9,158 matches
-
amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și tatăl lui scăpase: se afla Într-o tabără de cercetași, la Sinaia. Vicii de construcție făcuseră ca imobilul cu două etaje să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și tatăl lui scăpase: se afla Într-o tabără de cercetași, la Sinaia. Vicii de construcție făcuseră ca imobilul cu două etaje să se prăbușească, deși era de dată relativ recentă. După cincisprezece ani, tatăl meu avea să se căsătorească cu cea care m-a născut. Iartă-mă, dar pari plictisită de istoria familiei mele... Întunericul dens al nopții a cuprins grădina de trandafiri sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător la capătul unei curse și, minute În șir nu am fost capabilă de nici un gest. Privesc bărzăunul albăstriu, care se izbește de geam ca un orbete,, . e tot ce-ți pot scrie. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un cuvânt, ca oricare altul, fără o semnificație deosebită. Era transparent și vulnerabil, nu te puteai baza pe el, era ca o Încăpere șubredă În care intri și ai sentimentul că se poate prăbuși În orice clipă peste tine. Cuvântul ăsta s-a pierdut la un moment dat În aglomerația de cuvinte noi, care se zbăteau să iasă la suprafață, cum ies viermișorii pe o brazdă de pământ reavăn. Când a văzut că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate de concentrată. „Dora“ e numele unei persoane care se Îngrijește. Și care are câteva secrete. — Și atunci care-i diferența Între „Dora“ și „Dorothée“? Brațele mi-au cedat și m-am prăbușit Într-un fel de vertigo fericit. Poate chiar mă numeam „Anton“. — Tu n-auzi cum sună? spuse, explorându-mi urechea cu gura ei splendidă. Cele două e-uri de la coadă Îl fac să sune manierat, știi. Sărutându-mă, alunecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stomac. Simțeam că mă Înec. Am tușit, am gâfâit și am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit să scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic. În ciuda intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de vagoane, nu-mi era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere și m-am prăbușit Într-un scaun, secătuit și dezumflat, simțind că nu mai am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care face legea!“ Și, la nevoie, dă-i o labă! Dă cu ea de pământ, Jake! Așa ar proceda, de bună seamă, un goi, nu? Crezi că vreunul din barosanii ăia, vânători de căprioare, care au pușcă de vânătoare, se prăbușește în fotoliu când e prins că a călcat pe-alături și se pune pe smiorcăială și o imploră pe nevastă-sa să-l ierte? Să-l ierte pentru ce? La urma urmei, în ce constă totul? Ți-ai vârât sula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei evrei! Fârtații mei spurcați la vorbă, împovărați de sentimentul vinovăției! Iubiții mei! Colegii mei! N-o să se mai oprească niciodată vaporul ăsta din tangaj? Când? Când, ca să nu ne mai plângem atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până-n marginea patului. Am întins mâna să-i ating un sân, la care ea mi-a tras un cap zdravăn, de jos în sus, în falcă. — Unde dracu’ ai învățat chestia asta, am strigat eu, în armată? — Da. M-am prăbușit în fotoliu. — Mamă, da’ grozav le mai antrenează ăștia pe fete. Știi, ceva nu-i deloc în regulă cu tine, mi-a zis ea fără pic de compasiune în glas. Păi, de pildă, îmi sângerează limba...! — Ești cel mai nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se execută imediat. Se Întoarse foarte Încet cu fața și În aceste secunde Își făcu un plan. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
către deprimantul ansamblu de stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-am spus, când am dat cu ochii de el. Mi-am aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă el. — Aș descrie ansamblul tău destinat șederii ca fiind obosit peste limite, dar locul ăsta este... Milton făcu o pauză și privi de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încât chiar nu aveam cu adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era ocupată, așa că m-am prăbușit pe un fotoliu, prost dispusă. „Ce urma să fac oare?“ mă tot Întrebam În sinea mea. „Dacă aș fi avut o discuție deschisă cu Hunter, aceasta ar fi avut un singur rezultat“, chibzuiam eu, cuprinsă de spaimă. „Dar nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter și Sophia se Întâlnesc mâine la MOMA1. Da? am murmurat eu. Ești sigură? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte. Bărbia îi cade în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până când, într-o dimineață, locatarii din Park Senior Living Center au găsit ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle, dar nu e greu să ne imaginăm. Dacă o să căutăm prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ginei s-a răsucit într-o parte, și am lins-o după ureche. Depărtându-i picioarele cu șoldurile, am intrat. Era atât de liniștită... Zâmbea ușor, și gura i s-a deschis în momentul final, iar capul i s-a prăbușit pe pernă. Niciodată nu mai fusese așa de bine de când se născuse Katrin. Un minut mai târziu, m-am dat jos din pat și am făcut un duș. M-am îmbrăcat fără să fac nici un zgomot și am închis ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fel ca soția mea în urmă cu douăzeci de ani. Și, fără îndoială, au înregistrarea video de la camera de supraveghere în care apar in timp ce stau de vorbă cu un bibliotecar pe nume Symon în momentul în care se prăbușește mort la pământ. Se aude un creion care măzgălește cât poate de repede notițe pe hârtie. Se aude o altă voce din încăpere, care zice „Ține-l pe fir“. Îl întreb dacă e vorba de o stratagemă ca să mă aresteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]