1,376 matches
-
alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului. În uz, ocurența pronumelui de întărire este dependentă de presupoziții: prin folosirea unui termen din seria însumi, vorbitorul contrazice o presupoziție implicită din contextul de comunicare sau introduce o presupoziție nouă în universul de discurs existent. B: eu reprezint în exclusivitate interesele ordinii publice în capitală↓ [și vă cer G: [(xxx) +B: din acest moment↑ să deblocați în mod pașnic circulația aici↓ să vă acordăm protecție în continuare pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
apărați pe noi de noi personal/*ne apărați pe noi de noi în persoană/*ne apărați pe noi de noi singuri) , iar emfaza prin intonație pare insuficientă (?ne apărați pe noi de NOI). Substituțiile sunt blocate de sistemul intradiscursiv de presupoziții: progresia discursului pune în evidență existența presupoziției "nu există o justificare pentru prezența forțelor de ordine, nu există un inamic de care forțele de ordine ar trebui să îi protejeze pe demonstranți"; pronumele de întărire funcționează ca declanșator al acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
apărați pe noi de noi în persoană/*ne apărați pe noi de noi singuri) , iar emfaza prin intonație pare insuficientă (?ne apărați pe noi de NOI). Substituțiile sunt blocate de sistemul intradiscursiv de presupoziții: progresia discursului pune în evidență existența presupoziției "nu există o justificare pentru prezența forțelor de ordine, nu există un inamic de care forțele de ordine ar trebui să îi protejeze pe demonstranți"; pronumele de întărire funcționează ca declanșator al acestor presupoziții, pe de o parte, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
progresia discursului pune în evidență existența presupoziției "nu există o justificare pentru prezența forțelor de ordine, nu există un inamic de care forțele de ordine ar trebui să îi protejeze pe demonstranți"; pronumele de întărire funcționează ca declanșator al acestor presupoziții, pe de o parte, pe de altă parte, ca suport al unei implicaturi conversaționale (ironia). În secvența următoare, focalizarea emfatică susține comparația (ca și cum aș vorbi cu o altă persoană) și subliniază caracterul autocentrat, reflexiv al discursului (reușesc să mă analizez
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se include în strategii ale implicitului ca mărci ale forței ilocuționare, declanșatori de presupoziții și de implicații ori gazde semantico-sintactice ale unor semnificații discursive; atragerea pronumelor în strategii de negociere a cantității de informație din universul de discurs, în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat, filosofii politici sunt obligați să renunțe la orice fel de principii morale (inclusiv cele care nu constituie susțineri perfecționiste despre binele moral sau cele nederivate din concepții particulare despre binele moral, precum presupozițiile morale ale argumentării identificate în "etica discursului"22 sau principiul demnității umane egale, care constituie o "axiomă", fie și doar implicită, nu o concluzie a diverselor concepții morale particulare rezonabile 23) și să recurgă la temeiuri și argumente pur pragmatice
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
retorice nu au transmis un mesaj suficient de clar, iată ce am vrut să spun prin intermediul lor: obiecția că moraliștii urmăresc depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
iată ce am vrut să spun prin intermediul lor: obiecția că moraliștii urmăresc depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că propunerile de politici, reguli sau idealuri de organizare
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că propunerile de politici, reguli sau idealuri de organizare socială venite de la filosofi (fie moraliști, fie realiști) afectează în mod negativ procesul democratic de decizie sau contrazic spiritul democrației. De fapt, așa cum a argumentat, într-un alt context, Rutger Claassen
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de dreapta, 146 politici de gen, 17 politici de stânga, 146 politici multiculturaliste, 16 politici publice, 44-45, 47, 83, 101, 131, 146 politici redistributive, 17 politici social-democrate, 45 politologie, 97, 152 populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ashgate, Aldershot, 2012), pp. 29-40, Matthew Clayton, ",Liberal Equality: Political not Erinaceous", în Critical Review of International Social and Political Philosophy (2016), DOI: 10.1080/13698230.2016. 1146307). Cea mai importantă dintre aceste neînțelegeri este, din punctul meu de vedere, presupoziția, criticată cu precădere de Quong, că liberalismul politic aspiră să ofere o justificare "externă" liberalismului, i.e., să justifice liberalismul chiar și celor care nu împărtășesc convingeri liberale fundamentale precum principiul tratării tuturor indivizilor ca liberi și egali sau principiul echității
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
structură ontologică interioară duce la lămurirea modului de existență a obiectelor de artă. Pentru Ingardern, pe lângă categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că lumea este dependentă de conștiință, lucru ce se vede cel mai bine în cadrul obiectelor ficționale. Dar orice explicare a manifestării existențiale a operei de artă nu neagă existența independentă a anumitor obiecte de artă. Stratificarea operei de artă aduce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
acordat o anvergură și o autoritate sporite. Prezisă de mult de către neorealiști, alianța dintre China și Rusia, pentru a contrabalansa puterea sporită a Statelor Unite, nu s-a materializat încă. Totuși, ne putem întreba dacă aceste evoluții reprezintă o transformare a presupozițiilor aflate în nucleul sistemului. Se poate argumenta că ostilitatea dintre Washington și Moscova s-a diminuat până aproape de dispariție pentru că ultima a încetat să mai fie un rival pentru americani; dar, chiar și așa, câteva capitale europene ar dori să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
faptul că indivizii revendică dreptul și responsabilitatea de a determina ei Înșiși dacă rolurile pe care le-au moștenit merită să fie respectate” (Kymlicka, 1996, p. 266). Ne putem Întreba dacă nu cumva, În viziunea comunitariană asupra identității, există o presupoziție culturalistă care constă În esențializarea culturii, În transformarea ei Într-un sistem Închis, Într-o tradiție atât de copleșitoare Încât individul ar ajunge să nu mai fie decât un simplu precipitat cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
maximă leninistă, am putea spune că rasismul, alungat pe ușa din față (cea a legislației anti-discriminatorii și a denunțării mediatice), se Întoarce pe fereastră, pe furiș, adesea sub o formă de nerecunoscut. Recunoașterea unui eșec al antirasismului constituie așadar o presupoziție comună „teoriei” „rasismului instituțional” și celei a „rasismului simbolic”, ale căror problematici, instrumente de analiză și, mai ales, perspective ideologico-politice diferă foarte mult ă tot așa cum revoluția diferă de educație ca metodă de acțiune preconizată pentru rezolvarea problemei rasismului. Oricum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că aceasta le lipsește cu desăvârșire. Mai trebuie, de asemenea, să arătăm că acestor două dimensiuni (paleorasistă și neorasistă) li se adaugă, În mediile intelectuale, precum și În numeroase studii savante (care transformă pe nesimțite În postulate metodologice o serie de presupoziții ideologic antirasiste), o altă componentă, care ține de zona de ambiguitate ce face posibilă reunirea pozițiilor rasiste și antirasiste și În care se pot recunoaște fără dificultăți tezele atât de dragi teoreticienilor „rasismului instituțional”, mai precis: albii ă sau „societatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decât În interiorul propriei noastre culturi? Descrierea unei culturi diferite de a noastră este, În consecință, de neimaginat. Dacă orice folosire a unui termen este etnocentristă, interpretul nu are cum să afle În mod rațional dacă s-a eliberat de propriile presupoziții. Realitatea se reduce la o serie de propozițiicare depind, În cea mai mare parte, de condițiile În care au fost formulate și de particularitățile istorico-culturale ale celui care le enunță. Importanța tradiției și, implicit, respectarea acesteia ca sursă de Înțelepciune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ce seamănă cu niște reguli pragmatice și transcendentale ale comunicării ideale” (Apel, 1981, p. 925). Desprinderea din acest joc al limbajului ar Însemna pierderea simțului identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al subiectului, chiar disprețul pentru tot ce nu este „al nostru” (Taguieff, 1997, pp. 112-116). Pe de o parte, așadar, respingerea, ostilitatea, aversiunea; pe de alta, ținerea la distanță, Închiderea culturală sau inferiorizarea „celorlalți”. În ambele cazuri, Întâlnim, ca o presupoziție cognitivă, o categorisire binară fără gradație de proximitate (Ben Brika et alii, 1997, p. 3). Or, În domeniul atitudinilor și comportamentelor socialmente observabile, percepția strict dihotomică (Noi versus Ei) apare ca un caz particular, ca o formă rigidă sau extremă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În patru puncte” (Lévi-Strauss, 1988, p. 208). De fapt, definiția schițată, conformă cu abordarea majoritară În științele sociale (Banton, 1967, p. 8), cuprinde o componentă teoretică și una practică, după cum ne vom da seama enumerând cele patru „puncte”, teze sau presupoziții: „Unu: există o corelație Între patrimoniul genetic, pe de o parte, și aptitudinile intelectuale și dispozițiile morale, pe de altă parte. Doi: acest patrimoniu, de care depind aceste aptitudini și dispoziții, este comun tuturor membrilor anumitor grupuri umane. Trei: aceste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, actualizarea este mijlocul sau mijloacele prin care se concretizează sensurile primare sau secundare ale cuvintelor și se dezvoltă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definitivare sau referință deictică: X a primit un premiu; premiul este...; premiul acesta nu e...; substituții lexicale vizînd varietatea gramaticală și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena a fumat înainte; prietena s-a lăsat de fumat); 2) metaregula de progresie prevede introducerea în sintagmatica discursivă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena a fumat înainte; prietena s-a lăsat de fumat); 2) metaregula de progresie prevede introducerea în sintagmatica discursivă a unui raport optim între temă și remă, între continuitatea tematică și progresia rematică. În cazul în care frazele succesive au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contextuală ce nu ar putea fi extrasă nici exclusiv din context, nici exclusiv din enunț. Studiile realizate pe acestă temă au fost centrate îndeosebi asupra indicilor de contextualizare care sînt forme lingvistice ce aparțin repertoriului vorbitorilor și intervin în semnalarea presupozițiilor contextuale, contribuind la indicarea modului în care trebuie interpretate enunțurile. Legată de materializarea producerii enunțurilor, a n a l i z a d i s c u r s u l u i recurge la rezolvarea problemelor ce reies din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rezolvarea problemelor ce reies din situațiile reale, pe parcursul interacțiunilor autentice. Indicii de contextualizare constituie, în acest cadru, un joc al formelor multiple de natură lingvistică, emise treptat de actanții care interacționează încă de la începutul schimbului. Aceștia trimit mai ales la presupoziții necesare înțelegerii mutuale, stabilind astfel cadrul contextual al discuției. Contextualizarea face astfel apel la noțiunea dinamică a reconstrucției permanente a sensului în cadrul activității interacționale și depășește, din acest punct de vedere, concepția deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]