografia „Fluturii din Bucovina (Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Bukowina)”, în care a descris 834 de specii de macrolepidoptere și răspândirea lor în Bucovina, printre care numeroase forme și specii noi și a împărțit Bucovina în raioane biogeografice (alpin, baltic și pontic). De la 1911 până în 1914 Constantin N. Hurmuzaki a fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național. S-a căsătorit 1912 cu baronesa Pulcheria de Kalmucki (Calmuțchi), cu care a avut doi copii. În timpul primului război mondial și până în 1925 a
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
Comisia de examinare apreciind superlativ contribuția cercetătorului i-a recomandat că în continuare să întreprindă noi cercetări care să permită redactarea unei ample lucrări care să ofere o largă paletă de date referitoare la evoluția viețuirii omului în teritoriul carpato-dunărean pontic în timpurile îndepărtate. Această lucrare, care prin completările făcute a devenit o laborioasa sinteză, a fost publicată în 1933 în limba germană (Der Stând der Vorgerschichtsforschung în Rumänien), si care a fost distinsa de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. Pasionatul
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
de informații în legătură cu greaca comună este limba greacă modernă cu toate dialectele ei și cu forma și idiomurile ei comune, care au conservat majoritatea detaliilor orale lingvistice ale limbii antice, pe care le-a pierdut tradiția scrisă. De exemplu, dialectele pontic și capadocian au conservat pronunția veche a lui etc), în timp ce dialectul tsakonic a păstrat α în loc de η ( etc) și celelalte caracteristici locale ale dialectului laconic. Idiomurile părților sudice ale regiunilor în care se vorbea greaca (Dodecanes, Cipru etc), păstrează pronunția
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
aprofundate la Facultatea de Teologie după care în iunie 1995 obține Diploma D.E.A. Între 1995-2001 frecventează cursurile de doctorat la aceeași Facultate unde la 10 noiembrie 2001 își susține teza de doctorat cu subiectul "Probleme de psihologie la Evagrie Ponticul" obținând titlul de doctor în teologie. În timpul anilor de studii, pentru a combina teoria cu practica, studiul cu slujirea preoțească, s-a hotărât să intre în rândul clerului fiind hirotonit în primăvara anului 1997 diacon și apoi preot celib de către
Nicolae Condrea () [Corola-website/Science/308644_a_309973]
-
Cele mai răspândite fiind speciile:.Pelin mic) = plantă asemănătoare cu pelinul cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca); Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în |capitule| (Artemisia scoparia). Pelinariță,pelinul negru ( Artemisia vulgaris); peliniță, varietate de pelin( Artemisia pontica); Artemisia maritima (pelinul de mare),specie frecvent întâlnită la noi, în special în jurul lacurilor și al terenurilor inundate. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor. Pelinul: are numeroase utilizări în medicina umană și veterinară de la noi și din alte țări
Pelin () [Corola-website/Science/308177_a_309506]
-
franceză de Odile Serre și Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996; - Nicolae Țone, în Aura Christi, Nu mă atinge, Ed. a II-a, Editura Vinea, 1999; - Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Editura Pontica, 2000; - Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicționar bio-bibliografi, Editura Paralela 45, 2001; - Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005; - Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, 2006; - Aurel Sasu, Dicționarul
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
au luptat pentru a scăpa din Persia, primul oraș în care au poposit a fost Trebizonda (Xenophon, "Anabasis", 5.5.10). Orașul a fost inclus în regatul Pontului de către Mithridates VI "Eupator" și a devenit portul de bază pentru flota pontică. Când regatul a fost anexat la provincia romană Galatia, în anii 64-65, flota a trecut sub o nouă comandă, devenind Classis Pontica. Trebizonda a câștigat în importanță sub guvernarea romană în primul secol d.C., datorită căii de acces către Pasul
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
a fost inclus în regatul Pontului de către Mithridates VI "Eupator" și a devenit portul de bază pentru flota pontică. Când regatul a fost anexat la provincia romană Galatia, în anii 64-65, flota a trecut sub o nouă comandă, devenind Classis Pontica. Trebizonda a câștigat în importanță sub guvernarea romană în primul secol d.C., datorită căii de acces către Pasul Zigana, de la frontiera armeană către valea fluviului Eufrat. S-au construit noi rute comerciale din Persia și Mesopotamia, în timpul domniei împăratului Vespasian
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
faimos în întreaga Turcie datorită hamsiilor, care constituie principalul fel de mâncare în majoritatea restaurantelor din oraș. Din Trabzon se exportă în principal ceai și alune. Orașul are în continuare o importantă comunitate de musulmani vorbitori de limba greacă. Limba Pontică (de origine greacă, cunoscută ca Ποντιακά, Pontiaka) este însă vorbită azi doar de generațiile în vârstă. Trabzon mai este cunoscut și ca un centru ultranaționalist. În aprilie 2006, preotul catolic Andrea Santoro a fost ucis în biserica sa din Trabzon
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
scrofa"). În Parcul Natural Porțile de Fier au fost semnalate 14 specii de amfibieni și 17 specii de reptile dintre care emblematică pentru parc este Țestoasa lui Hermann ("Testudo hermanni boettgeri"). Dintre speciile de reptile amintim șopârla de pădure ("Darevskia pontica"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de camp ("Podarcis taurica"), gușterul ("Lacerta viridis"), balaurul ("Dolychophis jugularis") și vipera cu corn ("Vipera ammodytes"). De asemenea au fost identificate 205 specii de păsări, din care 133 au statutul de specii strict protejate
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
de ciulini ("Cirsium" , "Carduus") și viguroasele candelabre de lumânărică ("Verbascum") sunt însoțite de florile alburii ale jaleșului de stepă ("Salvia acthiopsis"), de tulpinițele zvelte ale linariței ("Linaria vulgaris" și "Linaria dalmatica") și de insulele cenușiu-argintii de pelin de stepă ("Artemisia pontica" și "Artemisia austriaca"). Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: ortopterele- lăcustele ("Tettigonia veridissima"), cosașii , greierii grași ("Bradyporus montandoni") și călugărița ("Mantis religiosa"). Dintre Coleoptere amintim scarabeii ("Scarabarus affinis") care-și depun ouăle în sfere
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
situându-se într-o zonă fără risc seismic. De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892-1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României, subliniind că, deși există numeroase focare seismice - transilvanice, banatice, danubiene, făgărășene, pontice -, cele mai distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea. Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călărași, al doilea, București. Ulterior
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
unde locuoau tribalii și dardani. Este menționată pefectura condusă de C. Baebius Aticus, coexistând cu provincia română. Un alt organism preprovincial este montat în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră, românii rezervându-și dreptul de a-și exercita autoritatea asupra țărmului pontic, încredințând supravegherea militară unui perfect orae maritimae. Este atestata ripa Thraciae pe malul Dunării , aflat sub autoritatea română. O flotă română circulă pe Dunăre pentru că P. Vittelius să depresureze cetatea Aegyssus. În regiunile muntoase stăpânite de Rhoemetalces al II-lea
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
în Tracia pentru restabilirea ordinii în urmă desființării regatului odris. În anii 57-58, cât și în 62, legiunile III Scythica și V Macedonica, au fost trimise în Orient, iar legiunea VII Claudia a fost transferată din Dalmatia în Moesia. Cetățile pontice au fost integrate în provincia Moesia. În timpul guvernării lui Plautius Silvanus Aelianus, sunt conduse activități la Dunărea de jos, conform inscripției funebre de la Tibur, strămutând în Moesia 100 000 de transdanubieni. Sarmații năvălesc și sunt respinși de legat, iar regii
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
ajungând până la Dunăre. În 322, anul destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau autonomia locală de care dispuneau pe vremea perșilor. Ulterior, cetățile grecești dobrogene au intrat în sfera de influență a regatului pontic condus de Mitridate VI Eupator. În 55 Dobrogea și cetățile grecești de pe malul mării au fost înglobate în statul dac al lui Burebista, până în anul 44. În secolele IV-III î.Hr. sunt menționați câțiva conducători daci: Zalmodegikos, Oroles, Rhemaxos, Zoltes; iar
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
hesychia" "hesychazo") nu este foarte sigură. Conform Lexoconului Lampe ("A Patristic Greek Lexicon") termenii de bază "hesychia" și "hesychazo" apar încă în secolul al IV-lea la Părinții Bisericii (la Ioan Chrysostomul și la Capadocieni). Termenul mai apare la Evagrie Ponticul (345-399), un scriitor care aparține tradiției deșertului, deși această tradiție folosea de obicei termenul "anahoret" pentru practicantul retragerii. De asemenea, termenul "isihast" mai era folosit în secolul al VI-lea în Palestina, în "Viețile" lui Chiril din Scithopolis, cu referire
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
o tehnică pur individuală. Textele insistă asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o retragere a individului din societate. Se vizează dobândirea liniștii interioare și minimalizarea simțurilor corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
au străduit să stabilească contactul cu domnitorii creștini. Ștefan cel Mare plătea atunci sultanului haraciul care fusese moștenit de la Petru Aron, dar era interesat de recâștigarea independenței țării. El ducea un război pentru controlul Dunării și așadar planifica eliberarea bazinului pontic. Pierderile turcilor erau mari, iar Uzun Hasan și-a pierdut în bătălie fiul. După victoria din Anatolia el și-a trimis solii în capitalele europene îndemnându-i pe aliați să intre în război. Ambasada medicului lui Uzun Hasan, Ishaq bəy
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
că moștenire, devenind provincia Asia. Între 112-106 î.Hr., se desfasoara războiul cu Iughurta în Numidia. În 88 î.Hr., izbucnește primul război mithridatic între români aliați cu Bithinya și Regatul Pontului. Lucius Cornelius Sulla cucerește Grecia și asediază Atena. Archelaos, generatul pontic, se retrage în Beotia. Românii obțin victorii în bătăliile de la Cheroneea (86 î.Hr.) și Orchomenos (85 î.Hr.). În 84 î.Hr., românii traversează Asia Mică. L. Licinius Murena îl atacă pe Mithritrades și îl învinge. În Al doilea război mithridatic (83-81
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
a fost un general macedonean, numit de Alexandru Macedon guvernator al Traciei pontice. În această calitate face o expediție în stânga Dunării, probabil în anul 327 - 326 î.Hr., ajunge pe țărmul de nord al Pontului Euxin până la Olbia pe care n-a reușit să o cucerească. Pe drumul de întoarcere a fost surprins de
Zopyron () [Corola-website/Science/299038_a_300367]
-
orientala (Caucazul) și lumea mediteraneană, numeroase popoare de origini diferite le-au locuit de-a lungul istoriei sale. Limbile caucaziene cartveliene, cum ar fi Laza, reprezintă, probabil, limbile locuitorilor celor mai vechi-cunoascuți din zonă. Unul dintre cele mai timpurii popoare pontice atestate au fost Leucosyri ("cei de la stăncile albe"). Alte nume atestate pentru cele mai vechi cunoscute triburi care locuiau zona, probabil caucaziene, sunt Moshianii, Maresianii, Makronii, Mosunoechii, Tibarenianii, Țanii (armeana: Ceanik, probabil Lăzii), si Haldianii (armeana: Hagtik). Există o mare
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care a fost în război cu românii o lungă perioadă de timp. Sub el, tărâmul "Pontului" a inclus nu numai "Capadocia pontica", ci, de asemenea, de la coasta de frontieră cu Bitinia pînă în Colchis, o parte din apele interioare ale regiuni Paflagonia, si Armenia Mică. În ciuda guvernări regiuni Armena Mică, regele Mitridate al VI-lea a fost un aliat al regelui armean
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
6 - 5 î.e.n. (înainte de 4700 î.e.n.). Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populație venită din Anatolia. Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița, influențând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criș și Boian. Apărută pe teritoriul Dobrogei, această cultură de origine est-mediteraneană evoluează pe parcursul celei de a doua jumătăți
Cultura Hamangia () [Corola-website/Science/303821_a_305150]