1,205 matches
-
uită de acea temere. -Imediat voi fi gata, mie nu-mi ia prea mult timp. Dar ce zici de o cafea? -Dacă vrei tu... Ramona dorea să mai zăbovească puțin singură cu Radu pentru a scăpa total de acea neplăcută presimțire. Radu se îmbrăcă într-un costum negru, pentru că și Ramona se îmbrăcase în negru și își puse o cămașă de culoarea lămâii, care-i accentua paloarea. în momentul în care intră în sala căminului cultural pentru că acolo avea loc petrecerea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se așeză domnul Gherasim, tatăl Ioanei, care și el conducea destul de încet din cauza spaimei. înainte de a primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acel străin era diavolul. 6 Un somn dens de uitare și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nuevo a ars din temelii, la puțin timp după miezul nopții. Gratis. Am oftat. — Ce s-a Întîmplat cu cărțile lui Carax? S-au pierdut? — Aproape toate. Din fericire, secretara lui Cabestany, cînd a auzit de ofertă, a avut o presimțire și, pe socoteala și pe riscul ei, s-a dus la magazie și a luat cîte-un exemplar din fiecare roman al lui Carax. Ea era cea care păstra toată corespondența cu Carax și, de-a lungul anilor, Între ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să ne jucăm cu ei. Câteva zile au trecut în bună ordine și distracție. Dar într-o zi mergând spre cușcă, Cristina a descoperit niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel moment, dacă-l invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri iremediabile, și vrea, din acest motiv, să refuze să primească scrisoarea, nu va reuși, va fi ca și cum cineva, ținându-l ușor de cot, l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să sărute urma pașilor de-acum. * B3: O, e-atât de bine când, pe drumuri ninse, întâlnești o casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îndepărtate, oferindu-se, ca o relicvă ideală, furiei uraganelor. În unele zile, orice văd mi se pare încărcat de semnificații: mesaje greu de comunicat altora, greu de definit, de tradus în cuvinte, dar tocmai de aceea hotărâtoare. Sunt avertismente sau presimțiri care mă privesc pe mine și omenirea în același timp: pe mine, nu evenimentele exterioare ale existenței, ci ceea ce se petrece înăuntru, în profunzime; omenirea, nu ceva anume, ci existența în general. Veți înțelege, deci, ce greu îmi este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Gicu, o ia mai pe ocolite, Își face antrenamentul. Ca Dinamo, s-au antrenat până au ajuns la croați, iar pe urmă s-au dez-antrenat și dezmembrat și dezarticulat. Cică se scot cu Rapidul lui Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această sfântă masă și În această sfântă cârciumă. Nu mai pot eu de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai aflat nimic despre ea. — Cine-o fi cucerind-o sau cine-o fi și cucerit-o la ora asta...? - și îndepărtându-și privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
senină. De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noastră recentă ! Se apleacă și ia de sub scaun o pungă de hârtie maro. Văd ieșind colțurile câtorva cărți cu coperte lucioase. Să știi că nu te las să scapi așa ușor, Samantha ! Ăsta o să fie proiectul nostru comun ! Am o presimțire rea. O, nu. Te rog, Doamne, fă să nu fie ce cred eu că e. — Domnule Geiger, încep iute, e foarte amabil din partea dumneavoastră, dar... — Nici un dar ! mă întrerupe cu mâna ridicată. Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deja sunt în urmă și se pare că trebuie să servesc niște oameni cu băuturi... — Stai. Nathaniel mă trage înapoi, aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în sec ușurată, încă respirând greu. Crezi că ai putea să mă repezi până acolo ? Trebuie să vorbesc cu el. — Păi nu acolo... Eamonn se freacă pe fața roșie, stânjenit. Mă uit la el și simt că mă cuprinde o presimțire rea. Samantha... a plecat în Cornwall. Șocul mă izbește în piept ca un camion. Nu pot rosti nici un cuvânt. Nu mă pot mișca. Credeam că știi. Eamonn face un pas în față, cu mâna streașină la ochi pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui... Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar fi vară, aș coborî În mare. Un ceas de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mobil și-l sună pe agentul de asigurări. Îi comunică grav: — Domnul Hirsch? Claude Fernandez la telefon. S-a întâmplat o catastrofă. E ora 16.00. Lionel a terminat ziua de lucru. Iese din baracă. Vede un taxi. Are o presimțire. Îl oprește și sare în el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit? Alegoria prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
depășește și care prin aceasta moare"... devenind acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
soare) a fost, pentru mine, Întotdeauna, unul dintre cele mai frumoase și emoționante momente ale zilei. Deși, recunosc, Îl apucam cam rar...Și acum, cînd am șansa să-l prind, Îmi provoacă aceleași impresii... Revista ComunIQue: Ce sentimente și ce presimțiri vă produce avalanșa nonvalorii și a kitsch-ului? Bogdan Ulmu: Nonvaloarea & kitschul nu-s de mîine, nici de azi, sunt dă dămult (cum ar zice Caragiale). Cei instruiți ( În sensul de educați) știu să le ocolească. Ceilalți, cad În capcana
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
acum. Am făcut cafea, zic eu, încântată că vocea mea sună cât se poate de normal. —Grozav! exclamă el mai mult de formă. Îi caut privirea, dar nu vrea să se uite în ochii mei. Neliniștea mea crește: am o presimțire urâtă. —Uite, zice el, și rămâne brusc fără cuvinte. — Ia niște cafea, îl rog eu. Vreau să mă liniștesc cumva, îi torn lapte în ceașcă și i-o întind surâzând; parcă aș fi o soție din Stepford. Jake ia cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Astor Piazzolla, cu ritmurile lui lente, în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la ghiuleaua de foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui Ceaușescu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drum! Până acum ne-a fost, cum de nu am prevăzut această situație? Și dacă o prevedeam, ce soluții aveam? Niciuna? Durerea-i durere și nai ce-i face? Maria a intrat repede cu o lumânare aprinsă, avea ea o presimțire neagră, că doar nu degeaba urlase atât de dureros Vizanti. Simți că cineva se mișcă, Îndreptă lumina către chiupul cel mare, văzu că este Întors pe partea În care nu era rănit, rosti un „Doamni agiutî!” și spuse cu un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]