1,427 matches
-
autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat de un politician care se prezintă pe sine ca un om din afara sistemului, într-o manieră credibilă. O afirmație centrală în acest volum este aceea că populismul poate fi deopotrivă prieten și dușman
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat de un politician care se prezintă pe sine ca un om din afara sistemului, într-o manieră credibilă. O afirmație centrală în acest volum este aceea că populismul poate fi deopotrivă prieten și dușman al democrației: tendințele incluzive ale populismului slujesc adesea drept remediu pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elitelor lansat de un politician care se prezintă pe sine ca un om din afara sistemului, într-o manieră credibilă. O afirmație centrală în acest volum este aceea că populismul poate fi deopotrivă prieten și dușman al democrației: tendințele incluzive ale populismului slujesc adesea drept remediu pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi deopotrivă prieten și dușman al democrației: tendințele incluzive ale populismului slujesc adesea drept remediu pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populației (Collier și Collier, 1991). Populiștii contemporani au introdus reforme constituționale pentru a permite participarea cetățenilor la viața politică, au acordat noi drepturi populației indigene și altor segmente marginale și au adus membri ai acestor grupuri în poziții de autoritate. Populismul nu este însă, în mod necesar, democratic. Majoritățile populiste garantează doar o frântură din democrație - reprezintă mai degrabă un moment democratic decât un regim democratic. Pentru ca regula majorității să aibă însemnătate, majoritățile populare trebuie să ia naștere ca urmare a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților" are sens în teorie, dar eșuează în practică. Drepturile liberale ar putea limita sfera de acțiune a regulii majorității, dar, în lipsa lor, această regulă nu prea are durabilitate. În America Latină, populismul de succes a împins adesea democrațiile șubrede înspre autoritarism competitiv. Acesta poate fi definit ca un regim civil în care instituțiile democratice există și sunt privite ca mijloace predilecte în preluarea puterii, dar în care abuzul curent al instituțiilor statului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1995: 131), autoritarismul competitiv este asemenea "unui meci de fotbal în care porțile [sunt] de înălțimi și de lățimi diferite, iar una dintre echipe includ[e] unsprezece jucători plus arbitrul, în timp ce echipa adversă abia dacă numără șase sau șapte jucători". Populismul de succes tinde să ducă spre autoritarism competitiv din câteva motive. În primul rând, mulți populiști sunt persoane din afara sistemului politic, care au puțină experiență de lucru cu, sau interes pentru, instituțiile democrației reprezentative. Cei mai mulți politicieni de carieră petrec mulți
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încalce alte norme și proceduri democratice, între care s-ar număra libertăți civile fundamentale, într-un efort de slăbire sau de împiedicare a unei viitoare opoziții. Toate acestea compun rețeta autoritarismului competitiv. În subcapitolele care urmează arătăm modul în care populismul a contribuit la o mai mare incluziune și la o glisare spre autoritarism competitiv în Peru, sub conducerea lui Fujimori. 8.2 "Un președinte ca tine!": populismul și venirea la putere a lui Fujimori, 1990-1992 Mandatul de președinte al lui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestea compun rețeta autoritarismului competitiv. În subcapitolele care urmează arătăm modul în care populismul a contribuit la o mai mare incluziune și la o glisare spre autoritarism competitiv în Peru, sub conducerea lui Fujimori. 8.2 "Un președinte ca tine!": populismul și venirea la putere a lui Fujimori, 1990-1992 Mandatul de președinte al lui Alberto Fujimori a fost descris drept "un caz caracteristic de leadership neopopulist" (Weyland, 2006: 13; și Roberts, 1995). Fujimori a fost un caz clasic de om din afara
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Fujimoru a câștigat alegerile din turul doi detașat, cu 62,5% din voturi. În timp ce votul pentru Vargas Llosa a venit mai ales din sfera celor bogați, Fujimori a câștigat masiv voturi de la cei săraci (Cameron, 1994: 127, 143). 8.3 Populismul la putere: conflict politic și prăbușire a democrației, 1990-1992 Atracția populismului lui Fujimori și-a schimbat oarecum caracterul după ce acesta a ajuns la președinție în 1990. În fața unor mari crize economice și de siguranță națională, Fujimori a recurs în privința programului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din voturi. În timp ce votul pentru Vargas Llosa a venit mai ales din sfera celor bogați, Fujimori a câștigat masiv voturi de la cei săraci (Cameron, 1994: 127, 143). 8.3 Populismul la putere: conflict politic și prăbușire a democrației, 1990-1992 Atracția populismului lui Fujimori și-a schimbat oarecum caracterul după ce acesta a ajuns la președinție în 1990. În fața unor mari crize economice și de siguranță națională, Fujimori a recurs în privința programului de guvernare la măsuri de dreapta, preluând o mare parte din
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a fost o lovitură dată democrației, ci lanțului corupției" (în Cameron, 1997: 63). Așa cum a spus mai târziu, "Nu aveam decât două opțiuni: să apăr o minoritate sau o mare majoritate. Evident că am ales majoritatea" (în Daeschner, 1993: 294). Populismul a fost principiul de bază pentru lovitura din 1992. În primul rând, ca unul venit din afara sistemului, Fujimori nu avea aliați în alte ramuri ale guvernului (Kenney, 2004: 91, 196-7). De aceea, pe lângă faptul că a preluat funcția de președinte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1998: 225-6). De aceea, o strategie populistă nu doar că i-a asigurat lui Fujimori funcția de președinte, dar s-a dovedit a fi esențială pentru succesul său politic ca președinte în exercițiu. Poate că cea mai limpede dovadă că populismul de succes a contribuit la autogolpe-ul din 1992 a fost reacția publică la acesta. Susținerea acestei lovituri de către peruvieni a fost impresionantă. Studiile care au urmat acestei lovituri au arătat că peste 80% din respondenți au susținut dizolvarea congresului și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al lui Fujimori la finele anilor 1990; pe atunci însă, acelei majorități îi lipseau mecanismele instituționale prin intermediul cărora să-l oprească. 8.5 Cât de incluziv a fost fujimorismul? Cazul statului Peru din perioada conducerii lui Fujimori arată clar potențialul populismului de a slăbi dimensiunea contestatară a democrației. Dar cât de incluziv a fost fujimorismul? Inspirându-ne de la Flic (2010), acest subcapitol evaluează efectele incluzive ale fujimorismului din trei puncte de vedere: material, politic și simbolic. Cât privește incluziunea materială, adică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Această continuă "cerere" de candidați populiști sugerează faptul că fujimorismul a produs o mică schimbare cu caracter de permanență în sfera incluziunii politice, sociale și economice. Concluzie Cazul statului Peru confirmă ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că populismul la putere slăbește democrațiile neconsolidate. Populismul în America Latină contemporană are aproape întotdeauna un caracter incluziv, dar rar se democratizează. Astfel, conform afirmațiilor enunțate de editori în introducere, Alberto Fujimori a mobilizat și a făcut auzită vocea grupurilor excluse, iar ascensiunea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sugerează faptul că fujimorismul a produs o mică schimbare cu caracter de permanență în sfera incluziunii politice, sociale și economice. Concluzie Cazul statului Peru confirmă ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că populismul la putere slăbește democrațiile neconsolidate. Populismul în America Latină contemporană are aproape întotdeauna un caracter incluziv, dar rar se democratizează. Astfel, conform afirmațiilor enunțate de editori în introducere, Alberto Fujimori a mobilizat și a făcut auzită vocea grupurilor excluse, iar ascensiunea sa la putere a ajutat la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de editori în introducere, Alberto Fujimori a mobilizat și a făcut auzită vocea grupurilor excluse, iar ascensiunea sa la putere a ajutat la revigorarea opiniei publice. Cu toate acestea, fujimorismul a scos în evidență și multe dintre efectele negative ale populismului, care au fost subliniate în introducerea acestui capitol, inclusiv "o transformare plebiscitară a politicii", în care majoritățile populare sunt folosite pentru a submina controlul și echilibrul instituțional, drepturile minorităților și alte elemente-cheie ale democrației liberale. Mai general, acest capitol a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
susținut că în cadrul democrațiilor fragile ascensiunea populiștilor la putere atrage adesea după sine o criză instituțională și, în multe cazuri, o glisare înspre autoritarism competitiv. Deși ne-am centrat pe cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori, afinitatea electorală între populism și autoritarism poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
electorală între populism și autoritarism poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o amenințare decât un remediu pentru democrație. Pentru a acționa ca remediu, populismul latino-american ar trebui să apară în contextul unor democrații liberale puternice. Totuși, în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în țările în care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o amenințare decât un remediu pentru democrație. Pentru a acționa ca remediu, populismul latino-american ar trebui să apară în contextul unor democrații liberale puternice. Totuși, în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în țările în care instituțiile democratice liberale sunt puternice (de exemplu, în Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în țările în care instituțiile democratice liberale sunt puternice (de exemplu, în Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile care sunt suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu-l vor experimenta, în vreme ce democrațiile care ajung să-l experimenteze probabil nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile care sunt suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu-l vor experimenta, în vreme ce democrațiile care ajung să-l experimenteze probabil nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune că nu. Instituțiile democratice ale Slovaciei au avut de suferit sub guvernele considerate populiste și și-au revenit sub guvernele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu-l vor experimenta, în vreme ce democrațiile care ajung să-l experimenteze probabil nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune că nu. Instituțiile democratice ale Slovaciei au avut de suferit sub guvernele considerate populiste și și-au revenit sub guvernele considerate antipopuliste. Această concepție nu este neapărat greșită, dar este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au avut de suferit sub guvernele considerate populiste și și-au revenit sub guvernele considerate antipopuliste. Această concepție nu este neapărat greșită, dar este prea simplistă. O privire mai atentă la cazul Slovaciei sugerează existența unei relații mai nuanțate între populism, democrația consolidată și naționalism și clarifică cele trei concepte. Relația dintre cele trei fenomene a fost cel mai bine pusă în evidență de cele două guverne conduse de Vladimir Mečiar la mijlocul anilor 1990, dar pentru o înțelegere completă a felului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]