1,135 matches
-
de mama sa cadou din partea orașului Brașov. Înființează lângă Castel, Spitalul „Inima Reginei”, în onoarea reginei Maria. În primăvara lui 1938 Austria este anexată Reich-ului german, iar noua situație politică, cu naziștii la putere, a complicat mult viața familiei. Descendența princiară a acesteia și a soțului a atras atenția noilor autorități, castelul fiind percheziționat de mai multe ori, iar cei doi, urmăriți pentru a preveni eventualele comploturi dinastice împotriva noii puteri. În aceeași perioadă, Ileana a început un curs de instrucție
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
numiți cneji (prinți) încă din vremea când domniseră în mici cnezate (principate) medievale suverane. După ce statele lor au fost absorbite de Marele Cnezat al Moscovei, conducătorii acestor stătulețe au ajuns membri ai Curții țarilor, fiind autorizați să-și păstreze titlurile princiare. Începând cu secolul al XVIII-lea, titlul (mare cneaz, împreună cu o moșie din teritoriul ce purta acest titlu) era conferit în mod ocazional de țar ca răsplată pentru servicii deosebite aduse imperiului. Astfel, Petru cel Mare i-a conferit titlul
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
creștinismului. La un moment dat, stilul baroc în arhitectură, sculptură și pictură a devenit puternic înrădăcinat în diferite țări, în diferite variante locale, precum ar fi barocul german, cel olandez, cel polonez sau cel francez, producând clădiri publice, palate, reședințe princiare sau private de o valoare estetică și artistică excepțională, care au devenit, la rândul lor, modele "propagabile" de cultură, artă și stil baroc. Spre exemplu, barocul în România, mai exact în Transilvania, este o "reverberație" puțin mai târzie, e drept
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Rheinland). În piața din centrul orașului se află „Alte Rathaus” (Primăria veche) clădită în stil Rococo în anul 1737 un adevărat simbol reprezentativ al orașului. In apropiere se află „Kölner Kurfürsten” (Rezidența prinților și episcopilor din Köln), „Kurfürstliche Schloss” (Castelul princiar) azi fiind „Universitatea Bonn”. „Aleea Poppelsdorf” o alee cu castani, leagă „Castelul princiar cu ”„Castelul Poppelsdorf” care era loc de odihnă a prinților.
Bonn () [Corola-website/Science/299526_a_300855]
-
în stil Rococo în anul 1737 un adevărat simbol reprezentativ al orașului. In apropiere se află „Kölner Kurfürsten” (Rezidența prinților și episcopilor din Köln), „Kurfürstliche Schloss” (Castelul princiar) azi fiind „Universitatea Bonn”. „Aleea Poppelsdorf” o alee cu castani, leagă „Castelul princiar cu ”„Castelul Poppelsdorf” care era loc de odihnă a prinților.
Bonn () [Corola-website/Science/299526_a_300855]
-
Maria ea a trăit 11 ani după moartea soțului ei. Temperamentală, Maria, dupa ce nascuse doi copii și după ce Nando (apelativul cu care ea își alinta soțul) se îmbolnăvi de febră tifoidă, se îndrăgosti de locotenentul Zizi Cantacuzino din suita princiară. Aventura i-a fost cunoscută și lui Ferdinand, care de altfel îi va tolera reginei toate idilele extraconjugale. Apoi a venit pasiunea pentru «prințul alb» Barbu Stirbey, Administratorul general al Domeniilor Coroanei. Se presupune că acesta din urmă este tatăl
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
dintre cele mai mari puteri ale Europei. Asupra imperiului nu mai există nicio autoritate nominală, iar micile comuniati rurale au dat naștere confederației helvete și formarea Țărilor de Jos de către principatele germane și politică de centralizare și unificare a casei princiare de Burgundia. Prin căsătoria fiului său Filip cel Frumos cu moștenitoarea Regatului Spaniol și dubla căsătorie a nepoților săi Ferdinand și Maria cu moștenitorii tronului Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor, care vor atinge apogeul prin imperiul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. Prin căsătoria în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte. După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
parte la activitățile revoluționare ale acelui an. După aceea, s-a angajat secretar al comisarului imperial Carl Theodor Welcker pe care l-a însoțit într-o călătorie în Scandinavia în vara anului 1848 . Apoi a lucrat în birourile diferitor administrații princiare din Germania, pentru ca, în cele din urmă, în perioada 1850-1851, să se angajeze ca practicant juridic la Säckingen. (Orașul se numește în prezent Bad Säckingen, denumire pe care o are abia din 1978). Scheffel era deziluzionat politic din cauza insucceselor revoluției
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
î.Ch. Văduva să, Artemisa, care îi era și sora, a continuat lucrările începute, nu fără intenția de a ridica un monument și pentru ea însăși. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol și Artemisa. Artemisa nu a trait destul de mult pentru a vedea opera terminată. A murit la doi ani după soțul și fratele ei. Arhitecții au continuat construcția până la sfârșit (335 î.Ch.), realizând un monument și pentru propria lor
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele din Gherla și Dumbrăveni. Încă din 1689, ea își avea propriul jude cu trei asistenți, care controlau încasarea dărilor și urmăreau executarea decretelor princiare. Ulterior, această atribuție a fost transferată municipalității din Dumbrăveni și judelui acesteia, puterea lor exercitîndu-se asupra tuturor armenilor transilvăneni, cu excepția celor din Gherla, care se autoadministrau. Municipalitățile din Ghergheni și Frumoasa, subordonate celei din Dumbrăveni, erau conduse de un jude
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
degrabă, de natură sentimentală și pornea de la ideea că Oscar Han, născut în 1891, ajunsese la o vârstă destul de înaintată și exista probabilitatea ca aceea să fie ultima lui lucrare reprezentativă. Astfel că în 1968, la Alba Iulia, în fața Palatului princiar, cu ocazia semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, nu a fost dezvelită statuia propusă de Marius Butunoiu, ci Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia, realizată de sculptorul Oscar Han. Pentru că Butunoiu ajunsese într-un stadiu destul de avansat cu
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303682_a_305011]
-
după care cei doi miri au plecat via Constantinopol spre România, unde li s-a făcut o întâmpinare triumfală, în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, prim-ministrului, a patriarhului, reprezentanții partidelor politice și alte câteva mii de oameni. Noul cuplu princiar nu s-a instalat într-o aripă a Palatului Regal de la București, ci au locuit inițial două săptămâni în apartamentul în care copilărise Carol la Cotroceni, însă principele moștenitor a dorit să se sustragă controlului părinților, motiv pentru care au
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
României (1916). Momentul a repretentat mai mult decât lărgirea familiei regale a României, întrucât toată clasa politică vedea în gestul principelui de coroană Carol începutul stabilității. Încă din prima perioadă a devenit clar că erau diferențe de interese în cuplul princiar, cei doi având puține interese comune. La 25 octombrie 1921, principesa Elena l-a adus pe lume pe Mihai, la Castelul Foișor. Nașterea a fost prematură și foarte dificilă, viața mamei și copilului fiind în pericol. Principesa Elena a fost
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
pentru prințul englez Richmond, care comandase pictorilor italieni o serie de 24 de tablouri reprezentând remarcabile personalități din viața publică a Marii Britanii. O expoziție cu oprele lui, organizată în anul 1725, îi consolidează reputația. Canaletto lucrează, printre altele, pentru Palatul Princiar, pentru ambasadorul Franței (""Primirea ambasadorului Franței la Palatul Dogilor"", 1926) și pentru generalul Schulenberg, condotierul Republicii Veneția. Canaletto pictează viața de zi cu zi a Veneției. Tabloul ""Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea"" (cunoscut și sub numele de ""Nunta Veneției
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi strămutați) se chema pe limba lor Gardarike (sau "Gardariki") “regatul orașelor-cetăți”. Cele mai vechi localități au fost: Pskov, Polotsk, Gnezdovo/Smolensk, Alaborg, Aldeghia/Ladoga, Holmgard/Novgorod, Beloozero, Timero/Iaroslavl
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
forța de gărzile troiene. Alexandru hotărăște să își recupereze animalul și participă la întreceri, ieșind învingător. Cerând informații despre originile victoriosului efeb, Priam află de la părintele adoptiv că tânărul este chiar fiul lui, Paris. Astfel vlăstarul regal își recâștigă drepturile princiare și se mută în palatul troian. Cu timpul, Zeus află de la Themis și de la Prometeu (eliberat de Heracles din Caucaz) că el însuși va fi detronat de un urmaș. Altă profeție dezvăluia că zeița Thetis, cu care Zeus a avut
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
al Castelului Peleș, o fetiță. Înainte de a împlini două luni, micuța prințesă a fost botezată Elisabeta, după numele mătușii sale Carmen Sylva, soția regelui Carol I. Elisabeta își petrece primii ani din viață în special la Sinaia, acolo unde familia princiară își avea reședința. La Castelul Peleș și mai apoi la Pelișor, principesa are parte de o copilărie de-a dreptul paradisiacă, așa cum reiese din puținele mărturii păstrate până în prezent. În cartea sa, "Povestea vieții mele", Regina Maria își amintește că
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
Turneul prieteniei II și Turneul prieteniei III au în plan să atingă alte cinci state SUA. La data de 1 ianuarie 1999 i-a fost acordat numele (nu titlul) de "principe de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prințul Friedrich Wilhelm, șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern. Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern. Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume de Hohenzollern-Veringen. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
romanțele, ca „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „De ce m-ați dus de lângă voi”, „Pe lângă boi”. Șlagărul ce i-a adus notorietatea a rămas totuși „Cântecul fusului”, o melodie de mare circulație. A mai fost solistă a restaurantelor "Kiseleff", "Cafe-Royal", "Princiar" din București (1937-1949) și a mai colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru” și cu ansamblurile „Ciocârlia” și „Perinița” (1959-1961), evoluând sub bagheta unor mari dirijori precum Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Ionel Banu, Costică Dinicu, Ion Mărgean sau Nicolae Băluță
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
lua în calcul soldații români ortodocși staționați în capitala austriacă, studenții sau lucrătorii sezonieri. A fost închiriată o locuință în palatul Dietrichstein, în strada Löwel (Löwelstraße 8) unde s-a amenajat o capelă deschisă și în zilele noastre. Soția proprietarului princiar era o rusoaică de credință ortodoxă, născută Dolgoruky, ceea ce a înlesnit lucrurile. Chiria anuală a fost fixată la 3.000 de coroane iar costurile suplimentare de amenajare s-au ridicat la încă 13.000. Preotul Nikolaj Nikolavski de la biserica rusă
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip (înarmat cu un pistol FN Browning M1910) s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre cuplul princiar. Victimele au fost duse la spital, unde s-a constatat moartea lor. La fel ca Nedeljko Cabrinovic, si Princip a fost arestat imediat după atacul ucigaș. În acel moment, Princip nu avea împlinit majoratul, de aceea nu a fost condamnat
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
Andrea Mantegna (1431-1506) din "Camera degli Sposi" a palatului Gonzaga. Admirând capodoperele antice și cele ale artiștilor contemporani cu el, Correggio exclamă celebrele cuvinte: "Și eu sunt pictor!" ("Anch'io sono pittore!"). În anii ce urmează, artistul lucrează pentru curtea princiară a familiei Gonzaga, primește comenzi și de la ducesa Isabella d'Este, cavalerul Francesco Baiardo din Parma etc. Strânsa legătură cu operele lui Mantegna a lăsat urme evidente în creația timpurie a lui Correggio. În primul său tablou de altar ("retabulum
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „"Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской..."” : „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]