2,032 matches
-
care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vă simțiți? Rău. Așa? Atunci să duci și capra în casă. Și să vii să-mi dai de știre cum merge. Hm! Bine. Am să viu. Năcăjitul urmează porunca țadicului. Pe urmă, după douăzeci și patru de ceasuri, vine cu fața mai prelungă, scărpinându-se la tâmplă, subt zulufi. Ei? acuma cum o duceți? Rău, țadic, foarte rău! Vai de capul nostru. Mai rău nici nu se poate. Așa să trăiască dușmanii! Cum se poate? Atunci nu rămâne decât să te întorci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă, slabă și nebărbierită. În dimineața asta s-a întors de dincolo de moarte. Galoșii, plecați într-o aventură, s-au întors astăzi acasă în chip misterios și pe furiș. Cercetând, am aflat că n-au fost la d-rul Parhon. S-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de grămătici și impostori care cresc precum ciupercile după ploaie la orice schimbare radicală de regim politic sau polițienesc. Da, pagina a treia a Contemporanului - Ideea europeană a rămas brusc albă, un semnal, cum spuneam, târziu descifrat, al „rupturii” grave, prelungi, ce urma să apară, să se instaleze În microcosmosul lumii noastre literare, dar, se pare, și În uriașul areal al culturii române. Și, pentru că directorul acestei foi, N. Breban, nu s-a Înregimentat destul de iute În cohorta „anticomuniștilor”, iar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe, n-am regrete, n-am invidii. Am doar un gust amar, egal și o tristețe subțire, prelungă. Afară de mine, doi din cei cinci sînt profesori: Marin Neagu, consultant la Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie mi s-a părut monstruoasă) și Păsărescu, de fizico chimice, probabil la vreun liceu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dansul de la Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine cît e de virtuoz, trebuie să-l recitesc în paralel cu Paul Zarifopol: Pentru explicarea lui Rochefoucault, unul din subiectele în care ginerele lui Gherea a excelat. *Ridicolul se dezvăluie uneori în trepte. Cu fața înflorită de un amuzament prelung, G. spune cît de flatat a fost Constantin Stan, directorul întreprinderii Cinematografice, atunci cînd, la recepția dată pentru americani, s-a făcut haz de excesiva sa preocupare, pe teren, ca „punctul cinci” (respectiv mîncarea și băutura) să fie întotdeauna foarte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să remarc că e singurul de aci la care reflecția politică, filosofică, estetică atinge, în momente precum cel amintit, pragul dramatismului. *Ședință pentru caracterizarea celor doi șefi de redacție: Genoiu și Filioreanu. La G. a fost, mai întîi, o ezitare prelungă: cine și ce să spună ca să nu lezeze „cealaltă parte”, cu care el se află în conflict deschis. Vrînd-nevrînd, cineva (și acela a fost Verman) a trebuit „să spargă gheața”. Apoi, prin spărtura făcută, s-au strecurat, abil, Adam și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Învârtise În jurul unui desen neinspirat al vreunui grafician elev sau profesor de la aceeași prestigioasă unitate de Învățământ hușeană care, În mod corect, sărise În ochii cenzorului: „Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată aceste proaste obiceiuri, vicii, desenul le
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
îmbarce pe vasul lui Anton Lupan, deși acesta simțise încă de la plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
place să cred că nu toți suntem niște pui de vrabie. Sau poate că da? Dacă ar fi așa, ar trebui să credem, de exemplu, că femeile rămân însărcinate după ce un domn galant le aplică, cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puțin așa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge și cu ocazia asta imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a două zi și să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Copilul se va naște peste încă puțin timp, cu freza gata făcută, machiat și deja având o vârstă cuprinsă între șase luni șiun an. Dacă suntem niște pui de vrabie care au peste șaisprezece ani, putem vedea că, pe lângă săruturi prelungi, unii bărbați și unele femei mai fac și altceva: se dezbracă, se sărută pe corp și apoi încep săși miște fețele într-un ritm sacadat. Desigur, în toa tă afacerea aceasta probabil că este importantă mimica feței, pentru că asupra acesteia
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care se desparte cuvântul în silabe astfel: a-na, u-nu, i-ni, insistând ca subiectul să pronunțe silabisind până dispare vocala î parazitară. - Extinderea rezonanței nazale pe vocalele vecine este un defect care trebuie să fie combătut imediat prin articularea prelungă a vocalelor vecine în contextul pronunției pe litere. Într-un cuvînt nazalizat - canal se rostește izolat fiecare sunet: c-an-a-l. Accentuăm rostirea vocalelor vecine fonemului n cu voce de piept: aaa, apoi legat: caaan, naaal, canal. Astfel se înlătură nazalizarea. - Dezocluzia
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe manifestanți. Sirene de ambulanțe, exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de polițiști israelieni. Motivul: lucrările de restaurare întreprinse de municipalitate pentru a moderniza o rampă de acces, zisă a Maghrebienilor, care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grădini, de-a lungul apei, vilele orășenilor înstăriți. Absența nopții cu întunericul ei sfîrșea prin a cauza stări neplăcute: te culcai cînd voiai și doar pentru că erai obosit. Ceea ce ar fi trebuit să fie noapte nu era decît o zi prelungă, nesfîrșită, marcată doar de alte ocupații: teatru în aer liber. "Acvariul", condus de impresarul Gunzburg, care se perfecționase aici pentru ca mai tîrziu să devină maestrul de la Monte Carlo, prezentînd operete franțuzești unde cînta ca o privighetoare actrița Simone Girard, arătîndu-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
conceput și dus la bun sfîrșit nu este fructul sfaturilor materne, clarvăzătoare și precaute. Cînd a rămas orfan, supus propriilor înclinații, țarul bulgarilor și-a văzut steaua pălind din pricina greșelilor personale sau a dificultăților împrejurărilor. Ca fizic, avea o față prelungă, dominată de un nas burbonian, pe care îl numea el însuși "victima" (die Dulderin), între doi ochi mici sclipitori de inteligență și de o maliție aflată tot timpul la pîndă (între apropiații săi se compara cu elefantul "prin trompă și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe deplin asupra rezultatului politicii noastre de așteptare răbdătoare, opusă celei de acțiune imediată, în forță, preconizată greșit de el însuși și de partidul liberal... În perioada vegherii armate a Italiei din 1914 pînă în 1915 și a României, mai prelungă, cît și după intrarea noastră în război, urma să am din nou dovada clară a acestor sentimente răuvoitoare ale domnului Brătianu față de mine și să le suport de multe ori urmările. Pentru moment, încă de la instalarea mea în post, Legația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
timpul necesar pregătirii, un bun instrument de apărare a țării. Asasinarea lui Mandel de uneltele Germaniei a privat Franța de un slujitor prețios. În 1920 avea înfățișarea cultivată cu grijă a unui doctrinar din epoca regelui Ludovic-Filip: redingotă austeră, față prelungă, colțuroasă, voce pițigăiată. La tribună nu-și dădea osteneala să-și cîștige auditoriul prin farmec și înflorituri oratorice ca Briand, dimpotrivă, un fel de sfidare îl împingea să-și busculeze adversarul a priori. Îmi amintesc o ședință de la palatul Bourbon
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
inițiatică slujește cele două puncte majore: anticiparea eroizării și finalitatea maritală. Atunci când semnele astrale nu sunt imprimate pe trupul protagonistului, el este îmbrăcat, într-o fază superioară a ritului de trecere, cu straie frecvent descrise în colinde: „D-un veștmânt prelung,/ Lung până-n pământ./ Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna;/ În spatele lui,/ Soare cu căldura;/ În ambii umerei/ Doi luceferei;/ Jur-prejur de poale/ Cerul plin de stele,/ Toate văzdurele”. Enumerația aglutinantă compune un tablou uranian total. Repetiția verbului predicativ are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care-mi sunt zei tutelari ar fi voit să mă pună la’ncercare: meritam sau nu un destin „privat”, numai și numai „al meu”, ca o posesie miraculoasă și ingrată În același timp, ca și cum, născându-mă Încă o dată, În eforturi prelungi și dizgrațioase, aveam privilegiul de „a-mi alege chipul”! Sigur, În acel lung deceniu al treilea al vieții, Între 18 și 30 de ani, nu aveam de unde să știu că „atracția literelor” se va confunda cu o luptă acerbă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i lipsește o doagă! Craniul semăna cu unul de cal, dar era mult mai mic. Punând la bătaie puținele mele cunoștințe de biologie, am dedus că stătuse pe umerii unui mamifer erbivor de statură mică, cu copite și cu fața prelungă. Există o mulțime de animale pe Pământul ăsta! Nu mi-au venit în minte decât căprioare, capre, oi, maimuțe, antilope, reni, măgari... Mi-era imposibil să-mi mai amintesc și altele. Am pus imediat craniul pe televizor. Nu arăta prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viezurele vioi găsindu-se ...și el în avion, poate numele lui era...Jayne. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un student care mă fixa oarecum timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de perechi, sunt îndreptați asupra sa. Toată lumea se așteaptă la o teribilă bătălie parlamentară. În sfârșit! Glasul gutural al președintelui, general Dimitrie Lecca, răsună: „Intrăm în ordinea zilei. Domnul Mihail Kogălniceanu are cuvântul spre a-și dezvolta interpelarea“. O mișcare prelungă se face în Cameră. Conul Mihalache se scoală și, cu brațele pline de documente, pornește către tribună. Doi ușieri îl urmează, încărcați de asemenea. E formidabil. Acest om era o puternică autoritate, era o forță covârșitoare care acapara și robea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]