1,462 matches
-
un soț atât de bun. Nu vreau să fiu operat. Prefer o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații ? Văduvele - da. În cramă maestrul a pictat tabloul : „ Natură moartă beată cu butoaie ”. Dacă un bărbat îi deschide soției sale portiera, înseamnă că ori mașina e nouă, ori nevasta. Uneori, talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini. Dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Meritul cel mai mare al soției e că și-a ales un soț atât de bun. Nu vrea să fiu operat. Preferă o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații? Văduvele da. Dacă un bărbat îi deschide soției sale portiera înseamnă că ori mașina e nouă, ori nevasta. Uneori talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini, dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura. Brusc un presentiment, un gând străin se interpuse între ea și bărbat, o presimțire grea venită de nicăieri o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de sateliți, radio și televiziune, libere, presă imens diversificată) pe măsură. Mii de universități, ca un sistem ganglionar intelectual. Cultura, în aceste condiții (restaurantul Bugatti, cu o mașină Bugatti, roșie, de epocă -1923 - în față. Alături de mașină și reflectat în portierele ei, un tort multietajat, împletitură sofisticată de frișca, pișcoturi și marțipani. într-o frapieră, două gâturi poleite de sticle de șampanie. Un homar uriaș prăvălit pe un morman de salată (?) împovărează un platou cu margini dantelate). 5. între 4 și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
inși care se distrau oprindu-te, în plin bulevard, și oferindu-ți bani pentru femeia cu care te plimbai. Am văzut mașini oprind la semafor, dintr-una ieșind cinci-șase puști de liceu și repezindu-se ca fiarele spre alta, deschizând portierele, scoțîndu-i afară pe ocupanți, femei și oameni maturi, și bătîndu-i sălbatic, și asta pentru că îndrăzniseră să-i depășească. Aud pretutindeni, în cele mai banale conversații, folosindu-se un limbaj inimaginabil chiar și pentru mine, care am trăit toată viața în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căzut. Apropiindu-se mai mult realizează că este un om, micșorează viteza și în cele din urmă oprește. Pentru moment îi este frică să coboare. Drumul era pustiu. Privește din mașină câteva clipe, apoi ca prin minune, spaima dispare. Deschide portiera mașinii și coboară destul de greu din cauza piciorului bolnav. Nu- i mai era deloc frică, se apropie de cel căzut, care nu se mișca. Uitându-se mai atentă observă că era un tânăr care nu avea decât șosete în picioare. El
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
trabantul Ramonei. Distanța de la care-l privea nu-i permitea să vadă dacă ea se afla înăuntru. Ajungând acolo, coborî și foarte surprins o văzu pe Ramona udă leoarcă, frecându-și mâinile și tremurând de frig. Ea văzându-l deschise portiera. -Vino în mașină, Doamne, cât ești de ud! -Și tu ești udă, ce ți s-a întâmplat? -Mi s-a stricat mașina. încercând să-i fac ceva, am stat în ploaie. -Doamne, Doamne, zise Radu, apoi o privi zâmbind, nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mișcă Încercând să Întoarcă Încet pe o stradă laterală, dar alunecă pe gheață și Își zgârie caroseria de un stâlp de felinar. După ce se oprește, bulangiul ofticat țâșnește afară și cercetează stricăciunile. — Morții măsii... se răstește el, apoi smucește de portiera taxiului deschizând-o brutal. Îi fac un semn din cap lui Gus. Puțoii dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă la Shrubhill. Coboară și o gagicuță din taxi. O gagicuță tinerică. Sau mai bine zis Încearcă să coboare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă la Shrubhill. Coboară și o gagicuță din taxi. O gagicuță tinerică. Sau mai bine zis Încearcă să coboare din taxi. Puțoiu ăla bocciu de taximetrist n-o ajută, ci doar Îi ține portiera și o Întreabă cu nerăbdare În voce dacă se simte bine. Gagicuța are un picior În ghips și se străduiește să se ridice și În același timp să-și pună cârjele pe suprafața aia Înghețată și nesigură. E exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... Sunt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătându-ne controlul asupra respirației pe când sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptând atitudinea-de-domnișoara-Vânător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii din cap dacă aș avea șanse. Probabil o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
imaginea unei astfel de zile petrecute în tribunal, zări deodată o casetă galbenă de taxi și îi făcu semne disperate, reușind să înhațe mașina înaintea unui pretendent nemulțumit, care îi aruncă o privire furioasă; ea îi zâmbi gingaș și închise portiera, bucurându-se că acum nu avea să întârzie prea tare la serviciu. Treaba cu întârziatul era, desigur, relativă. Nu era obligatoriu, de fapt, să ajungă la șapte și jumătate. Dar toată lumea care se descurca bine la Global Finance se prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă vrei, dar de una singură am să mă descurc de minune. Așa că o conduseră în parcarea de taxiuri de lângă Centrul de Servicii Finaciare și așteptară până când apăru o mașină. — Nu e cine știe ce despărțire tragică, zise Anna când Darcey deschise portiera. Sunt sigură că ai să te tot plimbi pe aici, iar eu îți voi scrie despre toate bârfele din Dublin, desigur. — Da, zise Darcey fără emoție. Te sun luni și-așa ca să-ți spun cum îmi merge. Mulțumesc pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am zis, dar un avocat ieșit În oraș la ora asta din noapte, și Încă de la o firmă așa simandicoasă? Îți imaginezi, cu siguranță, că eu mai cred În povești cu zâne. L-am urmat, totuși, la mașină. Șoferul deschise portiera. Cu un picior pe scăriță, am aruncat o privire Înăuntru. Un bărbat mirosind a apă de colonie se aplecă Înainte, cu chipul ascuns În umbră, iar când vorbi, vocea lui fu rece și deloc amabilă, ca a cuiva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu mașina acasă. Am luat bancnotele și am spus: — Ei, ce naiba, nu făceam decât să mă duc la culcare și să dorm. Asta pot să fac oricând. Am lăsat capul În jos și am urcat În mașină. Să mergem, Ulrich. Portiera se trânti și Ulrich se urcă În mașină pe scaunul șoferului, avându-l alături pe Tinerel. Ne-am Îndreptat spre vest. — Unde mergem? am Întrebat. — Toate la momentul potrivit, Herr Gunther, zise el. Servește-te cu o băutură sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înainte de a ajunge Într-o curte mare, cu pietriș pe jos, care era Înconjurată din trei părți de clădirea centrală lungă, cu două aripi laterale, care alcătuia reședința. Ulrich opri lângă o mică fântână și sări din mașină ca să deschidă portierele. Ne-am dat jos. Închizând cercul În jurul curții, se afla un pasaj al cărui acoperiș era susținut de căpriori subțiri și de coloane din lemn, unde patrula un bărbat Însoțit de o pereche de câini Dobermann fioroși la vedere. Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am aflat din nou În holul modest, așteptându-l pe valet să apară cu Ulrich, am auzit o altă mașină oprind afară. Era prea zgomotoasă ca să fie o limuzină, așa că am bănuit că era o mașină sport. Se trânti o portieră, se auziră pași pe pietriș și apoi o cheie Învârtindu-se În ușa de la intrare, pe care intră o femeie pe care am recunoscut-o imediat ca fiind Ilse Rudel, vedeta de cinema de la UFA Film Studio. Purta o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
foarte aproape una de cealaltă: case de fermă În stil Wilhelmine, solide și frumoase. Am oprit la intrare, acolo unde Ilse Rudel Își parcase BMW-ul În noaptea În care o văzusem prima dată, și m-am dat jos, lăsând portiera deschisă pentru cazul În care cei doi dobermani și-ar fi făcut apariția. Câinii nu prea se dau În vânt după detectivii particulari, iar această antipatie este cât se poate de reciprocă. Am bătut la ușă. Am auzit ecoul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu arc și care poate fi retras cu un mâner sferic din interior sau cu o cheie prin exterior și m-am gândit că erau mari șanse ca femeia de la curățenie să iasă pe acolo. Cu gândul aiurea, am verificat portierele celor două mașini parcate și am descoperit că Mercedesul nu era Încuiat. M-am așezat pe scaunul șoferului și am bâjbâit după butonul pentru faruri. Cele două lămpi uriașe au tăiat Întunericul ca reflectoarele de la un miting al Partidului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am sărit de la locul meu. Dacă era Manstein, trebuia s-o șterg foarte repede. Pe jos se revărsa o pată mare de lumină și Își făcu apariția femeia de serviciu. — Ține ușa, am strigat. Am oprit farurile și am trântit portiera, spunându-i femeii: — Am uitat ceva sus. M-am speriat că o să trebuiască să merg tocmai până la intrarea din față. Femeia rămase pe loc fără să spună nimic, ținând ușa deschisă În timp ce mă apropiam. Când am ajuns lângă ea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă și un revolver mare cu țeavă lungă, În stare să facă o gaură cât o fereastră Într-o ușă din mahon groasă de opt centimetri. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am privit dincolo de corpul meu Întins pe jos. Am văzut o pereche de pantofi, Încadrați de cele două roți din spate ale mașinii. Picioarele bărbatului l-au dus În dreapta mea, În spatele Bugatti-ului, și dându-mi seama că se Îndrepta spre portiera pe jumătate deschisă, m-am tras În direcție opusă, spre stânga mea, și am ieșit de sub Mercedes. Stând aplecat, sub nivelul geamurilor de la mașină, am mers spre spatele acesteia și am tras cu ochiul pe lângă portbagajul imens. O siluetă Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În semn că nu și apoi am coborât și m-am tras Înapoi, În timp ce șoferul a pornit mai departe. Am mers spre mașină, care era parcată la vreo treizeci de metri de mai jos de casa lui Haupthändler. Am Încercat portiera. Nu era Încuiată, așa că m-am urcat În mașină și am așteptat o vreme, În speranța că poate se va Întoarce. Am pus agenda de birou de la Marlene Sahm În torpedou și apoi am pipăit pe sub scaun după arma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de noapte mișunând vie în chiar inima bătrână a metropolei, ies din stațiile de metrou negri înalți, binefăcuți, pe care abia dacă îi pot desprinde din umbrele nopții, femei în fuste scurte, fardate excesiv, așteptând la margine de drum ca portiera unei mașini să se deschidă farmecelor lor, jandarmi patrulând cel puțin câte doi și batteau-mouches plutind strălucitor pe undele blânde ale Senei, pe chei îndrăgostiți încolăciți de dorinți firești ori contrare firii, absida iluminată de la Notre-Dame, la Cité, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
micul tău Paganini? o întreb, Face progrese uluitoare, e într-adevăr dotat acest copil! Tu ce faci acum? ea din mers face semn unui taxi să oprească, mașina se dă pe spate până ajunge în dreptul nostru, eu nehotărât îi deschid portiera, Mulțumesc pentru companie! o las să urce singură, Noapte bună! 2 iunie, desenez, îmi pregătesc mapa pentru examen, ce s-a mai întâmplat de la ultimele însemnări?! Nimic altceva decât viață, doar aceste momente în care scriu fac parte din altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pin - era îndeajuns să facă pe oricine cu ceva simț estetic să o ia razna. Ura liniștea statică pe care o provoca lumina din cameră. Imbecilitate de grădină, se gândea ea. Ceea ce își dorea era sunetul taxiurilor, trântit de portiere, zgomote făcute de oameni bine îmbrăcați care vin și pleacă. Își dorea viață de cealaltă parte a ferestrei sale. Era mahmură - pierduse numărul paharelor de vin alb pe care le băuse și faptul că se asigura ca fiecare al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]