994 matches
-
noastră. Cele șapte nume ale eroului, care de fapt sunt nouă... Liviu-Florin, și Victor-George, adică Rozorea și Zamfirescu, George Constantin și Victor Rebengiuc, actori, astfel simbolic prezenți în acest film. La care se adaugă muzica... Personaj important al filmului, prin potență și discreție. Mircea Florian a înălțat prin sunete și armonii universul Înghițitorului de săbii. În aceeași echipă, Aurelian Octav Popa la clarinet și Mihai Orășanu inginer de sunet. Scenograf Mihnea Tăutu, montaj Nita Chivulescu. Și... bucuria cea mai împlinită, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dominante în prezent, apar ca reacție la teoriile precedente care-și derivă explicațiile pornind de la asumpția existenței unor stări finale și la limitările impuse astfel actorilor sociali. Accentul este mutat de pe suprastructură (esențe) pe actorul social și pe abilitățile sau potențele lui acționale. Răspunsul la întrebarea "cine suntem?" nu trebuie să fie neapărat o calitate sau un substantiv; "noi suntem oameni care facem un anumit lucru într-un anumit fel" poate fi cel puțin la fel de revelator" (Jasper și Polenta, 2001:293
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
o compoziție muzicală, o organizație socială. Fenomenul stil e determinat așadar de constelația tuturor acestor factori orizontul inconștient spațial și cel temporal, accentul axiologic, atitudinea anabasică / catabasică / neutră și năzuința formativă fundamentali, care împreună capătă denumirea de matrice stilistică. Aceste potențe ipostatice care îmbinate alcătuiesc matca stilistică au un caracter aprioric și atemporal; "e o substanță în mare măsură neatinsă de contingențele vremelnice și istorie" (Blaga, 1936:207). Matricea stilistică se întipărește în toate creațiile umane, în opere de artă, concepte
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noologică a lui Blaga nu rămâne la nivelul steril al speculațiilor, adică fără aplicabilitate. Ea își găsește expresia cea mai vie în analiza culturii române. Lucrarea Spațiul mioritic reprezintă un exemplu în acest sens. Aici Blaga identifică printre determinantele sau potențele creatoare importante ale culturii române: viziunea spațială a unui orizont ondulat, adică spațiul mioritic și preferința arătată categoriilor organicului ale lumii, perspectiva sofianică de transfigurare a realității, dragostea de pitoresc, năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale toate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
un proiect pe cît de restrictiv, pe atît de neproductiv în durată, nu poate aduce momentului revirimentul dorit. Nu încremenirile într-o estetică dirijată, fie ea și generos spirituală, și, evident, nici dezordinea profitabilă, întreținută de clienții regimului, vor resuscita potențele artei. Doar mișcarea benevolă și răbdătoare, propice novatorilor de vocație, are șanse. Viitorul imediat al artei românești se află doar în ivirea personalităților puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar așa e de regulă". Trucul ca regulă. Tot Jünger, despre cele două tăișuri ale drogului. Șarpele, caduceul medicinei: "El este animalul zeilor morții și cel al lui Esculap o natură în care veninul (drogul n.n.) își unește cele două potențe: cea ucigașă și cea curativă". Dăm, astfel (trucînd enciclopedic), în titlul la fel de celebru al lui Irving Stone: Agonie și extaz. 9 noiembrie Pictori care n-au ieșit, o viață, din ulița lor. Dacă la enigmaticul Chardin (1699-1779), despre pictura căruia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui compromis aproape comic, dacă avem în vedere titlurile cu nonșalanță lipite lucrărilor. Ce asocieri de substanță, pictură-titlu, ar fi putut opera în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zis, invers: limita acesteia este tocmai puterea sa.79 O gândire care se gândește pe sine este dincolo de orice posibilitate: ea este act pur. De aici și faptul că eroarea, "oboseala" de gândire (pentru situația în care gândirea este în potență) își pierd orice îndreptățire. Numai că ceea ce o astfel de gândire care se gândește pe sine produce indică, chiar prin sine, imperfecțiunea oricărei gândiri care nu se gândește (doar) pe sine, cum este gândirea omenească. Așa încât, gândirea care se gândește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Celălalt, însă nu este a priori constitutivă, ceea ce înseamnă că nu este suficient actul său pentru aceasta; fără survenirea viitorului, ea nu ar avea forța de a-l constitui pe Celălalt. Toate acestea au legătură cu ceea ce pare a fi potență ("fire"), dar una care se actualizează în chiar clipa în care este scoasă la iveală datorită timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea nu ar avea forța de a-l constitui pe Celălalt. Toate acestea au legătură cu ceea ce pare a fi potență ("fire"), dar una care se actualizează în chiar clipa în care este scoasă la iveală datorită timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Toate acestea au legătură cu ceea ce pare a fi potență ("fire"), dar una care se actualizează în chiar clipa în care este scoasă la iveală datorită timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi potență ("fire"), dar una care se actualizează în chiar clipa în care este scoasă la iveală datorită timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii timpul), prinde o determinare generală, care o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel de substrat (sensul logic) și cel de individual (sensul ontologic). Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-o oarecare măsură asupra subiectului judicativului regulativ, fiindcă acesta, în absența celor trei, nu ar fi nimic. El a fost deja părtinit, ordonat și autorizat, însă într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel, punerea în măsură a ceva presupune ființarea acestui "ceva", ceea ce înseamnă că el a fost în-ființat, că el este deja ființare timporizată; pe de altă parte, timpul nu și-ar fi deschis lucrarea sa în-ființătoare fără a fi în potență tocmai punerea-în-măsură-a-"ceva". Reducția judicativă scoate la iveală, înainte de toate, sensuri ființiale, obiectuale; de aici și imaginea unei preeminențe a judicativului constitutiv. Însă, după cum constatăm acum, prin continuarea aceleiași reducții, judicativul regulativ, ca simplă putință de punere în măsură a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interveni activ în constituirea propriei sale organizări interioare, de a o modifica în raport cu variatele sale cerințe. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele sociale au o mult mai mare libertate în raport cu propria lor structură. Sistemele biologice au o structură fixată genetic, putând utiliza potențele acestei structuri pentru o adaptare mai eficace la condițiile particulare ale mediului, fără însă a o modifica. Sistemele sociale găsesc și ele anumite structuri fixate prin tradiție, instituționalizate, dar acestea pot fi modificate în mare măsură, înlocuite cu alte structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
momentul actual, teoria matematică a jocurilor este însă legată de o serie de simplificări ce au făcut posibilă constituirea și dezvoltarea sa, dar care o fac inaplicabilă la situațiile standard din sociologie (Friend și Laing, 1980). Pentru a ilustra atât potențele teoriei jocurilor, cât și problemele complexe pe care le ridică analiza relațiilor de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale. Doi prizonieri care au comis împreună o crimă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, în momentul inițial al alegerii, creștinismul ar fi fost singura religie universală; singura soluție adecvată. În fapt, există suficiente motive de îndoială în legătură cu o asemenea presupoziție. Mai rezonabil ar fi să considerăm că existau mai multe religii concurente cu potențe universaliste. În acest caz, selectarea creștinismului nu mai poate fi considerată că a fost inevitabilă. Mai degrabă putem accepta că un complex de accidente istorice, deci nu valoarea de universalitate în sine a acestei religii explică de ce tocmai creștinismul a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al ei, se caracterizează printr-un anumit mod de organizare. Pentru a funcționa, sistemul social organizat într-un anumit fel dezvoltă forțe integrative, de apărare împotriva factorilor perturbatori, distructivi. Structural, sistemul este orientat spre menținere, perpetuare. Există însă aici o potență negativă: o tendință structurală conservatoare a oricărui mod de organizare. Sistemul nu poate distinge între factori strict distructivi și factori constructivi care presează spre schimbarea sa structurală. Suntem așadar în prezența cecității funciare a oricărei structuri. Ea nu poate distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o teamă patologică, când nu ai avut decât experiența temerii „normale”? Poate un laș să-l înțeleagă pe un curajos? Poate un altruist să înțeleagă un egoist? Există aici o problemă de principiu. Presupunem că psihicul nostru reprezintă la nivelul potențelor sale o realitate constantă. În anumite condiții, fiecare dintre noi poate fi cuprins de o spaimă patologică, paralizantă. Fiecare dintre noi poate să manifeste, în anumite condiții, un curaj dus dincolo de marginile instinctului de conservare. Fiecare dintre noi, în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și progres care sunt fundamentale pentru descrierea dinamicii în timp a societăților umane, sunt utilizate adesea și altele, cu o încărcătură ceva mai particulară. Dezvoltarea socială se referă la procesul prin care o anumită formă de organizare socială își realizează potențele, se maturizează. În acest sens, se poate vorbi despre dezvoltarea sclavagismului, avându-se în vedere procesul prin care de la relații sclavagiste de producție embrionare se cristalizează forme complexe de organizare socială. În conceptul de dezvoltare socială nu este inclus, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la un nivel ridicat de satisfacere a necesităților umane. Este necesar de aceea să fie luată în considerație și raționalitatea orientării producției spre nevoi „reale”, „autentic” umane. Războiul, consumul ostentativ, risipa nerațională sunt factori care anulează într-o măsură substanțială potențele productive. Eficienței potențiale a aparatului productiv este necesar să i se aplice deci o corecție referitoare la eficiența umană a utilizării sale. Simptomatic în această privință este cristalizarea, în ultimul timp, a unei noi problematici: calitatea vieții. Indicatorii calității vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau hemoragice) - tromboembolii (cardiace, cerebrale, mezenterice, renale etc) - crește incidența morții subite (tulburări de ritm ventricular) - tulburări psihice - reducerea capacității de luptă antiinfecțioasă - hiperuricemie, atac acut de gută - alterarea echilibrului hidroelectrolitic hipotensiune ortostatică - demineralizare osoasătulburări ale ciclului menstrual, spermatogenezei și potenței - hipovitaminoze Tipuri de diete utilizate în practică: 1. Dieta cu conținut caloric redus - frecvent utilizată - adecvată din punct de vedere nutrițional deficit energetic de 500-1000 kcal/zi - scădere ponderală de 0,4-0,5 kg/săptămână - reducerea aportului caloric și scăderea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
că „s-a dat pământ țăranilor, dar nu s-a făcut educația voinței țăranilor împroprietăriți pentru a face agricultură rentabilă”; succesul unei reforme agrare, susținea el, depinde hotărâtor de „trezirea voinței de mai bine, de deșteptarea de noi trebuințe”, deoarece „potențele vieții țărănești trebuie actualizate” (Gusti, 1946, 54). Principiul interdisciplinarității constituie o altă contribuție gustiană cu caracter de sinteză sui generis. Noutatea ideii poate fi mai bine pusă în lumină dacă o plasăm în contextul istoric în care s-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
omul cunoaște la modul autentic și, totodată, se autocunoaște (adică află adevărul din el, aflat în propriul său suflet) însoțește până în zilele noastre mentalitatea occidentală. Această mentalitate cu privire la sex provine din Grecia antică, unde oamenii erau "evaluați" și valorizați în funcție de potența lor sexuală 65; potență care implică o absență a consumului de reprezentări și de fantasme sexuale! De aici și mentalitatea sexistă (occidentală) că ești cu adevărat puternic și adevărat-ca-om în măsura potenței sexuale. Conform acestei mentalități, cu cât un om
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
antică, unde oamenii erau "evaluați" și valorizați în funcție de potența lor sexuală 65; potență care implică o absență a consumului de reprezentări și de fantasme sexuale! De aici și mentalitatea sexistă (occidentală) că ești cu adevărat puternic și adevărat-ca-om în măsura potenței sexuale. Conform acestei mentalități, cu cât un om e mai potent, cu atât proliferarea reprezentărilor despre sex este mai mică și invers. Dacă ar fi să judecăm lumea modernă și contemporană după raportul potență-reprezentare sexuală, atunci aceasta tinde spre o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]