1,599 matches
-
totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început că indiferent de soarta tablourilor (faptul că le recuperase i se părea cum un aspect subsidiar) Melania Lupu i se va strecura din nou printre degete, zveltă, proaspătă, cu eleganța ei discretă și surâsul acela subtil de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început că indiferent de soarta tablourilor (faptul că le recuperase i se părea cum un aspect subsidiar) Melania Lupu i se va strecura din nou printre degete, zveltă, proaspătă, cu eleganța ei discretă și surâsul acela subtil de fetiță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce. CAPITOLUL XII CARE E TRUCUL? Avea 46 sau 47 de ani, iar primul lucru care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce. CAPITOLUL XII CARE E TRUCUL? Avea 46 sau 47 de ani, iar primul lucru care te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrîneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitîndu-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o vrajă deslegată, dacă aș fi reușit să smulg de la ei măcar un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig "Bună ziua" până i-aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parcă de întrebare. "Bine", bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișîndu-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o pușcă de vânătoare pe umăr. mi-a strigat de la distanță, făcîndu-mă să presimt că ziua aceea care începuse atât de bine se va termina rău: "Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri". Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dracului, Mopsule, numai din pricina ta..." îmi venea să murmur, când cineva a spus: "Ulise, fă-mi puțin loc". Am izbucnit: "Ce Ulise? Nici un Ulise". Ceilalți s-au uitat la mine nedumeriți. Nu înțelegeau. Domnul Andrei a plecat capul în pământ, presimțind pericolul care plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: "Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce e mai nou În materie, astfel că fusese fixată o consultație. În ziua care avea să devină cea a Înmormîntării sale, Franz Weyergraf ar fi trebuit să se supună, la ora unsprezece dimineața, unor examinări de care se temea, presimțind că nu vor confirma diagnosticul său personal: „Nu e ceva grav, e cu siguranță ceva nervos“, În care preferase să creadă pînă la sfîrșitul vieții, ceea ce s-a și Întîmplat. În dimineața În care murise, se trezise mai devreme decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la nimic, chiar dacă ar fi evident, cel mai probabil nu va crede, pentru că pur și simplu nu poate, Centrul a renunțat la vasele noastre, și el a reușit să suporte șocul, Pentru că ai avut imediat ideea de a face păpuși, Presimt că se apropie zile grele, mai rele decât acum, Promovarea mea ca gardian rezident, care nu mai trebuie să întârzie, va fi o zi grea pentru tatăl tău, A spus că se mută cu noi în Centru, E adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de femeie de pe comodă. Afară, Găsit lătră de parcă auzise vreun necunoscut urcând spre casă, dar curând tăcu, probabil că doar răspunsese fără vreun interes special lătratului unui câine de departe, sau pur și simplu încercase să-și facă amintită prezența, presimte probabil că se pregătește ceva de neînțeles pentru el. Cipriano Algor închise ochii chemând somnul, dar alta le-a fost voința. Nu e nimic mai trist, mai cumplit de trist ca un bătrân care plânge. Vestea sosi a patra zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrâneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitându-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o vrajă deslegată, dacă aș fi reușit să smulg de la ei măcar un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig „Bună ziua” până i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrebare. „Bine”, bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișându-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o pușcă de vânătoare pe umăr, mi-a strigat de la distanță, făcându-mă să presimt că ziua aceea care începuse atât de bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dracului, Mopsule, numai din pricina ta.” îmi venea să murmur, când cineva a spus: „Ulise, fă-mi puțin loc”. Am izbucnit: „Ce Ulise? Nici un Ulise”. Ceilalți s-au uitat la mine nedumeriți. Nu înțelegeau. Domnul Andrei a plecat capul în pământ, presimțind pericolul care plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: „Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost concepută dintr-o ciupercă putredă și veninoasă, fiu al unor Fauni și Nimfe, mai asemănător cu un demon decât cu un om. (Athanasius Kircher, Mundus Subterraneus, Amsterdam, Jansson, 1665, II, pp. 279-200). În ziua aceea voiam să stau acasă, presimțeam ceva, dar Lia Îmi zisese să nu fac pe prințul consort și să mă duc la lucru. „E timp, Pim, nu se naște Încă. Și eu trebuie să ies. Du-te“. Tocmai dădeam să intru pe ușa biroului meu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voiam să spun înainte de a se naște copilul. — Aha. Îl simți din nou privind-o stăruitor. E simplu ca bună-ziua. Prin amniocenteză sau biopsie vilozitară corionică. Se compară celulele fătului cu cele ale potențialului tată. Există însă o problemă. Fran presimțise oarecum că avea să existe una. Găsești foarte greu un laborator dispus să facă asta înainte de-a se naște copilul. Se tem ca nu cumva femeia să facă un avort dacă nu obține rezultatul dorit. — Am înțeles. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar fi presimțit primejdia ca un potențial client plătitor să se răzgândească și s-o șteargă înapoi în provincie, doamna de la recepție o anunță cu vocea ei mieroasă, cu accente de Harley Street că putea să intre. Peste cinci minute, Fran se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă se dovedea că Jack era tatăl copilului, atunci Laurence avea să pună punct pe loc relației, n-avea nici urmă de îndoială. Dar dacă Jack afla că purta copilul lui Laurence, presimțea că s-ar putea să n-o arunce ca pe un măr putred, ba ar putea chiar să continue să o iubească. Nu mai putea suporta starea de tensiune; deși îi spuseseră că s-ar putea să dureze trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care nu sînt) o cunosc. Toți cei cu ceva talent creativ sînt disperați să se implice În următoarea. — SÎnt director de marketing, răspund eu și, Înainte ca Andy să apuce să mă mai Întrebe ceva, mă ridic În picioare. Vai, presimt că e vremea să schimb un scutec. Haidem, Tom, să-ți rezolvăm problema. Îl iau pe Tom pe sus, din locul În care ședea În țarc, și mă duc cu el la masa pe care se schimbă scutecele. CÎnd isprăvim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan. De cîte ori mă uit la el, mi-l amintesc așa cum era În seara aceea, Înainte să ieșim, cînd a spus: „Pentru numele Domnului, ce-ți Închipui că se poate Întîmpla? Tom și ceilalți nu vor păți nimic“. Oare presimțisem ceva? Aș fi putut să Împiedic lucrurile să se petreacă? Poate că nu, dar, oricît de irațional ar părea, mă uit la soțul meu și aud acea conversație. Îl privesc pe el și o văd pe Linda. Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
recunoștință. ― Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice. De unde venim? Unde ne ducem? Nu ne ducem nicăieri. Totul este aici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge că ai dat peste cap ordinea clădită de Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și susținută de teamă, ceva ca atunci când presimți că cineva vorbește despre tine ori că se gândește numai, un fel de contact mental, completa Andrei Ionescu, atoateștiutor și mai enervant ca întotdeauna, răsucindu-și cu grijă șuvița de păr pe după urechea fragedă ca o ciupercă. Zogru îi asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici o casă? Apoi sărise aproape în mod laș în sângele lui Nelu, un bărbat de 70 de ani, care visase ceva ciudat și nu se mai putea gândi la nimic, visase că scria pe o tablă neagră cifra 8 și presimțea că e ceva important în legătură cu acest număr, poate că ar trebui să joace la loterie, dar nu era de-ajuns doar un 8. Pe la Obor, Garoafă își făcea planuri amănunțite cum să bage cuțitul în Vivi, iar pe Calea Moșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]