4,621 matches
-
mod" este aici destul de evidentă. Natura artei temporale are valoare mai puternică în narațiune atunci cînd un personaj-narator este prezent și cînd perspectiva externă predomină; pe de altă parte, aceasta este mai slabă atunci cînd un personaj-reflector și perspectiva interioară predomină. Dacă încercăm să facem o schiță a unei camere descrise în ficțiune, vom obține un test destul de fiabil pentru distingerea prezentării spațiale perspectivale și aperspectivale. Într-o narațiune predominant perspectivală, interiorul unei camere nu e niciodată descris într-o asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
elemente semnificație semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile de comunicare și la afirmațiile corespunzătoare ale acestei persoane sau făcînd deducții referitoare la lumea ei interioară pornind de la gesturile, expresiile faciale și de la reacțiile personajului ficțional. Atunci cînd predomină perspectiva internă, o astfel de motivație nu este necesară. Monologul interior, stilul indirect liber și situația narativă personală, adică formele modului-reflector și ale perspectivei interne, sugerează nemedierea, adică iluzia viziunii directe în spațiul gîndurilor personajului. Literatura în proză din epoca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca o condiție a existenței personajului ficțional. Modul narativ al personajului-narator (telling) tinde spre un rezumat conceptual al evenimentului concret sub forma unei relatări comprimate, suplimentată de comentarii care o explică sau o evaluează. În prezentarea realizată de un personaj-reflector predomină detaliile individuale și concrete, care nu au fost reduse sau abstractizate, exact în forma în care sînt trăite și percepute de către acest personaj. Prin urmare, aceste două moduri narative îi oferă cititorului două aspecte diferite ale povestirii 360. Modul în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o situație predominant narativă, dar nu exclusiv personală. Figura ficționalizată a lui Friedrich Schiller, care funcționează ca personaj-reflector, influențează prezentarea mai mult decît personajul-narator auctorial, care vorbește ocazional. Prin intermediul unei propoziții introductive etice, începutul narativ anticipează situația narativă personală care predomină în povestire, dar referința pronominală nedeterminată a propoziției etice este diminuată brusc de vocea naratorului. Prezența personajului-narator trebuie doar să fie insinuată pentru a sugera cititorului că nedeterminarea începutului narativ va fi rezolvată pe loc. De fapt, Thomas Mann folosește
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deoarece el nu face parte din lumea ficțională a povestirii. Acest personaj-reflector anonim trăiește respectivele deliberări ca pe o întîmplare în care sînt reflectate experiențele și observațiile anterioare ale membrilor individuali ai familiei Sheridan. Deicticele aici/acum și perspectiva internă predomină într-o așa măsură, încît pasajul poate fi citit ca parte a unui monolog interior (chiar al personajului-reflector) referitor la problemele care le preocupă pe Laura și pe Jose. În acest pasaj personajul-reflector își dezvăluie prejudecata care-l leagă de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situației narative din Tristan, pe care concluziile sale s-au bazat la început. El încearcă să definească particularitatea acestei povestiri ca pe o deviație de la cele două modele, situația narativă scrisă și orală a naratorului personalizat. La începutul povestirii Tristan predomină o situație narativă care este caracterizată de o tendință spre reflectorizarea personajului-narator. Naratorul auctorial apare mai întîi ca un mediu personal, un pacient imaginar din sanatoriul "Einfried", dar ulterior vorbește din nou din rolul naratorului auctorial. De fapt, el combină
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aspecte: 1. cele trei opoziții care formează baza constitutivă a situațiilor narative-persoană, perspectivă și mod și relația dintre ele în sistemul formelor narative. Reprezentarea celor trei opoziții ca poli ai celor trei axe principale ale cercului tipologic dezvăluie care element predomină în determinarea unei situații narative și ce elemente (reprezentate de polii direct adiacenți) joacă un rol secundar; 2. continuum-ul de forme care rezultă din variația celor trei situații narative într-un număr infinit de forme intermediare și de tranziție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care ca stil nu diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă auctorială predomină pretutindeni. Părțile narative auctoriale nu mai sînt percepute ca vorbire și gînduri ale unui narator distant, ci precum cele ale unui contemporan care trăiește întîmplările la nivelul personajului. Avem de a face cu o altă formă de reflectorizare a personajului-narator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anticipează un aspect al monologului interior: jurnalul însuși nu se adresează unui "tu", ci monologhează, își vorbește sieși. În romanul la persoana a doua (Renunțarea de Michel Butor), "tu-ul" este, de fapt, o autodramatizare a "eu-lui", iar forma monologului predomină aici, de asemenea 514. În sfîrșit, în monologul dramatic persoana întîi care monologhează vorbește într-adevăr unui "tu", dar acest "tu" rămîne o zonă nedeterminată, pe care cititorul o poate concretiza doar aproximativ într-un mod indirect. În monologul dramatic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
categoria persoanei. Înlocuirea referinței pronominale la persoana întîi facilitează tranziția de la spațiul situației narative personale la persoana întîi către cel al situației narative personale în care domină referința pronominală la persoana a treia. În operele narative mai lungi în care predomină monologul interior apar de obicei mai multe dintre aceste variații ale formei monologului interior. Din această cauză, pasaje diferite sau secțiuni ale unei opere mai lungi ocupă des poziții diferite pe cercul tipologic. În romanul Zgomotul și furia al lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situația narativă la persoana întîi (monologul interior), dacă textele ar fi mai lungi și această manieră de prezentare s-ar extinde de-a lungul textului. Este decisiv faptul că modul reflector, marcat de prezența lui Bloom ca personaj-reflector pe scenă, predomină aici, adică toate procesele externe și interne prezentate trebuie interpretate ca parte a conținutului conștiinței lui Leopold Bloom. Monologul interior și situația narativă personală se întîlnesc și se îmbină fără a se vedea vreo urmă de îndeplinire a acestei funcții
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Stanzel, Die typischen Erzählsituationen, 22-23. 337 Vezi Percy Lubbock, The Craft of Fiction, 62 ș.u. et passim; N. Friedman, "Point of View in Fiction", 1161-1165 et passim. 338 Termenul "model narativ" utilizat pentru desemnarea unui proces narativ în care predomină prezentarea scenică sau o situație narativă personală, nu narațiunea de tip relatare poate duce cu ușurință la neînțelegeri. Trebuie observat faptul că Anderegg însuși distinge modul în care folosește el termenii "relatare" și "narare" de cel al lui Lämmert și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Polonia). Vezi Friedrich R. Karl, Joseph Conrad. The Three Lives, Londra, 1979, 30 și 942. 345 Ann Banfield face distincția între conștiința "reflexivă" și cea "non-reflexivă". Personajele-reflector pot funcționa pe ambele dimensiuni ale conștiinței. În cazul Emmei Bovary, de pildă, predomină o conștiință non-reflexivă: "într-o mare parte a narațiunii" aceasta "nu reprezintă nimic mai mult decît suprafețe corporale și senzații intense". Pe de altă parte, romanele Virginiei Woolf arată predominața conștiinței reflexive, așa cum fac și ultimele romane ale lui Henry
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
des Königs Henri Quatre a fost, de asemenea, preluat din lucrarea lui Steinberg, cu tot cu sublinierea acestuia. 458 Vezi K. Stierle, Text als Handlung, pp. 127-128. Stierle atrage atenția între altele asupra nuvelei lui Kleist Die Marquise von O..., în care predomină negația "nu știa ce/dacă": "[Kleist] narează într-un asemenea fel, încît cititorul adoptă ignoranța eroinei", ceea ce corespunde orientării cititorului în situația narativă personală. Vezi și nota 1, p. 256 a cărții de față. 459 Joyce, Portrait of the Artist
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din romanul Robinson Crusoe și cea din romanul Pincher Martin, Mark Kinkead-Weekes și Ian Gregor găsesc un contrast într-o structură a acestor două opere care este identic cu opoziția personaj-narator vs. personaj-reflector: În timp ce în fragmentul din romanul lui Defoe predomină pronumele personal, în cel din opera lui Golding atenția ne este captată nu de privitor, ci de lucrurile care sînt privite. Autorul urmărește să ne facă să trăim cît de direct este posibil ceea ce este descris [...]. Nu sîntem niciodată un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
contracțiilor combinate ale musculaturii circulare și longitudinale de la nivelul colonului. b. Motilitatea porțiunii centrale și distale a colonului Mișcarea conținutului spre colonul transvers are loc foarte lent. Mișcările de la nivelul colonului transvers și descendent nu sunt propulsive, la acest nivel predominând haustrele. Haustrele determină frământarea conținutului intestinal și un transport ortograd lent care determină formarea fecalelor, care vor deveni din ce în ce mai solide pe măsură ce coboară în colon datorită absorbției apei. 5.1. Controlul motilității colice Plexurile intramurale controlează comportamentul contractil al colonului, iar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
efecte de tip hormonal mediate de α și β adrenoceptori. Noradrenalina este și transmițător principal în joncțiunea neuro-efectoare simpatică din mușchiul neted vascular. Efectele vasculare variază în funcție de teritoriu, vasoconstricția fiind în general predominantă, dar o vasodilatație ușoară este posibilă dacă predomină receptorii β. Angiotensina determină o arterioloconstricție puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creșterea rezistenței vasculare periferice. Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la nivelul hipofizei posterioare, nu are efecte vasculare în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
al coagulării activat (formare promovată de plasmină) și de kalikreină. Kininele sunt inactivate de kininazele I (carboxipeptidază) și II (enzima de conversie a angiotensinei). Serotonina, eliberată de celulele enterocromafine și de plachetele sanguine, induces vasodilatație sau vasoconstricție, în funcție de receptorii ce predomină în membrana miocitelor netede vasculare din teritoriul respectiv și nu are un rol bine definit în controlul local al debitului sanguin. Histamina, eliberată de bazofile și mastocite, un mediator al reacțiilor alergice, produce arteriolo-dilatație și permeabilizarea peretelui capilar. 14.5
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
locali, pe lângă scăderea oxigenului: CO2 , aciditatea, lactatul, adenozina, prostaglandinele. Miocitele din arterele coronare posedă adrenoceptori α și β, ce mediază contracția, respectiv relaxarea. La stimulare simpatică efectele pozitive inotrop și cronotrop sunt însoțite de vasodilatație. Dacă receptorii β sunt blocați predomină vasoconstricția. Stimularea vagală a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14.5.2. Circulația cutanată Tegumentul, pe lângă alte funcții, este sediul a multiple mecanisme pentru pierderea de căldură. Toate depind de debitul sanguin local, ce poate varia ca răspuns
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a determina un efect de fitrare a plasmei prin peretele capilar, în condițiile în care presiunea hidrostatică din interstițiu este în mod normal nulă sau ușor negativă. Astfel, când sfincterul capilar este închis hemodinamica este influențată de presiunea venoasă și predomină fenomenul de absorbție (), iar când sfincterul precapilar este deschis predomină fenomenul de filtrare (fig. 57). Acestei tendințe filtrante i se opune factorul coloidosmotic. Astfel, concentrația proteică mare a plasmei în comparație cu interstițiul are un efect de retenție a apei în lumenul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
capilar, în condițiile în care presiunea hidrostatică din interstițiu este în mod normal nulă sau ușor negativă. Astfel, când sfincterul capilar este închis hemodinamica este influențată de presiunea venoasă și predomină fenomenul de absorbție (), iar când sfincterul precapilar este deschis predomină fenomenul de filtrare (fig. 57). Acestei tendințe filtrante i se opune factorul coloidosmotic. Astfel, concentrația proteică mare a plasmei în comparație cu interstițiul are un efect de retenție a apei în lumenul capilar. Presiunea coloid-osmotică a plasmei este de 28 mmHg; 19
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
hipogastric, ce inervează corpul vezical, conține fibre simpatice ce inervează corpul vezicii și a căror stimulare inhibă contracția detrusorului vezical. Pe de altă parte, stimularea parasimpatică, ce este realizată prin intermediul nervilor pelvini, produc contracția mușchiului detrusor. Stimularea simpatică are loc predominat în cursul umplerii vezicale, în vreme ce stimularea parasimpatică are loc în timpul micțiunii. Colul vezical prezintă două sfinctere. Sfincterul intern este alcătuit din fibre musculare netede, la fel ca și detrusorul și se extinde către colul vezical. Ca și detrusorul, sfincterul intern
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de sat, acesta ar avea 4 caracteristici principale: a. "reprezintă un spațiu relativ restrâns, în mare parte autonom în raport cu societatea din care face parte, întrucât are structuri proprii de conducere, organizare, producție, educație; b. are specificitate economică prin faptul că predomină activitățile agricole și, implicit, o specificitate a consumului de bunuri; c. gradul de inter-cunoaștere la nivelul grupului comunitar este ridicat și, în consecință, relațiile sociale locale sunt previzibile; d. stabilitatea grupului și a relațiilor intracomunitare se sprijină pe un fond
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Giurcăneanu, 1988). Altitudinea variază între 435 m și 2142 m (Vârful Sterpu), dacă luăm în considerare și munții ce fac parte din hotarul satului și nu doar vatra acestuia. Figura 1.2 Uliță din Tălmăcel Relieful satului este extrem de variat, predominând muntele și dealul. În 1996, aparțineau satului Tălmăcel, șapte munți: Muntele Boilor, Dealul Cerbului sau Conțul, Iaru, Pologașul, Sterpu, Zimbru și Clăbucetul (Stroilă, 1996). Toponimicul tălmăcel reprezintă diminutivarea numelui localității Tălmaciu, al cărei sens derivă probabil din rolul pe care
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]