12,874 matches
-
petrece peste capul nostru. Suntem spectatorii unei piese în cursul căreia facem figura unor momîi literalmente pasive. Și așa se face că, martori neputincioși ai unei istorii ce ne este contemporană, nu pricepem decît atît cît ne îngăduie intuiția să pricepem, la asta adăugîndu-se conștiința dureroasă că, în privința următorilor ani, nu putem prevedea mai nimic din ce se va întîmpla. Totul seamănă cu o cursă imprevizibilă din care pînă la noi nu ajung decît vagi ecouri și chiar și acelea numai
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
în alte particule, de parcă pînă atunci fusesem siguri că puzderia de particule care fojgăie la nivel subatomic se pot transforma unele în altele după cum vor ele, că fotonul are masă zero și sarcină electrică nulă, ca și cînd cineva poate pricepe intuitiv ce va să zică un corp fără masă, adică un corp care nu cîntărește nimic, fără a mai pomeni de amănuntul "accesibil oricui" că masa unui corp nu e totuna cu greutatea lui, și că particulele elementare "clasice", despre care astăzi
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
van și de ridicol". Ba, după cum merg lucrurile, sunt nimerite și pentru un alt politician bucureștean, zelos întru populism vulgar, ce-ar dori să- i "sufle" locul prezentului number one. Posesor de "limbă rea", cum se recunoaște, Barbu Cioculescu se pricepe într-adevăr "să aibă totdeauna dreptate", chiar în avans.
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
ținutei de doliu ar fi pervertită de pofta vulgară de a scormoni în mizeria fiziologică a defunctului. De aceea, interogațiile uzuale de tipul "De ce?", "Unde?", "Cum?" se cuvine să fie lăsate pe seama ziarelor și a buletinelor de știri ce se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era un om bun!") și a întrebărilor de complezență ("Și s-a chinuit tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă în absența lui... La moartea unui poet, ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să înțelegem tot restul, cu tot ce n-am putut pricepe pe vremea când îi auzeam vocea voalată la telefon, de emoția auzirii. Ce faci, cum te simți, cum te descurci? Nimic despre starea lui în înrăutățire rapidă, discret, duios, sensibil. Când îi primeam scrisorile și desenele, cărțile cu dedicație, cu
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu din motive instituționalizate care țin de supraviețuirea ei, măcar pentru simplul fapt că acceptarea ideii de Dumnezeu înseamnă pentru psihicul uman o resursă, poate cea mai importantă. La marketing, medicină și fotbal ne pricepem toți! Cuvântul marketing, a devenit în România un cuvânt atât de des vehiculat încât și-a pierdut în mare măsură sensul și conținutul, situație în care, de câte ori asist cu stoicism la discuții între neprofesioniști, hotăresc din start să tac. Ceea ce
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
insinuantă și evidentă, semănînd cu o dîră de dulceață căzută din besacteaua măgulirii interesate, e izbitor de transparentă în privința motivațiilor subiacente. Dacă ar fi să dau crezare tuturor celor care i-au declarat în public prietenia, nu pot defel să pricep cum de omul acesta continuă totuși să aibă atîția dușmani. Pe scurt, Vladimir Tismăneanu oferă imaginea paradoxală a unui intelectual care, în ciuda numeroaselor relații pe care le întreține, are foarte puțini prieteni. Căci, prins între malurile unei suspiciuni bilaterale și
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
critici, chiar dacă refac/ilustrează clișee, provin și ridică la o cotă de mare vizibilitate tocmai această critică fundamentală. Este drept, primele trei filme ale secvențialului erau povești comunitare într-un sens mai discret, ca atare putând ușor scăpa filmografilor, fiind pricepute de toată lumea drept filme drăguțe, despre începuturile lumii în genere (o lume după chipul și asemănarea societății umane inclusiv de astăzi). Cel puțin prin nemuritoarea, indestructibila veveriță, parabolă a lăcomiei nemărginite, am fi putut crede că „Epoca de Gheață” ridiculizează
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
prietenilor de pahar, sunt rostite adevăruri grave sau dintre cele rostite la colț de stradă, știute de toată lumea, dar greu de probat. Din discuțiile de la crâșma lui Bicuță nu puteau să lipsească subiectele politice. La fotbal și la politică se pricepe toată lumea (nici nu e greu în condițiile în care presa cotidiană, emisiunile informative ale posturilor de radio și televiziune, puzderia de talk-show-uri cu specialiști apăruți ca ciupercile după ploaie supun cetățeanul la un adevărat bombardament informațional în aceste domenii). Întrebat
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
trezirea simțurilor, la clocotul spiritual interior. Acesta este un exercițiu fundamental. Care, cred și mai sper, ar putea să dilueze suficiența, mediocritatea, paranoia, ideea periculoasă că nu existăm decît noi. Mai tîrziu, cînd am făcut Festivalul Național de Teatru, am priceput, pe propria-mi piele, mai mult. Cît de cumplit de greu și de istovitor este. Am observat lipsa de pricepere ascunsă de unii și alții în spatele unor vorbe - multe, multe, multe, fără rost, fără gramatică, dar pline de emfază. Am
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
în care mari boieri, negustori și chiar oameni simpli fac aceleași eforturi, recunoscînd, ca niciodată, prețul cărții. Cum se vede din adausul studiului lui Iorga, Comande de cărți. Un agent austriac din anii '20, scriind că boierii noștri nu se pricep la cărți și nu dau bani pe ele este, spune Iorga, nedrept. Se citea, și se comandau cărți, într-o dorință de sincronizare avant la lettre. Despre lista lor, și despre alte frumuseți odihnite între paginile Memoriilor, altă dată.
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
justificarea încrederii totale și atașamentului afectiv pe care romanul-document le inspiră oricărui cititor de bună credință, nu se cuvine, nici n-ar fi în avantajul autorului, să le răpim caracterul de personaje literare, cu tot ce implică sintagma. Pentru a pricepe cum stau lucruile din acest punct de vedere mi se pare potrivit să reamintim ce a scris Sebastian despre De două mii de ani, puțin spus: iritat, de grosolănia cu care Nae Ionescu, profesorul mult admirat, în a sa prefață, apoi
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
și "UTC". Din păcate, până să o termin de scris, a fost depășit termenul de predare și am rămas pe dinafară. Adevărul e că, în aceste proze, am încercat să aduc un omagiu "optzeciștilor" utilizând, cât și cum m-am priceput, metodele preferate de ei - citatul, autopastișa, intertextualitatea. Deși eu nu mă consider propriu-zis "optzecist", cred că drumul deschis de "optzeciști" în proză, deși deocamdată abandonat, încă nu și-a epuizat resursele și, cine știe, poate că vreuna din generațiile literare
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
în care mari boieri, negustori și chiar oameni simpli fac aceleași eforturi, recunoscînd, ca niciodată, prețul cărții. Cum se vede din adausul studiului lui Iorga, Comande de cărți. Un agent austriac din anii '20, scriind că boierii noștri nu se pricep la cărți și nu dau bani pe ele este, spune Iorga, nedrept. Se citea, și se comandau cărți, într-o dorință de sincronizare avant la lettre. Despre lista lor, și despre alte frumuseți odihnite între paginile Memoriilor, altă dată.
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
semnificative, prin alegeri, de cîte ori zice (v. Camil Petrescu), "onorul și cinstea mea nu-mi permit altfel". Îmblînzirea romantismului a însemnat, în chip necesar, și îmblînzirea onorului. Dincolo de secularizarea, pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să și-l asume oameni care, fără să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Infernala realitate a închisorii întrece ficțiunea. Din aceeași familie a lui Constantin Argetoianu face parte Maria Cantacuzino-Enescu în memoriile sale din volumul Umbre și lumini. Ea declară deschis că nu a vrut "să pozeze în scriitor". Și totuși... Memorialista se pricepe să evoce diverse medii, să reconstituie o anumită atmosferă specifică, păstrând parfumul de epocă, desenează ample tablouri ale modului de viață ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) și al strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
majoritatea credem că putem înțelege un lucru doar pentru că i-am acordat atenție o vreme. Nimic mai înșelător. În realitate, cine a înțeles un lucru de la sine, fără ca mai înainte să fi simțit neplăcuta senzație că de fapt nu-l pricepe, acela se cheamă că nu l-a înțeles. El doar a înregistrat problema fără să-i intuiască dificultatea. E ca atunci cînd mergi pe un drum neted de-a lungul căruia nu te împiedici de nimic. Înaintarea se face fără
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
fără să-i intuiască dificultatea. E ca atunci cînd mergi pe un drum neted de-a lungul căruia nu te împiedici de nimic. Înaintarea se face fără efort, în virtutea inerției. La fel se întîmplă cu o problemă pe care o pricepi de prima dată: o înțelegi de la sine, ca imediat după aceea să-ți pierzi interesul pentru ea. Înțelegerea pare să lichideze importanța obiectului asupra căreia s-a aplecat, tot așa cum o enigmă, de îndată ce e rezolvată, cade în indiferență. Așa se
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
mare decît un tratat propriu-zis. Nu e nici un paradox la mijloc: tratatele de specialitate te exclud din capul locului, căci accesibilitatea lor nu se măsoară după efortul sau ușurința de a le înțelege, ci după imposibilitatea efectivă de a le pricepe. În cazul lor efortul nu are sens, cum nu are sens să te căznești să miști un munte. Nimeni nu-i poate înțelege pe Penrose sau pe Feynman atunci cînd scriu pe limba colegilor de breaslă. Cu o singură excepție
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
fond a universului, de cuarci sau densitatea critică a universului în expansiune. Dar faptul că am auzit de ele nu înseamnă că le-am înțeles. Iar de felul cum luăm cunoștință de aceste probleme depinde în mare măsură cît anume pricepem din ele. Tocmai acest amănunt îi preocupă cu predilecție pe Gamow și Stannard, iar frumusețea acestei cărți este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simțurile obișnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
de intuit că volumul nu e pentru uzul microbiștilor. De fapt, stranietatea acestei cărți e că, deși e scrisă ca o poveste plină de umor despre peripețiile universului, efectul asupra cititorului e deconcertant. Trăiești mereu cu senzația stînjenitoare că, în timp ce pricepi ceva, altceva îți scapă, iar dacă încerci să-ți lămurești ce anume îți scapă, sfîrșești prin a nu mai înțelege nimic. Or, tocmai așa arată filozofia.
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
slăbiciune și de rătăcire. Pe fragmente, reacțiile seamănă cu purtări omenești comune, dau senzația unei umanizări. Descoperi leziuni lăuntrice și autoreconstituiri cu o logică aparte, care solicită înțelegerea, poate chiar și o doză de solidaritate și fraternizare. Încercarea de a pricepe dedesubturile presupune să înaintezi temerar pe o muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față bătându-l pe burtă ca să se țină în echilibru. E în semn de prietenie, dar nu e momentul. Lambert se supără și îl împinge, Rajah nu pricepe de ce, insistă, își încordează toți mușchii ca să se mai poată ține pe labele dinapoi, așa că are gâtul și botul îndreptate înainte, ca și când ar amenința. Baronul a acționat deja mecanismul, cele câteva secunde cât a durat lupta au fost înregistrate pe
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
în curte, între peron și pavilionul paznicului său de vânătoare. Nu mai poate de-atâta libertate, ridică brațele și strigă. Cui se adresează? Servitorilor săi? Unei mulțimi închipuite? Lambert și ai lui stau cu toții pe la ferestre, nu sunt convinși că pricep ceva. Se amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo... Așa ceva te spală de toate cele, de toate murdăriile vieții... Măreția lui Victor Hugo... se răsfrânge și asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cunoască, erau comparați cu niște câini... Trăiască câinii, Lambert... Și moarte castelelor... Văd în locul lor un uriaș adăpost pentru oameni, scăpat de toată morala noastră... Lambert, Lambert, vei fi... În fine înțeleg lumea... Mă simțeam timorat de câinii dumitale, nu pricepusem nimic... Vom fi cu toții câini, în lumea asta care va veni, Lambert... Trăiască câinoșenia... Trăiască Victor Hugo... Sunt mare... mare... O vreme o ține tot așa, din ce în ce mai puțin clar. Lambert își zice că de data asta va trebui închis la
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]