1,175 matches
-
De asemenea, abundent. De aceea, Calcareea carbonică, aparținând miasmei tuberculinice, vindecă această problemă. Hidrocel idiopatic. Probleme prostatice în cazurile în care există pierderi mici de lichid seminal sau prostatic, câteodata apărând epuizare. Acești pacienți trăiesc în mâhnire, cu depresii, cu presimțiri triste, digestie dificilă, pierderi de energie, goluri de memorie. Aspect livid sau cenușiu, apetit deseori vorace, ca și cum organismul cere mai mult decât poate procesa și în final apar tulburări gastrice, până când organismul eșuează să mai facă față într-o manieră
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ca amidonul, palpitații, lipotimie și lipsă de vitalitate, bufeuri la față, vertij, țârâituri în urechi, răgușeală, tuse spasmodică, uscată și gâdilitoare și în final, se dezvoltă o adevărată condiție tuberculinică. Deseori sunt foarte triste, anxietate cu tristețe, plin de fantezii, presimțiri cu multă frică, sensibilitate extremă, nervozitate și iritabilitate, tendință să plângă. Menstruații roșu-strălucitor sau colorate deschis și apoase. Câteodată întâlnim greață și vomă, scaune frecvente ca o golire a intestinului, cu diaree și dizenterie, transpirații reci ale frunții, dar flux
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
problemă asemănătoare a ceea ce am numit „fractura” personalităților și ideației la cei doi amintiți mai sus se ridică și În cazul textelor publicistice ale lui Eminescu, inflamate, În cazul lui, nu de o frenezie a Împlinirii unui vis, a unei presimțiri de veacuri, a unei utopii, imposibile ca orice utopie, ci de credința În aceasta; o credință națională la un tânăr posedat, Înzestrat cu o energie și o aspirație enorme față de ideal, care, spre deosebire de alții, din cei ce activează În același
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-mă sub densitatea lor formidabilă. Ochii străinei mă sfărmau cu inflexibilitatea lor mată". Urmează paranteza husserliană: ("Eu, Dragoș Ivănescu, eram tot mai cutremurat de spovedania lui Dimitrie, aș fi vrut să-l consolez, rațiunea se revolta dureros a neputință (...) aveam presimțirea că o singură picătură în paharul sufletului l-ar fi aruncat dincolo de marginile lucidității"). Dar Varvarienii este cartea autorului Theodor Codreanu, cu experiențele sale de profesor aruncat la sat și de scriitor care s-a impus (datorită conjuncturilor) greu, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întrebat dacă sunt de acord să vină să-mi ceară mâna. Parcă cineva îmi spunea și mie „stai”. Și i am spus că trebuie să mă mai obișnuiesc cu ideea unui viitor împreună. Știu eu, există probabil un fel de presimțiri... O singură persoană știa că Erji, așa o cheamă pe fata cu pricina, e însărcinată. Și asta a fost vecina mea, dați-vă seama, care a ascuns totul. Pentru că dacă ea îmi spunea înainte de Anul nou că trebuie - din anumite
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
simte dureri de cap, merge peste drum de noi la doamna Clisu, prietena ei cea mai bună și hotărăsc pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție ca o presimțire sumbră... La prânz stăm la masă fără a simți gustul mâncării. O văd tot mai palidă, dar ea zâmbește, spunându-mi că luni va merge la medic. Trecem la odihnă, spunându-mi că va rămâne ceva mai mult în pat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ai întins pe scaune pe o parte, dar nu-i place să stai cu spatele la el și că tu ai să zbori pe geam, fără cizme! trebuia să ajung azi la psihiatrie și am ajuns la un cimitir! rîde, am avut presimțire rea de acasă, mama mă sîcîia să merg să-mi văd sora, în fața alienării mintale vine tot nebunie, vigilentul mă supără și eu constat că stau între colegi, între prieteni, între rude, și nu la morgă! rîs ascuțit, cum îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul unei gândiri care investighează "presimțirile" și "pre-comprehensiunile" din care se trage felul nostru de a "prelua" lucrurile și de a le "prelucra" în sensul unei cunoașteri veritabile pornind de la un "subiect" al acesteia cu pretenție de grijuliu-păstrător al "adevărurilor" despre lucrurile însele. În ultimă instanță
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul unei cunoașteri veritabile pornind de la un "subiect" al acesteia cu pretenție de grijuliu-păstrător al "adevărurilor" despre lucrurile însele. În ultimă instanță, o asemenea gândire ar pune de-o parte toate aceste piese ale actului de recunoaștere prejudecăți, pre-comprehensiuni, presimțiri etc. -, după ce ele sunt recunoscute ca atare, pentru a ținti, cu toate mijloacele ei, începutul însuși, mai bine zis, originarul în sens constitutiv pentru "lucrurile însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce se întâmplă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul uimirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Tocmai la Holguin, departe, în zările spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecut trei săptămîni și am uitat de pălărie. În aceeași parcare mă acostează un vlăjgan negru ca smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci, adă marfa încoace! Negrul dispare și, după cinci minute, revine cu... pălăria mea. O probez, o pun în mașină, încui ușile și-i spun: Hai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că această întâmplare am citit-o în „Letopisețul Tării Moldovei” al lui Ion Neculce cronicarul. Presimt gândul Spiritului domnersc, care vrea să-mi arate întregul ansamblu mănăstiresc. Nu a trecut multă vreme și i-am auzit glasul, care îmi confirma presimțirea. - Eu cred că e mai bine să mă urmezi și să vorbim de toate cele văzute. Ce zici? - Mai bine nici că se poate. O să te urmez ca umbra ta, mărite Spirit. - Atunci, să pornim. De unde începem, însă? - De la întrebarea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
soția. Am rămas stupefiată. Nu mi -a venit să cred. Derulând faptele, mi-am dat seama că, deși toți ne-am bucurat din plin de acea zi, prietenul meu a avut o stare sufletească aparte. Să fi fost o imperceptibilă presimțire aceea ce avea să se întâmple? Poate mi s-a părut mie, dar prea au fost destule coincidențele. Am vorbit multă vreme cu Janeta despre această nenorocită întâmplare. Îți vine să crezi că domnul profesor nu mai este? Cine s-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
teoria despre inconștient și extinzând-o la cea a inconștientului colectiv, C.G. Jung susținea că acest înconștient colectiv conține infinite zăcăminte ancestrale. În felul acesta, inconștientul relevă câteodată anumite stări ale personalității conștiente (personanțe, în limbaj blagian) un soi de presimțiri creatoare în cazul artistului. Cert este faptul că spiritul își ia energiile de care are nevoie de oriunde acestea îi stau la dispoziție 20, așa încât structurile spirituale ale inconștientului însuși gândesc altfel decât după regulile de gândire ale conștiinței 21
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre 263. Contopirea cu somnul, mai ales înaintea unor presimțiri, a unor previziuni inexplicabile, este surprinsă de poet în mod esențializator; este, în ultimă instanță, o concluzie personală, pe care Eminescu o transformă într-una cu valoare generalizatoare: Naturile cele tari dorm mult înainte de o catastrofă 264. Toma Nour, confruntat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar fi părut că sub zdrențele lui râde un rege sceptic și crud ca Satana 279. Iubita îl caracterizează și ea, portretizând în tușe concentrate: Părul tău pare a fi de eben și ochii tăi diamanți negri!280 Ca o presimțire a firii, Eminescu-omul are, în momentele sale mai deosebite, stări halucinatorii, prevestiri ale bolii de mai târziu: Lucrul de care mă temeam cel mai mult era nebunia, mi-era frică să nu-nebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Melancolic cornul sună188. Dar sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au presimțiri apocaliptice: Din codri singurateci un corn părea că sună./ Sălbatecele turme la țărmuri se adună./ Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii/ Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii,/ Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Floarea și Mălina. Cea mai mare avea 8 ani. Cea mijlocie 5 ani. Iar cea mică, mamaia, doar 3 anișori, când a plecat el, Vasile Lazăr, în 1916. Omul meu așa îi spunea bunica ori de câte ori vorbea despre dânsul avusese o presimțire neagră, încă din clipa când a primit ordinul de chemare în concentrare. Era convins că n-are să se mai întoarcă... Cum așa? o întrebam eu. Iac-așa bine, cum îți spun!... Uite, mi-aduc aminte exact, parcă s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zis să trecem și prin Calea Griviței pe la Motănica. Lui văr-miu Îi era totuna, iar eu probabil că simțeam nevoia unui răgaz În care să decid dacă am să mă urc În tren cu el, sau oi fi avut o presimțire că n-o să fie degeaba. Ce să mai spun de mătușă-mea, că l-a albit de pupături pe fiu-său și mai c-ar fi vrut să-l oprească acolo la ea. Ar fi vrut și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe voi acolo, vere, pe tine și pe părințelu’, care-mpreună cu voi nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de tot felul de presimțiri frământate laolaltă cu atâta vorbărie, mi se părea că nu se mai termină, că nu mai ajungem odată la Pepino ăla. Nu mai pridideam tălmăcind și răstălmăcind și punând la cale istoria vieților noastre, nu se mai linișteau gurițele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem. — O să te pupe Pepino, vere, când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou o să mai dea pe-acasă. Și mai taci dracului, vere. Iar mă superi. Steluța putea acum să-și purice pe-ndelete brotacul de julituri și vânătăi, și-l vedeam În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când de ploaie măruntă, mocnită, iată că un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. Ploaia încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. În cer se simțea boarea primăverii care venea... se auzeau streșinile curgând... Aerul mirosea a proaspăt. Veni și luna lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și câmpiile. Dar, într-o dimineața.. un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. De cum se porni dezghețul, se iviră de sub zăpada sclipitoare care se topea pe coastele însorite, și cele dintâi brândușe. „ Ce minune, își zise înfiorat Baltă, să privești floarea brândușei, frumoasă și gingașă.. ca ultima zăpadă din care înflorește ?! Soarele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul Țimpoc, inexplicabil, întârzia la oră... „.. S-a întâmplat, ceva..!”, murmură unul dintre colegi. O presimțire urâtă, cu un fel de teamă, care creștea din ce în ce.. ne luă în stăpânire. Stăteam în așteptare... O așteptare rece ca gheața.. Așteptam, parcă, o nenorocire, care.. dintr-o clipă în alta, va da ușa de perete.. și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]