7,894 matches
-
mult își propun să cîștige ceva în plus ori să-și ia tălpășița din Vladia. Cam astea ar fi cele mai obișnuite idealuri triviale aici. Ah, de cînd cu venirea lui Pangratty a mai apărut ceva, să fie invitați la prînz de către prinț. Dar asta face parte nu din idealurile Vladiei, ci din primejdiile mortale apărute între timp. Trebuia să-i scoatem din bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră‑sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, când la masa de prânz le obligase să Întingă cu pâine În farfuria din care mâncaseră linte! Și apoi toate sfaturile alea de parcă ele nu erau niște fete mari. Aia se cădea, aia nu se cădea. Aia era hoch, aia nu era hoch. Deci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul de Sud, care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la Roma în șase ore a făcut evadarea prea ușoară. Lumea pare atât de strâmtă și de secătuită. Învârtitul în jurul lumii îți dă doar șansa să te plictisești în alte locuri, tot mai repede. Un mic-dejun plictisitor în Bali. Un prânz previzibil la Paris. O cină searbădă la New York, și adormi beat în timpul unei felații în L.A. Prea multe experiențe culminante, prea aproape unele de celelalte. — Ca o vizită la Muzeul Getty, spune Inky. — Săpuniți, clătiți, repetați operațiunea, spune bețivul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză, italiană, și ceea ce părea chineză. Siliconul era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță, o pereche de pantalonași și o cămășuță. Când s-a întors la biroul ei, cutia era goală. Boabele de polistiren expandat și ambalajul de plastic pocneau la fiecare pas sub tălpile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
păpuși de cauciuc, i-a spus Corei directoarea Sedomnulak. Dacă ești geloasă, du-te și cumpără-ți un vibrator drăguț. Încă o dată, asta fac oamenii... Nimeni nu bănuia încotro o vor lua lucrurile. În aceeași zi, Cora a ieșit la prânz și a cumpărat niște Superglue. Și la următoarea rotație, când a primit păpușile înapoi, înainte să le dea altui bărbat, Cora a stors Superglue în vaginul fetiței. În gurile ambilor, lipindu-le limbile de cerul gurii. Pentru a le încleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină din camera probelor. Atunci Cora a ieșit la prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vreo nevastă lasă să treacă de la ea, te pomenești că săptămâna viitoare o să le aducă, ei și copiilor, vreun herpes. Gonoree. Chlamydia. SIDA. Așa că o ia pe Cora la întrebări: — Cu cine și-o trage bărbatu-meu în pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când și-l imaginau pe Lup alergând după copiii care nu mâncau, nu dormeau la prânz sau nu ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor. Ema îl ignora cu desăvârșire iar Dan alerga după minge în silă, doar de gura furtunii inelate. Emanuela prefera să cânte la vioară, să privească agitația celorlalți și să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați în stradă se împrăștiau, retrăgându-se în fața televizoarelor. După vizionare, rămași singuri, Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite. Luana, mereu pe străzi cu bicicleta, venea acasă doar la prânz, să mănânce din fugă te miri ce. Nepoții ceilalți, pâinea lui Dumnezeu, se jucau cuminți lângă ea, jocuri pașnice și fără grai, cum nu sperase bătrâna să vadă vreodată. Unchii și mătușile trăiau "a doua tinerețe" în sfânta pace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce face Luana, trăind ce trăiește Luana. O urî pentru asta cu durerea și conștiința gândului că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată să se apropie de părul lung al Emei, prindea cu delicatețe șuviță cu șuviță și le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea dovadă. Urma somnul de prânz, imperios necesar după baie, pentru a se închide porii. Chestia asta cu porii o dădea pe spate pe Luana. Cu siguranță, era împrumutată de prin vecini, de la unul binevoitor și grăbit s-o pună pe Bica în temă cu noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năzdrăvanii erau, iarăși, numai buni de aruncat în balia de tablă. Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alb tăiat de la rădăcină. * * * În salon, pe pervazul din dreapta, Ștefan aranjase un buchet de trandafiri. Le schimba apa în fiecare zi, cu o dorință nestăvilită ca ei să nu se ofilească mai înainte ca ea să-și revină. Luni, la prânz, o sunase la birou. La celălalt capăt al firului nimeni nu ridicase receptorul. Alertat de nenumăratele apeluri rămase fără răspuns, hotărî să meargă la fabrică. La poartă îi fu interzis categoric să intre. Rugă atunci pe îndărătnicul slujbaș, ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mi ar păsa? a râs și Johan. N-o să mă țină Închis În casă pentru că nici n o să fiu pe-acolo. O să fie obligat să vă pedepsească pe voi, pe tine și pe Bob. La ce oră pleci mâine? La prânz. Mă conduce tati În persoană. Noroiul clefăia când treceau prin mocirlă, iar farurile luminau roiurile de insecte care pluteau diafan În torentul de lumină. Dacă strici mașina n-o să mai ai cum să pleci. Se poate... S-au oprit Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a prelungit până la căderea nopții. S-au aprins focuri, tensiunea creștea, așa că m-am gândit c-ar fi mai bine să veniți aici. În jurul ambasadei nu-i nimeni În siguranță. Toate hârtiile sunt gata. Puteți fi la Singapore mâine În jurul prânzului. — E casa lui Zubaidah, așa-i? A tatălui ei, da. Cum Îi e băiatului? Cred că-i În regulă. — L-am găsit, Margaret, a zis Bill cu vocea scăzută, aproape În șoaptă. L-am găsit. Margaret a simțit o strângere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare, să echilibreze frazele și, în sfârșit, cu ajutorul unei ciocolate, s-o determine pe Viorica, de la registratură să-i culeagă textul. Venise, așa cum convenise cu funcționara, pe la prânz, îi dictase cu voce egală, solemnă, ce naiba măcar atâta prestanță poseda încât să se poată impune în fața unei amărâte de secretară-trei. Îi urmărise atentă mimica, era impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie, trebuie, tată, mai așa muri, de la un abces, c-atunci nu erau cu antibioticele astea, i-a intrat puroiul în sânge și s-a dus, ce, crezi că-i joacă? Carmina își puse în priză computerul și lucră până la prânz fără întrerupere. Atunci se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]