1,071 matches
-
oferi lui Klingsor ocazia de a se salva din capcana păcatului carnal ce i-a adus prăbușirea. Ispitirea sa de către o Circe medievală, Kunty, îl îndepărtează pe cava ler de ținta sa, castelul în care se află roza alchimică și potirul adus de Iosif din Arimateea. Postmodernismul lui Pratt este, ca și cel al lui Milo Manara, înclinat către tehnica colajului ludic. Gardianul Graalului nu este altul decât gorila ce trece din Africa viselor pe platourile din Hollywood, unde este distribuită
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noapte, visă cum se apropie de propria-i palmă, ca de o scară de palat regal, cum intră, îndemnat de sunete dulci de harfe și de timpane, prin labirintul liniilor ei întortocheate, cu râvna iscoditoare a albinei ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pauză a spiritului, un fel de iluzie pusă în paranteză pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin sită și sufletele erau date în teasc, durerea curgea tulbure în potir, Petru își bea furtuna, și furtuna aducea altă furtună. Taci, puiule, nu mai plânge, ăsta este păcatul părinților! Dumnezeu nu dă mai mult decât putem duce! Mamă, nu mă mai minți, m-am săturat să mai inventez sfinți, cârpe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de a iubire este dată de circumferința roții Carului Mare. Fericirea nu se adună puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate, botezat monah, hirotonit preot, părticele de Dumnezeu în sfântul potir; dumineca, îți întregește așteptările. Lasă-ți sufletul în veșmânt (toamna vine odată cu întristarea păsărilor). Până atunci, deschide ochii spre lume, chiar dacă nu poți înțelege ce simte vântul în livezi desfrunzite, de ce plânge ploaia mai abitir deasupra fântânilor, câtă durere încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la capătul lumi, am cinstit crucea catarg pentru lancea mare, am deschis Psaltirea puntea mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a proporțiilor, caracter sculptural al figurilor, iar în frescă găsim tendința narativă. Acum este epoca umaniștilor, a oamenilor de litere. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în icoane reprezentat astfel: dogmatic - Pantocrator, Arhiereu, Sfânta Treime, Judecata de apoi; liturgic - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, liturghia îngerească, împărtășirea apostolilor, vița de vie; jertfit - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, vița de vie, ciclul pătimirii: cina cea de taină, spălarea picioarelor apostolilor, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
umaniștilor, a oamenilor de litere. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în icoane reprezentat astfel: dogmatic - Pantocrator, Arhiereu, Sfânta Treime, Judecata de apoi; liturgic - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, liturghia îngerească, împărtășirea apostolilor, vița de vie; jertfit - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, vița de vie, ciclul pătimirii: cina cea de taină, spălarea picioarelor apostolilor, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea de pe cruce, punerea în mormânt; domnul slavei. Chipul lui Iisus îl găsim pe icoanele numite
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
atenție totul. În mâna stângă ține Evanghelia, iar cu dreapta binecuvintează. În planul de jos, la dreapta și la stânga vedem apostoli, sfinți și arhierei. Maica Domnului luminătoarea este ilustrată în scena a douăzeci și una. Ea, ca personaj principal, este pictată în potir cu Iisus Hristos - prunc, în brațe și cu o lumânare în mâna dreaptă. Ambii binecuvintează un grup de oameni îngenunchiați în fața unei peșteri. Scena a douăzeci și doua este inspirată din Schimbarea la față, și este cunoscută sub numele Hristos
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
etc. Aceștia sunt pictați din față, în veșminte de slujbă, ținând în mâini rotuli desfășurați sau cărți. Unele picturi sunt șterse, mai ales cele de sub ferestre. În centrul absidei altarului, jos în nișa de sub fereastră, este reprezentat Iisus copil în potir, sub un baldachin. În nișa sudică este Somnul tânărului Iisus vegheat de un înger. De o parte și de alta sunt Sfântul Silvestru și Sfântul Andrei din Creta. Deasupra nișei, într-o scenă mai mare, este Rugul în flăcări, un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune pe care preotul o rostește în cadrul Liturghiei, în timpul cântării heruvimice: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule”. Cadrul catapetesmei de la Cetățuia este împărțit în 3 registre cu 8
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1910 să înființeze o mănăstire model, unde tinerii călugări, dar mai cu seamă cei care urmau să fie hrotoniți diaconi și preoți să primească o educație și pregătire duhovnicească potrivit menirii lor. După încheierea lucrărilor de restaurare Mitropolia a trimis: potir, disc, steluță, copie și două sfeșnice mari provenind de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc pentru oficierea slujbelor. O lungă perioadă de timp în anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial, Mănăstirea Cetățuia a intrat într-un con de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Dionisie Filipopolitul și sunt aidoma modelului sfintei biserici al aceleiași mănăstiri Cetățuia, așezată în apropierea Iașilor, la 30 mai, anul 1859”<footnote Marcu Beza, op. cit., p. 108 și 112 footnote>. Un timp s-a păstrat în biserica mănăstirii Barnovschi un potir de argint, care fusese donat Cetățuiei de către ctitori în anul 1669 sau 1670. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a pierdut și vechiul sigiliu al mănăstirii executat probabil tot între anii 1669-1670. Celelalte obiecte și cărți de cult
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Gavriil. Ambele au câte o inscripție cu litere chirilice: „Această cățuie este de mine afierosită la Sfântul Agafton spre vecinica mea pomenire. Costachi Miclescu 1854 noiembrie 22”, iar a doua este datată 24 noiembrie 1854. Un alt obiect valoros este Potirul din argint aurit ce aparține secolului al XIX-lea. Paharul este îmbrăcat în filigran cu motive florale. Postamentul are decorațiuni florale și trei serafimi. Are inscripționat numele donatorului: „Monahia Zenovia, anul 1844, 8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ce aparține secolului al XIX-lea. Paharul este îmbrăcat în filigran cu motive florale. Postamentul are decorațiuni florale și trei serafimi. Are inscripționat numele donatorului: „Monahia Zenovia, anul 1844, 8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai fac parte: un potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de pește și 2 mânere. Pe vas sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La acest geam ca un potir Atins de-o harfă modulată De-un înger cu zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]