1,619 matches
-
fost de doar 91 de zile. În mod obișnuit, aceste conferințe erau programate pentru ora 6.15 dimineața, atunci când López Obrador credea că vigilența sa intelectuală este peste cea a majorității jurnaliștilor (Grayson, 2006: 185). El și-a atenuat retorica populistă, colaborând cu oameni de afaceri bogați, iar stilul său de guvernare a fost mai degrabă unul centrist. Având în minte comportamentul său ulterior, începând cu campania din 2006, rămâne să ne întrebăm: de ce a fost López Obrador un populist moderat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
retorica populistă, colaborând cu oameni de afaceri bogați, iar stilul său de guvernare a fost mai degrabă unul centrist. Având în minte comportamentul său ulterior, începând cu campania din 2006, rămâne să ne întrebăm: de ce a fost López Obrador un populist moderat la putere și unul radical în opoziție? Teoria potrivit căreia el ar fi luat-o pur și simplu razna după pierderea alegerilor nu poate fi nicicum demonstrată. De altfel, el s-a comportat destul de moderat în iulie 2006, sperând
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
O altă teorie pleacă de la ipoteza potrivit căreia acțiunile lui López Obrador de după alegeri reflectă un calcul rațional. Distincția clară între discursurile sale destinate mass-mediei și cel rostite în piețele publice, demonstrează că acesta s-a folosit strategic de retorica populistă, fără legătură cu opiniile sale personale. Acest argument mai afirmă că el s-a comportat cu moderație când era la putere tot din rațiuni strategice. Doi factori sunt de luat în calcul aici. În primul rând, López Obrador își dorea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
parte, ținută sub control de către guvernul federal. Astfel se poate spune că manifestările populismului la nivel subnațional sunt mai benigne decât cele ale populismului la nivel național. 5.3 López Obrador și PRD: populismul de stânga în Mexic Mulți dintre populiștii descriși în această carte și-au creeat propriile lor partide, organizații personalizate destinate să funcționeze ca vehicule electorale pentru liderii lor. Prin contrast, candidatura lui López Obrador a fost nominalizată de către un partid deja consolidat, la aceea dată cu o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
liderii lor. Prin contrast, candidatura lui López Obrador a fost nominalizată de către un partid deja consolidat, la aceea dată cu o istorie de aproape 20 de ani. Acest fapt a avut o influență asupra acțiunilor și deciziilor sale de lider populist. PRD-ul a fost înclinat să îmbrățișeze o direcție populistă din mai multe motive. În primul rând, partidul își are rădăcinile în formațiunea de stânga, aflată multă vreme la putere Partido Revolucionario Institucional (PRI), fapt care a creat o legătură
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nominalizată de către un partid deja consolidat, la aceea dată cu o istorie de aproape 20 de ani. Acest fapt a avut o influență asupra acțiunilor și deciziilor sale de lider populist. PRD-ul a fost înclinat să îmbrățișeze o direcție populistă din mai multe motive. În primul rând, partidul își are rădăcinile în formațiunea de stânga, aflată multă vreme la putere Partido Revolucionario Institucional (PRI), fapt care a creat o legătură cu una dintre personalitățile iconice ale populismului din America Latină și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a adus din PRI mai mulți politicieni asociați cu aripa cardenistă, printre care și López Obrador. Retorica lui Cuauhtémoc Cárdenas era similară cu cea a tatălui său. Analizele de discurs afirmă că "decizia lui de a candida demonstrează puterea discursului populist, putere neglijată de administrațiile tehnocratice succesive" (Castro Rea et al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puterea discursului populist, putere neglijată de administrațiile tehnocratice succesive" (Castro Rea et al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează Freidenberg, "marginalizarea și excluderea socio-economică reprezintă scenariile ideale pentru emergența populismului" (2007: 45). În ciuda unei revoluții, a existenței unui partid hegemonic care clama că reprezintă interesele clasei muncitoare și ale țărănimii, în ciuda a 30 de ani de dezvoltare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
băgate în urnă) la "urna însărcinată" (o urnă în care erau deja introduse voturi). Elita coruptă era ușor de identificat: era vorba de PRI. Poporul pur era reprezentat de către masele care sufereau de pe urma austerității și a crizei economice. Iată de ce, populiștii din aripa cardenista afirmau că săracii au fost pedepsiți în folosul bogaților și al elitei politice - săracii au platit factura ajustărilor economice structurale pentru nisște datorii de care nu au beneficiat niciodată. În acest context, Andrés Manuel López Obrador a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sa în funcția de președinte al partidului, desemnare propusă de Cárdenas. În aceste bătălii de început López Obrador a demonstrat anumite patternuri comportamentale, care aveau ulterior să-i marcheze atât mandatul de primar, cât și campania prezidențială din 2006. Retorica populistă, care îi opune pe politicienii corupți, umililor servitor ai maselor (între care se număra și el), a fost atașată unui stil de conducere personalizat, agresiv și mobilizator și unor tactici clientelare menite să să construiască baza partidului. Tipul de populism
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forța demisia lui Calderón. Se poate spune deci că relația lui AMLO cu partidul a încurajat adoptarea unui compartament defectuos, limitându-i, totodată, efectele politice. Aceste considerații ridică o altă întrebare importantă. Cât din acțiunile lui López Obrador reflectă inclinațiile populistului tipic și cât propriile sale idiosincrazii?. O comparație sumară între López Obrador și celălalt lider carismatic și populist al PRD, Cuauhtémoc Cárdenas, arată că structura pesonalității reprezintă un element important. La fel ca López Obrador și Cárdenas aproape că a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
compartament defectuos, limitându-i, totodată, efectele politice. Aceste considerații ridică o altă întrebare importantă. Cât din acțiunile lui López Obrador reflectă inclinațiile populistului tipic și cât propriile sale idiosincrazii?. O comparație sumară între López Obrador și celălalt lider carismatic și populist al PRD, Cuauhtémoc Cárdenas, arată că structura pesonalității reprezintă un element important. La fel ca López Obrador și Cárdenas aproape că a câștigat alegerile prezidențiale, a fost președintele PRD și primar al orașului Mexico (chiar dacă numai pentru 2 ani). Chiar dacă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la adunările PRD pentru dezbaterea programului său electoral, spunând: "asta e treaba voastră, nu a mea! (Bruhn, 2009: 171). Mai târziu, López Obrador avea să conceapă un program electoral fără girul partidului. Așadar, relația între partidele deja consolidate și liderii populiști pare să fie contradictorie. Pe de-o parte, acești lideri tind să marginalizeze structurile de partid și întreprind foarte puține lucruri pentru a construi noi mecanisme instituționale pe care să nu le controleze. De cealaltă parte, membri de partid acceptă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de-o parte, acești lideri tind să marginalizeze structurile de partid și întreprind foarte puține lucruri pentru a construi noi mecanisme instituționale pe care să nu le controleze. De cealaltă parte, membri de partid acceptă sau chiar solicită întrebuințarea retoricii populiste și recursul la un comportament agresiv. În eventualitatea (improbabilă) în care López Obrador ar fi refuzat să organizeze proteste după alegerile din 2006, credibilitatea sa în interiorul PRD ar fi avut mult de suferit. Chiar și după efectele dezastroase pe care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre suporterii PRD (perredistas) îl preferau AMLO drept potențial candidat la alegerile din 2012, comparat cu 17% care îl preferau pe principalul sau adversar, primarul în funcție al Mexico City. 5.4 Efecte de durată ? La o primă privire, discursul populist al lui López Obrador pare să fi lăsat puține urme durabile. Încrederea în Institul Federal (IFE) a rămas la cote înalte. Potrivit Studiului privind cultura politică și practicile cetățenești (ENCUP), în 2008, IFE se situa printre instituțiile care, alături de armată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ușoară față de datele ENCUP din 2005. În 2005, 42% dintre respondenți considerau că Mexico era o democrație, în 2008, doar jumătate mai credea acest lucru. Pe de altă parte, PRD a suferit o lovitură serioasă, fapt care arată că discursul populist nu a reușit să găsească coarda sensibilă a societății mexicane. În 2006, 70% dintre cetățeni se identifica cu PRD, în 2007, doar 13%. În 2010, media a oscilat în jurul lui 10% (Consulta Mitofsky, 2010). În 2006, 38% dintre cetățeni declarau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
decât populismul aflat în opoziție, dar și ipoteza 5, care spune că populismul în opoziție, chiar și în democrațiile neconsolidate are efecte pozitive limitate. De altfel, acest capitol semnalează relevanța a trei factori suplimentari care stabilesc gradul în care discursul populist poate reprezenta o amenințare la adresea calității democrației, fie că acesta este în opoziție sau la guvernare. Primul factor privește măsura în care populisții se bucură de un larg suport electoral. În timpul administrației lui AMLO, faptul de a controla legal
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituții, fiind suficient să le ignore. Lipsa sprijinului pentru afirmațiile sale după alegerile din 2006, i-au limitat posibilitățile de a provoca o mai serioasă criză de legitimitate. Al doilea factor privește tipul de autoritate legală de care se bucură populiștii. Puterile limitate de care se bucură primarul, sugerează că AMLO ar fi putut fi mult mai nociv ca președinte decât a fost ca administrator al Mexico City. Însă, pentru mulți cetățeni, voința acestuia de a include "poporul" ca beneficiar al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al Mexico City. Însă, pentru mulți cetățeni, voința acestuia de a include "poporul" ca beneficiar al politicilor de guvernare a condus la îmbunătățirea calității vieții. O altă manieră de a privi acest aspect este să ne întrebăm în ce măsură se confruntă populiștii cu o opoziție puternică și organizată? Dat fiind că, pe durata mandatului său de primar, partidul lui AMLO nu a controlat guvernul național, a făcut ca puterea acestuia să poată menținută sub control. Al treilea factor privește controlul pe care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puternică și organizată? Dat fiind că, pe durata mandatului său de primar, partidul lui AMLO nu a controlat guvernul național, a făcut ca puterea acestuia să poată menținută sub control. Al treilea factor privește controlul pe care îl exercită liderul populist asupra partidului cu care acesta este asociat. Partidele cu o organizație solidă pot fi utile populiștilor, dar doar în măsura în care ele rămân la dispoziția liderului. Se prea poate ca faptul că López Obrador nu a controlat integral PRD-ul să-l
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
control deplin asupra partidului, cel mai probabil, autonomia, fie ea și parțială, a acestuia din urmă, a fost mai degrabă de folos. Populismul este mai periculos atunci când funcționează fără constrângeri interne, când partidul nu este capabil să-și controleze liderii populiști. Acești trei factori arată că populismul este mai predispus să funcționeze ca un remediu atunci când este controlat, fie din afara, fie din interior. Între ipotezele editorului acestui volum există un calcul tacit care măsoară puterea relativă a actorilor populiști și a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
controleze liderii populiști. Acești trei factori arată că populismul este mai predispus să funcționeze ca un remediu atunci când este controlat, fie din afara, fie din interior. Între ipotezele editorului acestui volum există un calcul tacit care măsoară puterea relativă a actorilor populiști și a celor non-populiști. Se anticipează că populismul la guvernare va avea efecte mai puternice asupra democrației decât populismul în opoziție, deoarce populismul la guvernare dispune de mai multă putere și de un suport popular mai mare. Se anticipează, de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai puțin capabile să limiteze exercițiul suveranității populare majoritariste, pe care o afirmă în mod explicit populismul. Într-un anumit sens, democrația liberală - bazată pe principiul checks and balances și pe argumentul că majoritarismul trebuie limitat - este compatibilă cu critica populistă a mecanismelor de reprezentare, atunci când puterea, formală sau informală a populismului este limitată. Acest capitol arată că și alți factori pot limita tendințele negative ale populismului, dincolo de poziționarea acestuia (la guvernare sau în opoziție) și dincolo de existența unor instituții democratice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la guvernare sau în opoziție) și dincolo de existența unor instituții democratice puternice. Acești factori privesc funcționarea populismului în interiorul unui partid politic consolidat și existența unor limitări a puterii dată de mecanismul federal al împărțirii autorității. Se poate imagina un președinte populist limitat de guvernatori puternici (cazul argentinian), precum și cazul opus (AMLO în Mexico City, controlat de guvernul național). Totuși, atunci când un lider populist se bucură de un larg sprijin popular, atunci când el ocupă o poziție din care dispune de o autoritate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și existența unor limitări a puterii dată de mecanismul federal al împărțirii autorității. Se poate imagina un președinte populist limitat de guvernatori puternici (cazul argentinian), precum și cazul opus (AMLO în Mexico City, controlat de guvernul național). Totuși, atunci când un lider populist se bucură de un larg sprijin popular, atunci când el ocupă o poziție din care dispune de o autoritate legală consistentă (cum este cea de președinte), atunci când controlează un partid politic care nu reușește să-i limiteze excesele, sistemul politic se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]