22,626 matches
-
al primatului valorii, Nicolae Breban a fost și mai este, poate, suspectat, precum au fost suspectați și cei doi mari critici, de insuficiență a vibrației naționale. Suspiciune iscată de judecăți simpliste: scriitorul ni se pare a fi o pildă de preocupare pentru destinele (culturale) românești.' Cum se comentează un roman? Altă întrebare care trebuie adresată cu tărie criticii de astăzi. Nicolae Bârna analizează tradițional dimensiunile narative, tematice, compară romanele autorului. Nimic rău, dar cîtă relevanță mai poate avea un eseu de
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
politic în versiunea sa liberală a reușit parțial să înarmeze statul și națiunea cu instrumente de adaptare relativ eficiente. Esențele tari însă, propuse de Eminescu și extrase din zona morală, vizând pierderile colaterale, cum am spune astăzi, nu au reprezentat preocuparea predilectă a liberalilor, grăbiți să creeze instituții moderne, să forjeze burghezia modernă, să lanseze formele în care urma să intre, treptat, fondul. Dincolo de palierul epidermic al asimilării noului, botezat de Eminescu "luxul existenței istorice", se află substanța, arheul, inaparențele ce
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii central-european, despre o identitate pierdută odată cu inocența, despre umanitate și multiculturalitate. Dincolo de patetismul aparent al unor asemenea afirmații, e o trăsătură a literaturii poloneze contemporane preocuparea pentru trecut, pentru decriptarea mecanismelor de conviețuire multietnică și multireligioasă din glorioasa perioadă interbelică - acum, cînd Polonia e una din puținele țări fără minorități. Relațiile ambigue dintre polonezii catolici și numeroasa minoritate evreiască înainte și după 1938 și sentimentul de
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
la un spirit comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu mi-ar plăcea să aud de vreo bătaie sau de vreo tîlhărie tocmai într-un asemnea spațiu, după cum trag nădejde ca pe străzile Atașamentului, Abnegației, Imboldului, Preocupării, Duioșiei sau Inocenței să nu se întîmple nimic reprobabil. Sînt totuși pregătită și pentru deziluzii: har Domnului, orașul are și strada Existenței, ceea ce presupune viață, înfruntări, drame, cu totul altceva decît strada Vidului, de pildă. Îmi devine limpede că Bucureștii
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
text, note de lectură mai curînd, cautăsemnele ecuației poetice, "religia purității poemului", motivele esențiale, miturile fundamentale, ajungînd la concluzia că esențializarea expresiei este "consecința unui demers ontologic și gnoseologic". " Studiile despre metaforă, despre Ion Barbu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu, preocuparea constantă pentru a impune ideea hierofaniilor, interpretarea credințelor arhaice intrate în calendarul creștin și a faptelor religioase în sine, toate acestea sînt în măsură să demonstreze forța demersului integral al lui Cezar Baltag, care devine în felul acesta un fel
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
1945, deși relațiile dintre cei doi mari oameni de cultură păreau a fi mult ameliorate. Dar, în noiembrie 1945, să-i reproșeze epistolar: "Iată să iau a bună carte a dtale: Arta prozatorilor români. Este acolo totuși o confuzie de preocupări, încît nu știe omul unde să te așeze. În fond e o carte științifică fiindcă aplici o metodă urmărind obiectiv rezultatele. Critica e un gen independent, care deși presupune preparația științifică, se desprinde ca și literatura pură de mișcarea strict
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după moartea mamei, cum am mai scris undeva. Principala mea preocupare era să ocolesc tot ce-mi apărea neadevărat. începusem să scriu fiindcă voiam să spun adevărul așa cum îl văd eu: complex, contradictoriu, greu accesibil, frumos și descumpănitor. Aceasta a fost prima mea percepție și cea mai de seamă. Nu începusem
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
lui Bogdan Mihai Mandache Filosofia - aventura unui discurs și-ar găsi o foarte bună utilizare antitetică. în cazul acestei cărți, proiectul este perfect congruent cu realizarea și rămâne citeț și frapant și în paginile finale. Simplitatea filigranată a ideii - radiografierea preocupărilor unor filosofi francezi (ori de limbă franceză) ai momentului - și cea a mijlocului de concretizare - interviul - susțin ca premise elementare și limpezi, carteziene, dificultățile și apriorismele discursive ale celor 18 filosofi abordați pe parcursul a cca. 200 de pagini. îi lipsesc
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
pseudo-democrația". Circumstanța agravantă a talentului Pagini emoționante au scris în DILEMA, 22 și ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC scriitori care l-au cunoscut sau i-au fost apropiați lui Z. Ornea. În DILEMA, Mircea Iorgulescu a notat că, luată cu alte preocupări, Academia Română a uitat sistemaic, dacă putem spune așa, să-l primească pe Z. Ornea în rîndurile sale. Academia, e de părere Cronicarul, mirat și el de această amnezie, l-ar fi făcut, poate, pe Zigu să se simtă onorat, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
lucru nu putem fi de acord, deși înțelegem ce va să zică. Zigu, care era un specialist în alcătuirea unei ediții și un neobosit scotocitor prin arcanele Bibliotecii, nu făcea parte dintr-o specie pe cale de dispariție - a persoanelor avînd astfel de preocupări. Era singurul reprezentant dintr-o specie inventată de el și care se cheamă Z. Ornea. * Dacă ne înșelăm, ne cerem scuze, dar singurul politician care s-a învrednicit să consacre un memento lui Z. Ornea a fost Petre Roman. Probabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
monografii și antologii ce-l situează printre cei mai însemnați istorici și critici literari ai celei de a patra generații postmaioresciene s-ar putea crede că firul vieții i se înnodase, într-un cerc de lucru specializat exact în centrul preocupărilor sale de literator, între colegi care-l prețuiau și într-o atmosferă de lucru mai descătușată decât în alte instituții de asemănătoare activități culturale. O fericită viață de familie, lângă soția sa Cornelia, cercetătoare în domeniul artei medievale românești și
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
dogmatica creștină tradițională și tradiționalistă. Rămîne, totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui? Lui Traian Săvulescu în locul unui exeget biblic? Ce folos putea avea o asemenea automărturisire patetică? Firește, nici una, dacă nu cumva voia
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
țarului Alexei, frumoasa Natalia Chirilovna. Dar norocul a vrut ca adversarii să nu se preocupe de acest tînăr vlăstar de țar, născut în 1672, de care noul țar Feodor al III-lea, de numai 15 ani, care avea negreșit alte preocupări mai presante, el și familia Miloslovski, Petru și mama sa, frumoasa Natalia Chirilovna fiind doar alungați de la Curte, scăpîndu-și astfel, viața. Dar curînd, neputinciosul Feodor al III-lea muri la 21 de ani, lăsînd Kremlinul fără stăpîn. Familiile rivale anunțau
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
spuneam, din 1938. Și însemnările se datorează vizitei făcute în Berlin, unde soțul ei, George Valentin Bibescu, în calitatea sa de președinte al Federației Aeronautice Internaționale, trebuia să onoreze congresul programat, în acel an, la Berlin. Iar regimul hitlerist, cu preocuparea sa războinică pentru aviație, a ținut să facă, cum știa, onorurile de gazdă. Martha Bibescu și-a însoțit, desigur, soțul, participînd la greoaiele recepții, dar încercînd, totodată, cît se mai putea, să revadă vechi cunoștințe și să reînnoadă ceva din
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care le-ați purtat în România? Da. Am avut experiența acestor discuții despre trecut, despre dictatură, despre comunism, atât în Germania cât și în România. Preocupările mele, referitoare la semantica românească, mi-au dat posibilitatea să văd și cum se discută în România despre ceea ce a fost. Lucrul principal la care duc toate aceste discuții este un fenomen de justificare. Adică fiecare vrea într-un fel
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
umane? Mare noroc cu prevederea dlui Iliescu! * În clujeana APOSTROF (nr. 10), Mihai Dragolea îi ia un interviu dlui Matei Călinescu. Pe lîngă amintiri personale, extrem de plăcute, legate de anii petrecuți în țară, înainte de 1973, dl Călinescu vorbește despre o preocupare constantă a d-sale din ultima vreme, și anume despre lectura și relectura cărților. De altfel, la Cluj, în primăvară, d-sa a ținut cursuri pe această temă la Litere. Ca și despre modernism, altă constantă în interesul dlui Călinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
lucrări... Mi-am adus aminte însă de ele, de îndată ce am fost arestat. Absurdul situației m-a paralizat. Să fi putut arde acele cîteva foi zeci de zile și să n-o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu la bugetul casei, lucrările personale care mergeau bine, părăsite". De la această mărturisire, anchetatorii au început să-l întrebe despre activitatea sa dușmănoasă împotriva RPR. Și, de fapt, cele
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru analiza sa ar putea produce și la noi o creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
tip ai cărui reprezentanți ar putea fi Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu. Adică aceia (și în special ultimii doi) care nu scriu doar literatură sau mai bine zis pentru care literatura e doar reflexul inteligibil al unei alte preocupări, ezoterice, ciudate, revelatorii. Se înțelege deci că nu performanța estetică, formală va fi de căutat în primul rînd la un astfel de scriitor, dacă vrem să rămînem în sistemul care a generat o atare literatură, deși toate scopurile urmărite (fiorul
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
la o mulțime de interpretări. Interesant e cum sînt inserate aceste interpretări în narațiunea de bază, alături de considerații auctoriale, balade și descîntece. Montajul e simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie chiar autobiografice, vorbesc despre experiența unui est-european aflat la Antipozi, în Noua Zeelandă. Un est-european cu preocupări ezoterice, un universitar în domeniul antropologiei, un spiritualist și un scriitor. O mulțime de date reale, interesante, concrete. Și totuși, oricît de nude ar părea aceste date, oricît de sec ar fi ele prezentate, niciodată nu există singure, niciodată povestea
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de acest tip au întîietate în cazul acestui scriitor, ci ele sînt cumva subordonate unei filosofii a omului între două lumi ce transcende problemele de alcătuire literară. Fără ca prin asta să devină superioară sau mai adîncă, ci pur și simplu
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
comprimarea narativă a povestirii�, în care după plecarea poliției cuplul se îmbrățișează, în viața reală �stresul susținut are un efect coroziv asupra sentimentelor�, constată Joe. Relația axată pe un echilibru elegant între viziunea feminină și cea masculină asupra existenței (o preocupare mai veche a lui McEwan, vizibilă și în Cîinii negri) iese alterată din această experiență. Subtilitatea autorului în inserarea datelor alienării este remarcabilă. Capitolele lui Joe� (la persoana I) și scrisorile lui Parry sînt strălucite, mai puțin �partea Clarissei�, care
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
specialiști" în trasul cu urechea, în afaceri necurate și în intimidarea românilor mai slabi de înger s-au metamorfozat, după principiul zahărului vărsat, din "ofițeri de securitate" în "lucrători SRI". Și cam asta a fost tot. Țin minte că principala preocupare a d-lui Măgureanu, ani de zile în șir, a constat în negarea vehementă a oricărei continuități între practicile Securității și cele ale SRI. Probabil că unii idioți îl vor fi crezând! Și acest mit ar fi avut toate șansele
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
să devină credibil, dacă n-am simți la fiecare pas răsuflarea grețoasă a acelorași oameni și n-am suferi efectul gândirii lor perverse în mai toate acțiunile publice dubioase. Or, scandalul iscat de dl. Timofte ce dovedește? Tocmai continuitatea de preocupări a Securității și a SRI-ului! Dl. Timofte afirmă că în anul 1993 angajați ai SRI i-au fabricat un dosar de kaghebist, întocmai ca și antecesorii lor din Securitate! Lucrurile se înfățișează într-o lumină chiar mai șocantă: dacă
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]