1,960 matches
-
Stello), o ființă petrecăreață și bucureșteană, suportă cu stoicism infidelitățile, fugile lui, apoi, după ce Stello moare, are pentru el un devotament mistic. Caz unic în literatura română: jurnalul înregistrează în aproximativ cinci sute de pagini formele și peripețiile acestei iubiri postume sublime. Cu greu se află în diaristica românească și chiar în diaristica europeană un personaj ca acesta zidit într-o iubire definitivă pentru un unic bărbat. Confesiunile amintesc de marile iubiri din literatura romantică, de cuplurile celebre pe care numai
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
a „lucrurilor”. În poemele sale euforice nu doar „plantele și animalele”, ci și existențele inanimate, străzile, clădirile, obiectele apar ca tot atâtea miracole, văzute cu ochii cuiva care parcă atunci le descoperă sau le contemplă pentru ultima dată. În scrierea postumă Mic manual de fericire perfectă el a formulat explicit o adevărată mistică a lucrurilor: „Când pulpa savuroasă zdrobită între dinți face să țâșnească deliciile zemoase pe limbă și pe cerul gurii, nu uităm (măcar pentru o clipă) grijile, obișnuitele preocupări
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
cu limitele situate între moartea soției și arestarea sa. Ea cuprinde toate povestirile (începând de la Capul de zimbru, ultima scriere antumă, 1947), editate în 1966 în două volume, romanul Zahei orbul, publicat în 1970, și lirica de senectute. Prima apariție postumă, cartea Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.Voiculescu (1964) va fi urmată de o selecție ilustrativă din versurile antume, precum și de ciclurile inedite intitulate de editori Veghe și Clepsidră. Situația manuscriselor de poezie - confiscate la
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
devin cu timpul adevărate explozii de patimă, și niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o confesiune de iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Carianopol, Cu poetul V. Voiculescu (interviu), RL, 1970, 31; [V. Voiculescu], G, 1943, 7 (semnează Nichifor Crainic, Ion Pillat, N. I. Herescu, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu ș.a.); Pillat, Tradiție, 300-308; Șerban Cioculescu, Portret, „Glasul patriei”, 1963, 14; Adrian Marino, Opera postumă a lui V. Voiculescu - „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu”, GL, 1965, 17; Ion Pop, Poezia lui V. Voiculescu, LCF, 1966, 35; Adrian Maniu, V. Voiculescu - omul, LCF, 1966, 44; Negoițescu, Scriitori, 168-179; Ion
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fel din spațiul cultural românesc, unde S. are în vedere peste două mii de autori, identificarea și atribuirea pseudonimelor fiind rodul unui efort documentar de trei decenii. O serie de versuri ocazionale sau dedicate unor personalități literare sunt adunate în volumul postum Balans încremenit (1979), oferind imaginea unui scriitor de factură clasică și de înclinație manierista, aflat în sfera de influență a poeziei lui Ion Barbu. Interesul din tinerețe pentru critică plastică își află ecoul într-o prezentare a pictorului dobrogean Stavru
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
propensiuni spre apropierile cele mai insolite între domenii de obicei separate: „Spre zori, podul era unghi spart în infinit/ Ca-n faustiana pentagramă,/ Văzui oțelul cerului, în rouă, descălit/ Și-n cuiburi, nins, lunarul menestrel de scamă”. Ciclurile de poeme postume (Apollo, Eros, Ianus, Parce, Saturn, Castalii, Serapis) așază ermetic soarta individuală în matrice arhetipal-culturale. Fragmentele de jurnal și portretele din cartea Printre scriitori și artiști (1988) oferă, într-o formulare exactă, supravegheată, adesea apodictică, detalii inedite și observații surprinzătoare legate
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
emană din două surse: atitudinea autorului față de personaje și răsturnarea dramaticului. „O comedie autentică, serioasă, e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale vieții teatrale din Israel, cronicarul analizează calitatea spectacolelor (în limba țării și în românește) cu piese ale unor dramaturgi
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix, București, 1970; Păsări incandescente, București, 1971; Casa veverițelor, București, 1991; Îngerul vagabond, îngr. și pref. Victor Corcheș, București, 1999; Opera poetică, îngr. și pref. Emil Manu, București, 2002; Scrieri literare, vol. I: Proza antumă și postumă, îngr. și introd. Victor Corcheș, pref. Nicolae Rotund, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Eugen Jebeleanu, Un nou poet, RML, 1939, 1; Eugen Jebeleanu, Un poet tânăr: Dimitrie Stelaru, RML, 1939, 5; Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, TIL, 1942, 1 772; Streinu, Pagini
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
48; Alexiu, Ideografii, 186-188; Popa, Dicț. lit. (1977), 537; Iorgulescu, Scriitori, 148-150; Anghel Dumbrăveanu, Herbul de aur, O, 1979, 3; Sorin Titel, Cu altfel de vorbe, O, 1979, 23; Lit. rom. cont., I, 694-696; Cornel Ungureanu, George Suru, prima carte postumă, O, 1986, 41; Anghel Dumbrăveanu, Un nufăr deschis spre tăcere, O, 1989, 30; Ruja, Parte, I, 299-304; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 150-152; Bitte-Chiș-Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 246-247; Popa, Ist. lit., II, 646; Dicț. scriit. rom., IV, 430-431; Opriță, Anticipația, 442-443
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini, unui șablon. Asocierile cu proza absurdă a lui Urmuz au fost remarcate cu îndreptățire de critică. Japița (1999), text publicat postum, cu „acțiunea” plasată imediat după al doilea război, e de o valoare apropiată cărții Trei dinți din față: remarcabil adică nu atât ca roman, cât ca roman al lui S. Lipsește, comparativ cu primul, tensiunea jocului între subversiune și scrierea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Romanul călătoriilor, îngr. Mihaela Constantinescu și Virginia Sorescu, București, 1999; Încoronarea, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea și Virginia Sorescu, București, 2000; Versuri inedite, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2001; Opere, I-III, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea, pref. Eugen Simion, București, 2002-2003; Săgeți postume, îngr. și introd. George Sorescu, București, 2002; Parodii. Fabule. Epigrame, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003; Proză scurtă, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003. Ediții: Vasile Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, pref. edit., Craiova, 1975; George Magheru, Cântece la marginea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii pedagogiei au acreditat-o pentru că nu au cunoscut decât „vârful aisbergului” operei comeniene: opera sa antumă. Dar profunzimea gândirii lui se află în opera postumă, pierdută și regăsită doar de câteva decenii. Pentru teoria generală a curriculumului, toată opera comeniană este semnificativă; însă ideile, realmente revoluționare, care ar fi putut întemeia un curriculum universal, apt să evite „prăpastia culturală” euroatlantică, se află în această operă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
această trudă de marile mișcări spirituale și politice ale vremii: mișcarea rozicruciană din care, se pare, făcea parte; schisma protestantă împotriva autorității papale; transformarea masoneriei operative în masonerie speculativă - care, după toate aparențele, a antrenat destinul dramatic al operei sale postume. Merită să facem dreptate, aici, marelui vizionar, care ar fi putut conferi învățământului european o soartă mai bună, dezvăluind câteva fapte prea puțin cunoscute ale vieții și operei sale. În fond, este povestea tristă a celui mai mare eșec din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
versuri. Traduceri din Charles Baudelaire și din Henri Murger dau Ludovic Dauș și C. Z. Buzdugan. În foiletonul gazetei apar schițe de I. A. Bassarabescu (Prozaici), N. M. Condiescu (care debutează aici în 1897 cu versuri), Al. G. Olteanu, pagini postume aparținând lui Traian Demetrescu, basme populare prelucrate. Fără semnătură, din August Strindberg este tradusă nuvela În cimitir, iar din Catulle Mendès schița Julieta victorioasă. O rubrică de note satirice, pe teme îndeosebi politice, se intitulează „Din viața lui Spanachide”. Poetei
VOINŢA CRAIOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290631_a_291960]
-
care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, T. Arghezi, V. Voiculescu ș.a. Postume, volumul Țărmul însingurării mele (2002) cuprinde poezii inedite, scrise între 1945 și 1991, ordonate conform motivelor și temelor dominante în întreaga operă, iar culegerea Armonii (2003) include, cu prilejul centenarului nașterii poetului, alte inedite, grupând în prima secțiune sonete - „poeme
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
măsură, un ecou cultural intertextual. Sursele care alimentează acest mecanism sunt texte șablonizate, frânturi de texte, citate ultracunoscute, autori cu o circulație aproape generală. Principalii autori-sursă sunt Mihai Eminescu și I. L. Caragiale. Caiet de citire și de caligrafie (2003), volum postum, șantier al unui proiect care ar fi urmat să încorporeze două volume de câte 333 de fragmente, recuperează și remontează o parte a publicisticii risipite în revistele „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. Culegerea este tot un jurnal, în măsura în care toată
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
roșu mat, / Joacă-n pântec pe un viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru-o para”. Exprimarea directă, în genere discursul, comentariul, meditația lirică îi reușesc mai rar, iar în Umbra timpului (1940), în Împlinire (1942) ori în ciclul postum Cumpănă dreaptă nu sunt puține compunerile artificioase, fade. Realizări în planul liricii meditative se găseau îndeosebi în Caietul verde, elegiile de aici având o prozodie obișnuită, dar fiind scrise, mai toate, în vers alb și reluând motivul timpului, al succesiunii
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
sonetului”, rubrică în care sunt incluse texte de Mihai Eminescu, N. Iorga, N. Rădulescu-Niger. Despre poezia lui Radu Gyr scrie Constantin Orăscu, în timp ce Liviu Stan recenzează volumul Horia de Aron Cotruș, Pan M. Vizirescu se referă la volumul de poeme postume Din larg de Octavian Goga, George Sbârcea face o cronică la volumul Poezia lui Lucian Blaga de C. Fântâneru, iar Petre Paulescu recenzează antologia lui Matei Alexandrescu, Ardealul cântat de poeți. Un caz interesant este acela al articolului O eroare
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
dominând, ba chiar admonestând moral ființa socială (Păianjenul negru, Omul din vis, Omul care și-a găsit umbra ș.a.), orientarea pare să sugereze apropierea de viziunea poetului și cercetătorului englez F.W.H. Myers, foarte popular în Europa prin lucrarea postumă Personalitatea umană și oarecum la modă după 1921, când André Breton îl preia, cu unele corecții pozitiviste, în teoriile sale asupra automatismului psihic. În ambele cazuri se vizează un singur scop: explorarea teritoriului de dincolo de conștiință. Dar partea de umbră
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
LCF, 1977, 6; Geo Șerban, Remember, SXX, 1977, 4-5; Felea, Aspecte, I, 109-112, 228-230; 9 pentru eternitate, îngr. Mircea Micu și Gheorghe Tomozei, București, 1977, 373-404; Ion Caraion, Aceste culori coborâte din lucruri, RL, 1978, 14; Horia Bădescu, O antologie postumă, ST, 1978, 4; Georgescu, Volume, 96-99; Popa, Dicț. lit. (1977), 451-452; Manu, Eseu, 95-98; Felea, Aspecte, I, 109-112, II, 8-9; Ion Cristoiu, Obsedantul deceniu în memorialistică, SPM, 1980, 504; Al. Jebeleanu, Episolariu, O, 1987, 31; Cândroveanu, Lit. rom., 283-286; Micu
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
lui P. Calificat fără nuanțe ca „impresionist” și promotor al subiectivismului în critica și istoria literară, sancționat drastic pentru viziunea lui asupra firii „rudimentare” a omului și poetului, certat pentru zăbava în „descrierea operei” și pentru accentul pus pe creația postumă, lui Călinescu nu i se recunoaște decât meritul analizelor de text. Perspectiva se arată aici reducționistă și nedreaptă. În câteva rînduri, specialistul și-a descris metoda, începând cu primele lui studii și rotunjind-o în cele de maturitate. Când prezintă
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
la topit. Prima carte difuzată a lui P., culegerea Povestiri (1955), relevă un prozator cu peniță sigură, cu spirit de observație, cu simțul umorului și vocație satirică. Cum el însuși o specifică în Cartierul Primăverii. Cap sau pajură, roman apărut postum, în 1998, scriitorul nu a publicat înainte de 1990 „nici o pagină de literatură care să treacă peste anul 1945-1946”; dacă ar fi făcut-o, „ar fi însemnat să mintă cu bună știință”, și „nu era în stare”. A murit într-un
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
1994, 48; Petraș, Lit. rom., 19-21; Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000, 47; Dicț. scriit. rom., III, 855-858; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001, 213-227; Popa, Ist. lit., 1022-1025; Dicț. analitic, III, 86-89
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira. Scrierile sale schițează drumul urmat de întreaga lirică românească în secolul al XIX-lea. SCRIERI
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]