7,667 matches
-
și omul, un nume trecător. Apoi a urmat creștinismul omul învață pacea și iubitul, lumina a răsărit peste nor dar ploaia ne-a sugrumat în amor. Omul, minunea minunilor, zborul păpădiilor înmulțirea ridicată la rang de iubire amăgire... Am rămas primitivi ca în urmă de ani răutatea ne face șacali: acum, așa ca motivație să plâng de mila șarpelui. Ovație? De mila puiului îngurgitat? De mila unui gând oftat? Referință Bibliografică: De mila gândului oftat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
și Dinu Hodoșan, firește, schiorul numărul unu, câștigător al unor concursuri zonale, avea niște schiuri ultimul tip, Zakopane, din lemn de hicori, ne explica, dându-și importanță, noi ne chinuiam încă pe doage, așa numea el cu dispreț schiurile noastre primitive, pe care trebuia să le ceruim mereu pentru a luneca bietele de ele cât de cât. Ce să mai vorbim de restul echipamentului său, de clăpari, de costumul de fâș roșu impermeabilizat... Pe peronul gării, înainte de plecare, apăruse și Tavi
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii, cu care muncitorii
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
muncă fizică, chiar dacă la nivelul falangelor: coase haine, e înclinat spre acțiune. Suplinitorul e de altă părere. Nu îl contrazice, are simțul conducerii colective; a citit cărți despre revoluții, despre falanstere, despre democrații mai vechi sau mai noi, despre comuna primitivă. Nu e pentru o acțiune dură, cel puțin deocamdată. Se teme, printre altele, de reacția Garnizoanei, neutră, în principiu, dar un garant al stabilității. Prin contacte prudente, va sonda părerea Comandantului acesteia și a Secretarului pentru problemele Stațiunii, teritoriu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul de a da dreptate intuiției primitive a acelui om necioplit. De altminteri, oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când o văzuse? Dacă ideea nu ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În care indulgența se Învecina delicat cu mila cea mai sinceră. Spusesem o prostie? Și Încă una foarte mare? Așa se părea. - Prietene, nu vreau să te supăr, dar cred că ar fi timpul să te degajezi de acest mod primitiv și vulgarizator de a vedea lucrurile. Servim specia umană, dacă poți să Înțelegi ce Înseamnă asta. Nu ne plătește nimeni. Și nu neapărat pentru că am fi incoruptibili. Pur și simplu, n-avem nevoie. Centrul este la fel de bogat pe cât este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
datorită înăspririi relațiilor de producție și apariției la nivelul marilor imperii a unui rafinament greșit înțeles, gesturile de acest tip și-au pierdut conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel că dacă pentru proaspătul om primitiv mângâierea cu cinci degete din care unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci al cunoașterii de sine, pentru faraonul de mai târziu, pentru împăratul aztec sau chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiți atenți cu cine vorbiți despre recoltă - zise Zbignew. Și îi mai sfatuiră în privința unor lucruri mai de amănunt, apoi gazdele îi conduseră pe cei doi călugări la drumul mare, la o bifurcație, unde se afla un fel de indicator primitiv cu două scânduri, cum mai există și astăzi. Pe o scândură arătând drumul din stânga scria „Roma 865 suliți”, iar pe cealaltă, îndreptată spre dreapta, „Roma 612 suliți”. Călugării o luară pe drumul cel mai scurt și în curând de pe urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nunta și moartea lui. Poci să știi? țcît de legați sîntem de trecut de locuri și lucruri de parcă am investit de-a lungul secolelor tot ce ne Înconjoară cu puteri magice Întreaga noastră conștiință e contaminată de această gîndire arhaică primitivă poate am avut o copilărie mai crudă și mai Întîrziată decît) — ...cum i-a lăsat pe veneticii ăia să intre cu buldozăru În Sfînta biserică și sta acolo neputincioși cu mîinile goale parcă aștepta să se facă o minune. țpoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
forma unei comete pregătite să transforme în scrum case după case. Praful și fumul făceau imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un peisaj ascuns în cel creat de oameni de-a lungul secolelor. Era lumea primitivă a elementelor. Tot ce exista putea să devină pulbere într-o clipă, se gândi Rudi. Focul era atât de agil, nimeni nu-l putea opri din cursa lui biruitoare. După numai câteva ore, nimeni nu mai recunoștea locul obișnuit pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
erau fixate anterior întemeierii statului Moldova, 80,3% din așezările consemnate de documente preexistau cu hotarele lor fixate. Din punctul de vedere al organizării sociale, vechile sate românești erau sate devălmașe ale obștilor țărănești, apărute încă din perioada destrămării comunei primitive.11 Satele de răzeși din Moldova au apărut mai târziu, cel puțin așa rezult din documente, iar pe măsură ce se întărește clasa proprietarilor de pământ, boierii - în principal, dar și mănăstirile și domnia -, apar satele de clăcași, dăruite de domni unor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le facă pe toate. În primul rând, e bine de știut că „terminologia ei (a morii - n.a.) esențială este de origine latină”.47 în limba latină „mola” înseamnă moară de apă, purtată de forța apei, nu de mâna omului, instalație primitivă numită râșniță. Părțile esențiale ale morii: cupă, dinte, măsea, piatră (stătătoare și alergătoare), fus, braț, călușei, spetează, chingă, ciutură, cruce, casa morii, pereți, masa pietrelor sunt de origine latină.48 Vechimea morii la români este dată de mulțimea proverbelor, zicătorilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prea mare, putea fi abandonată fără regret, nu era o pierdere prea mare și trebuie să fi avut la origini o formă rotundă, copiind bolta cerească, astrele, în primul rând, soarele, alte elemente naturale cu această formă, cu care omul primitiv a luat contact chiar din clipa devenirii sale. Până la a se ajunge la locuința elaborată căreia îi spunem casă, cu funcții multiple, a trecut o lungă perioada de timp, când s-au schimbat și condițiile social-politice și, odată cu acestea s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trebuie să ne așteptăm la un mare număr de războaie civile și, prin urmare, ca de fiecare dată, la desemnarea unor țapi ispășitori care să fie eliminați. Ca de obicei, se vor declanșa genociduri, realizate cu arme dintre cele mai primitive. Cel puțin trei asemenea masacre au avut deja loc în secolul XX: împotriva armenilor, a evreilor și a populației tutsi; în secolul XXI, ele vor fi însă și mai numeroase. Iar cei ce refuză să creadă în așa ceva n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
schimbări de stil, cu ușoare diferențe de vocabular, informația era aceeași în toate și, legat de ea, se putea calcula un fel de medie aritmetică foarte probabil adaptată la sursa originală, elaborată de consilierii literari ai ministrului de interne. Proza primitivă suna mai mult sau mai puțin așa, Când credeam că guvernul lăsase pe seama acțiunii timpului, a acestui timp care uzează totul și reduce totul, munca de a circumscrie și usca tumoarea malignă născută în mod inopinat în capitala țării sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie să-l pui în evidență la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu l-a împiedicat niciodată pe un editor să-ți publice „materialul“. Altele însă socoteau această atitudine frivolă și purtau „țesături decorative“ și bijuterii primitive. Bărbații nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme din City. Întotdeauna păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era evidentă - învelișul de carne și piele părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tipare absolut banale, și-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că e posedat de un demon. Dar nu puteai să spui că e vorba de un demon al răului, căci era o forță primitivă, așa cum existase înaintea binelui și a răului. Era încă prea slăbit ca să poată picta și ședea în tăcere în atelier, pradă Dumnezeu știe căror visuri, ori citind. Foarte ciudate erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru prudență ori gratitudine. — Atunci de ce ai vrut s-o iei cu tine? l-am întrebat. — N-am vrut, mi-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale și ai senzația că oamenii sunt puși față în față cu o realitate sumbră. E o atmosferă deopotrivă intensă și tragică. În cârciuma în care ședeau Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și după ce umblase atâta vreme prin soare un timp nu izbuti să mai deslușească nimic. Apoi tresări. Întâi nu-și dădu seama. I se păru că a intrat deodată într-o lume magică. Avea impresia vagă a unei mari păduri primitive unde se plimbă oameni goi pe sub copaci. Apoi văzu că erau picturi pe pereți. — Mon Dieu, sper că arșița soarelui nu mi-a topit mințile, mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu că Ata e întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui om care a săpat până în adâncurile ascunse ale naturii și a descoperit taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]