7,476 matches
-
Nu știu. Totuși, stând și gândindu-mă, îmi dau seama că deseori mi se întâmplă să merg pe stradă și să văd, peste tot în jurul meu, mulți oameni zâmbind. Sunt mulți copii luminoși, care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai 138 Rareș Tiron greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el, după legile lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde supremația. Mai mult decât atât, el nu este niciodată singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
psihicul japonez, cad. Mai bine zis, au voie să cadă. Distanța dintre oameni se anulează, codurile dispar. Japonezii se pot bucura, acolo, de o intimitate naturală, care, probabil ca un efect al imensei descătușări psihice, ca un revers al uriașei poveri care a fost dată la o parte, o depășește pe a noastră, ne deconcertează chiar și pe noi. Din vechime, baia este comună, femei și bărbați complet dezbrăcați se întâlnesc în aburii calzi, pentru a sporovăi vrute și nevrute, într-un abandon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe picioare, și nici acolo, știi tu, am auzit că e interzis, nu cred că scrie de asta în Coran, dar poate altundeva, eu știu, vreo lege mă cam încurc, un alt japonez dispare asudat în spatele volanului, din nou, sub povara unor ochelari imenși, femeia celeilalte Asii râde. Pe Rezvan, în ciuda fundamentalismului ei ortodox, o poți întreba orice. Ea îți spune totul. În plină criză a invadării Libanului de către Israel, îți trădează, ca pe un fapt divers, privind amuzată pe deasupra cuțitului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi chinuite încă din liceu de povara unor picioare scurte și a unui fund lăsat, de rățușcă, după cum m-a informat cu duioșie, de timpuriu, chiar propriul meu tată, ca nu cumva să-mi fac vreo iluzie pernicioasă orice, dar nu asta! Încălcând regula supunerii absolute față de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fie pe filieră creștină, adesea mână în mână, noi am fost învățați să trăim cu această imensă falie internă, crăpătură sângerândă ce străbate chiar mijlocul ființei noastre, și care ne consacră drept ființe de noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atât de murdărit și rupt. De aceea nu trebuie să renunț la el. Generații de oameni și-au descărcat greutățile și preocupările vieții asupra acestui cuvânt și l-au zdrobit de pământ; acum zace în praf și duce întreaga lor povară. Generații de oameni au rupt acest nume prin separarea lor în partide religioase; au ucis și au murit pentru această idee, iar numele de Dumnezeu conține toate urmele degetelor și sângelui lor. Unde aș putea găsi un cuvânt care să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
credinței pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe de altă parte, povara insuportabilă pe care urmașii celui decedat ar putea-o purta în conștiință, nerespectându-i defunctului voința. Este însă semnificativ că ambele situații au fost utilizate de către detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moare la respectabila vârstă de 87 de ani; cât de ordonată a fost în viață și cât de mult a respectat conveniențele sociale, cum și tradiția, încă dinainte și-a chivernisit și sfârșitul vieții sale, neavând să fie pentru nimeni povară și osteneală. În acest scop a lăsat Crematoriului din București o sumă de bani, din care să i se facă cele ce cere legea creștinească, orânduind iarăși ca cenușa trupului ei, să fie zvârlită, ori în vânt spre răsărit, ori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dorință, ci l-am îngropat. Din ziua îngropării însă și până astăzi, n-a fost zi de la Dumnezeu, ca să nu-l visăm când unul, când altul că ne apare și ne mustră cu asprime, de ce nu l-am incinerat. Sub povara acestei torturi sufletești, de fiecare noapte, am cerut Serviciului Sanitar să ne aprobe deshumarea. Ne-a aprobat; l-am deshumat și acum i-am adus cadavrul pentru incinerare". Nu mai amintesc alte zeci de cazuri, ce mi-a fost dat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un caracter empiric, produsul anumitor circumstanțe nefavorabile de pildă. Ea rezultă mai curând din operația vieții ca efect al său, un efect transcendental ca și această operație. Posibilitatea ca această greutate să devină prea grea, să fie trăită ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă, adică de ea însăși. Așa cum am văzut, această neputință dublează încărcarea și o face intolerabilă insuportabilul nefiind astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
anumitor circumstanțe nefavorabile de pildă. Ea rezultă mai curând din operația vieții ca efect al său, un efect transcendental ca și această operație. Posibilitatea ca această greutate să devină prea grea, să fie trăită ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă, adică de ea însăși. Așa cum am văzut, această neputință dublează încărcarea și o face intolerabilă insuportabilul nefiind astfel decât esența interioară a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inversări a acesteia în barbarie. Cultura este ansamblul acțiunilor și practicilor în care se exprimă prisosirea vieții, toate având drept motivație "încărcarea", "surplusul" care organizează interior subiectivitatea vie ca pe o forță gata să se cheltuiască și constrânsă, sub apăsarea poverii, să o facă. O astfel de situație, mai precis condiția ontologică a vieții, nu determină numai marile proiecte ale culturii, de pildă crearea unor mitologii ca distanțare a spaimelor și terorilor originare, poezia ca "descătușare" etc., ci ea sălășluiește de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proiecte ale culturii, de pildă crearea unor mitologii ca distanțare a spaimelor și terorilor originare, poezia ca "descătușare" etc., ci ea sălășluiește de fapt în orice nevoie, și în cea mai modestă și mai obișnuită. Și această necesitate este o povară, nicidecum pentru că îmbracă cutare formă specifică, pentru că este cutare sau cutare nevoie naturală, cea de a bea sau de a mânca, sau nevoia sexuală, ci în virtutea subiectivității sale care o încarcă de ea însăși până la insuportabilul acestei încărcări. Prejudecățile obișnuite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o exercită asupra ei înseși se produce, ca unic mijloc de a-i pune capăt, saltul în afara sinelui, fuga în exterioritatea în care se pune problema de a fugi de sine și astfel de a se debarasa de sine, de povara acestei neliniști și de această suferință. Numai că, cum această fugă rămâne prinsă în propriul său patos, adică nemulțumirea din care purcede, și aceasta în ea însăși, în loc să se elibereze de acel ceva de care vrea să fugă și să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din familie. Acestea sunt receptate în dimensiunea lor de gen12. Ele vizează, în principal, faptul că cele mai multe familii monoparentale sunt conduse de femei, ca o consecință a dominării lor de către bărbați (în măsura în care aceștia nu se implică în susținerea copiilor, lăsând povara grijii parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
determină să apeleze la ajutor, solicitând rude, prieteni, cunoștințe. Copiii din familiile monoparentale conduse de mame cunosc o maturizare timpurie, sunt investiți la vârste mai mici cu sarcini domestice, le este atribuit adesea rolul de parteneri prin care sunt împărțite poverile traiului de fiecare zi și se pot derula conflicte după modelul conjugal. Copilul îndeplinește și rolul de suport emoțional, de substitut al soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața pe care o duc, se declară suprasolicitate, stresate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
într-o manieră eroică. Mărturiseau chiar că viața pare a fi demarcată clar într-o etapă de autonomie și libertate confuză (deși poți face orice vrei, nu știi ce să faci) și perioada total diferită când, devenind mame, au conștientizat povara existenței relaționale și greutatea purtării continue de grijă. Aceste considerente se înscriu în ceea ce Sara Ruddick eticheta drept gândire maternă: agentului practicii materne care acționează ca răspuns la nevoile copiilor îi este necesară o schemă conceptuală - un vocabular și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cazul în care se poate dovedi că femeia în cauză a avut legături cu mai mulți bărbați, șansele ca vreunul dintre ei să recunoască copilul sunt mici2. În societatea românească în tranziție, copiii sunt de multe ori receptați ca o povară de care tatăl, aflat și el într-o situație dificilă din punct de vedere material, preferă să se debaraseze. Se presupune că legăturile cu copilul vor fi reluate atunci când acesta va fi mare. 1.1. Dreptul la viața de familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Femeile nu s-au emancipat pe deplin nici în perioada care este cunoscută sub numele de socialism real. Ele au învățat să activeze în plan public, dar au rămas atașate în paralel rolurilor tradiționale: mame și gospodine, înfruntând la nesfârșit povara dublei zile de muncă. În teoriile politice, în general, nu este recunoscută necesitatea emancipării în plan privat (evident, a celor care ar avea nevoie de așa ceva). Pur și simplu, o astfel de perspectivă nu este luată în discuție. Cine își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îi și aveau în îngrijire. În orice caz, principala formă de emancipare era posibilă prin muncă. Deși la nivel teoretic se intenționa eliberarea femeilor de o parte din atribuțiile din sfera privată, prin sprijin acordat din partea statului, în mod real, povara dublei zile de muncă a fost resimțită de către femei, mai ales în contextul rarității produselor. Femeile continuau să presteze un tip de muncă salarizată în sfera productivă și o muncă neremunerată în sfera privată (legată de îmbunătățirea condițiilor de trai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]