1,013 matches
-
de plai / Pe-o gură de rai”. Muntele nu este numai spațiul pășunilor alpine, prielnic păstoritului pe timpul verii, căci el este încărcat de o sacralitate ancestrală, statornicită anterior pătrunderii creștinismului în România. Romulus Vulcănescu (1987) este de părere că marii pontifi ai populației geto-dace organizau anual, la solstiții și echinocțiuri, „procesiuni în masă pe culmile domoale ale munților”, între răsăritul și apusul soarelui, pentru rugăciuni. Reminiscențe ale acestor manifestări spirituale ar fi supraviețuit la români „până în epoca modernă, fiind preluate de
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
Magisteriu, ce la rândul său este compus din conciliile ecumenice și „magisteriul universal și comun”. Învățăturile infailibile ale papei trebuie să se bazeze ori, cel puțin, să nu contrazică Sfânta Tradiție sau Sfânta Scriptură. "ex cathedra" = puterea episcopului Romei (suveranul pontif) [stabilită în 1870] caracterizată prin supremație papală, având autoritatea stabilirii a ceea ce este valabil în materie de credință Pentru ca o învățătură a papei sau a conciliului ecumenic să fie acceptată ca infailibilă, acea învățătură trebuie să fie: - o decizie a
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
-i conducă pe ceilalți apostoli, astfel ca să asigure unitatea Bisericii, ca semn vizibil și etern al comuniunii și al unității de credință; - Conciliul sugerează cu căldură ca tot ce se discută despre instituția, perpetuitatea, sensul și rațiunea primatului sacru al pontifului roman, dar și despre magisteriul infailibil al lui, să fie crezute de toți credincioșii. Pentru mai multe informații despre acest subiect, vezi: ""Resurrexit sicut dixit"" http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=3128
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
bolnav. Se recomandase Petru din Amiens, nobil scăpătat picard, supranumit și Pustnicul, nu se știe dacă în urma unei porecle sau a unei practici. Spunea că făcuse o călătorie în Palestina, de unde se întorcea cu o suplică din partea patriarhului Ierusalimului către pontiful roman, fapt ce i-a înlesnit pe dată întrevederea dorită. Petre Pustnicul-căci cu acest nume a rămas în istorie-, în cursul pelerinajului său, a trăit toate greutățile pe care turcii selgiucizi le făceau pelerinilor europeni.Fiecare pas spre Ierusalim trebuia
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
fără îndoială datorată unui limbaj bine ales și unei expuneri logice. Înarmat cu o cerere din partea singurei autorități din Ierusalim recunoscută de Occident, informat în amănunt despre situația din Palestina, Petre Pustnicul s-a considerat îndreptățit să se înfățișeze dinaintea pontifului roman și, nu numai că a făcut-o neîntârziat, fără a-și lua răgazul să se odihnească după obositoarea călătorie sau să-și scuture colbul adunat pe drum, dar demersul său a fost bine primit și aprobat de către papă care
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de Filip I ca să-și dea asentimentul și să înlesnească plănuita căsătorie. Faptul a atras mânia papei, care nu fusese consultat într-o hotărâre atât de importantă ca divorțul regelui. Amănuntul cine era regina Franței nu-l interesa pe marele pontif, dar cazul în speță era de competența tribunalului papal și ambițiosul Urban al II-lea nu înțelegea ca un rege să hotărască peste capul său, de aceea el a reacționat cu maximum de severitate: excomunicarea regelui și a prelaților vinovați
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
condusă de înșiși regii ei. Pentru Filip al II-lea era o datorie de onoare, pentru Henric al II-lea îndeplinirea unui angajament luat în 1172 față de papa Alexandru al III-lea, când fusese lichidat conflictul dintre regele Angliei cu pontiful roman, iscat de uciderea lui Thomas Becket, crimă de care fusese bănuit regele Angliei și obligat la penitență. O posibilă recucerire a Ierusalimului de către Henric ar fi fost revanșa față de papalitate, ștergerea înfrângerii suferite. Nici obținerea unor privilegii comerciale în
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului individualist. Totuși, adevăratul înțeles al lui Moș Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin nașterea Fiului Său Celui veșnic, Mântuitorul lumii”, pontiful criticând transformarea Crăciunului într-un alt prilej de cumpărături. Termenul englezesc "Santa Claus" este anglicizarea lui "Sinterklaas" care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Washington Irving a susținut într-o satiră din 1809 că termenul "Santa Claus" a apărut în
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
pontificală era încredințată cardinalilor-episcopi, căreia îi urma aclamația - redusă la un element pur formal - clerului și poporului roman. Figura episcopului Romei a dobândit o revigorare în întreaga creștinătate. "Dictatus papae" a lui Grigore al VII-lea enunța taxativ că «numai pontiful roman este universal». Într-adevăr, papei îi erau recunoscute următoarele roluri: - legislator pentru întreaga Biserică (semnificativă este publicarea culegerii de canoane Corpus juris canonici sub papa Grigore al IX-lea); - custodele (trezorierul) autoritar al dreptei mărturisiri de credință cu sau
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea în 1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
pirații îl trataseră bine pe durata răpirii, Cezar a ordonat ca, înainte de crucificare, acestora să le fie fracturate picioarele, pentru a le reduce suferința în timpul supliciului. După întoarcerea la Roma în 73 î.Hr., Cezar a fost ales membru al Colegiului Pontifilor. Revenirea lui Cezar la Roma a avut loc în toiul răscoalei sclavilor conduși de fostul gladiator Spartacus. Senatul trimisese legiuni după legiuni pentru înfrângerea revoltei, dar forțele lui Spartacus au ieșit învingătoare de fiecare dată. În 72 î.Hr., Adunările romane
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de data aceasta-în Italia. În vara anului 1369, el a vizitat Roma, unde se mutase de la Avignob papa Urban V. La 18 octombrie, Ioan V a trecut la catolicism și a semnat hotărârea privind unirea celor două Biserici sub oblăduirea pontifului roman. Însă la semnarea documentului n-a fost present nici un preot grec! Folosind fapta autocratorului drept pretext, papa a refuzat categoric să participle la un sinod ecumenic. Demersul disperat al Paleologului nu le/a adus romeilor-în afară de promisiuni și subsidii
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
IV-lea a dizolvat conciliul, însă ,părinții din conciliu’’ nu s-au supus ordinului și și-au continuat lucrul. În această situație, deplorabilă pentru diminația curiei romane, unirea Bisericilor Apusului și Răsăritului, dacă ea s-ar fi înfăptuit sub egida pontifului roman, ar fi putut reprezenta un excelent capital politic pentru scaunul Sfântului Petru. De lucrul acesta își dădeau seama și ,părinții de la Basel’’. Fiecare dintre tabere se străduia să-i atragă de partea sa pe ,împăratul grecilor’’ și clerul acestuia
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
era momentul să se acționeze în Orient, deoarece sultanul Al Kamil intrase în conflict cu frații săi și, disperat, solicita ajutorul Apusului, uitând cu desăvârșire de djihad și nesocotind consecințele. Papa socotind tergiversarea împăratului o nesupunere față de o hotărâre a pontifului roman, iritat de încălcarea autorității apostolice în regatul Siciliei, trimitea lui Frederic al II-lea o ultimă scrisoare de amenințare. În termeni brutali îi amintea că dacă Regatul Siciliei l-a moștenit de la mamă, Germania de la tată, coroana imperială i-
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
tot el i-o poate lua. Frederic al II-lea, la fel de impulsiv ca Grigore al IX-lea, nu admitea să fie umilit, dar cum nu putea să riposteze deschis, a recurs la o stratagemă, hotărât să-l înșele pe preamândrul pontif și să acționeze, ca totdeauna, după bunul său plac. La sfârșitul verii au început pregătirile de cruciadă, iar la 8 septembrie 1227, secondat de numeroși cruciați germani, la care se alăturaseră un număr important de englezi, el s-a îmbarcat
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
de la care smulsese o promisiune în acest sens, dar acum totul era zădărnicit. Pe vinovați dacă-i pedepsea, însemna să renunțe la cruciadă, ceea ce pentru Inocențiu al III-lea ar fi fost un eșec greu de suportat, de aceea înaltul pontif a lăsat desfășurarea evenimentelor pe seama conducătorilor laici, trecând sub o tăcere amară cele petrecute. O cruciadă care neglija dispozițiile papale era peste puterea lui de înțelegere. Ca să nu fie complet ignorat, el menținea, mai departe, printre cruciați pe cardinalul Petro
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
S C (IMPerator DOMITianus AVGustus GERManicus Senatus Consulto, adică, „General victorios Domitianus împărat, victorios în Germania, [monedă emisă] prin decret al Senatului”) Alt exemplu: TI CLAVD CAESAR AVG P M TR P VI IMP XI (Tiberius Claudius Caesar Augustus, Mare Pontif, pentru a șasea oară întărit cu puterea de tribun, salutat victorios pentru a unsprezecea oară). Cifrele romane apar pe monedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
avut ca bază Italia — a încercat să reia acțiunea tatălui său de restaurare a autorității imperiale în Regatul Italiei de nord, ceea ce a condus la puternică opoziție nu numai din partea restauratei Ligi Lombarde, dar și din cea a papalității, suveranii pontifi fiind tot mai hotărâți în a-și apăra și extinde teritoriile din Italia centrală (teoretic, parte a Imperiului), opunându-se ambițiilor universale ale împăraților Hohenstaufeni. Eforturile lui Frederic al II-lea de a aduce întreaga Italie sub controlul său s-
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
a lui Adrian al II-lea la 13 noiembrie 867. La 13 decembrie, Lambert a comis unele jafuri în Roma în timpul ceremoniei papale, drept pentru care a fost imediat excomunicat și, dat fiind că împăratul îl susținea pe Adrian ca pontif, lui Lambert i s-a retras protecția lui Ludovic. Trei ani mai târziu, Lambert s-a răsculat pentru a doua oară. Astfel, în 871, după ce împăratul și-a sporit puterea și prestigiul prin ocuparea Bari de la sarazini, Lambert s-a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
sa a fost compusă între anii 1096 și 1099. Datarea ei se poate face ca urmare a referirii care se face în cadrul prologului la Papa Urban al II-lea; aceasta permite un "terminus ante quem", dat fiind că respectivul suveran pontif s-a stins în iulie. O trimitere din Cartea III a cronicii se face la "rasa galică [care] dorea să deschidă calea către Sfântul Mormânt", ceea ce demonstrează că Guglielmo ar fi scris ulterior Conciliului de la Clermont, convocat de Urban al
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
aveau loc din partea principalilor săi vasali: Grimoald de Bari, Robert de Capua, Rainulf al II-lea de Alife, Sergiu de Neapole etc. În 1139, prin tratatul de la Mignano, Roger al II-lea a obținut recunoașterea regatului său și din partea suveranului pontif legitim. În același timp, prin acțiunile amiralului său, George de Antiohia, Roger și-a permis să pornească la cucerirea cetății Mahdia din Africa, luând titlul neoficial de "rege al Africii". Fiul și succesorul lui Roger al II-lea, Guillaume "cel
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
fost temporar închisă pentru renovare și redeschisă în septembrie 2010. Bibliotecă este, în mod continuu, alimentată în calitate de bibliotecă universală, dar rămâne celebra prin colecțiile sale de manuscrise din toate epocile. Scopul său este „să conserve cărțile și manuscrisele, actele suveranilor pontifi și ale dicasterelor Curiei Române, si sa le transmită, prin secole”, si mai ales „să pună la dispoziția Sfanțului Scaun și a cercetătorilor din lumea întreagă tezaurele de cultură și arta” al căror "sipet" este (Ioan Paul al II-lea
Biblioteca Apostolică Vaticană () [Corola-website/Science/323191_a_324520]
-
la Santi Nereo e Achilleo, parohie despre care se credea că Inocențiu al VIII-lea intenționa să i-o acorde; Sanseverino a primit o diaconie săracă și nedorită de nimeni, cea de la San Teodoro pentru a fi sigur că viitorul pontif îi va confirma numirea. Conform relatării episcopului ambasador Giovanni Andrea Boccaccio, cel puțin șapte cardinali se considerau "papabile", și și-au demobilat palatele ca măsură de precauție împotriva tradiționalei distrugeri a reședinței noului papă de către populația Romei: da Costa, Fregoso
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
a informat confratele de la Ferrara: „căci prin simonie și o mie de fărădelegi și fapte necinstite s-a vândut titlul de papă, faptă rușinoasă și detestabilă”, adăugând că se așteaptă ca Spania și Franța să nu-l susțină pe noul pontif. După conclav, prin Roma a circulat o epigramă care spunea: „Alexandru vinde Cheile, Altarul, pe Hristos Însuși—are dreptul, căci le-a cumpărat.” La 10 august, după al treilea tur de scrutin, Ascanio Sforza a început să creadă că ambițiile
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
cupă din craniul lui Balduin, după cum procedaseră bulgarii cu împăratul Nichifor I cu aproape 400 de ani înainte. Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, Ioniță Caloian (care primise coroana regală de la Papa Inocențiu al III-lea, i-a raportat suveranului pontif că Balduin a murit în închisoare. În prezent, un turn din forăreața Tsarevets din capitala de atunci a Bulgariei, Veliko Tarnovo, poartă denumirea de "Turnul lui Balduin", presupunându-se că ar fi vorba de turnul în care Balduin ar fi
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]