124,841 matches
-
dat motive să-l suspectez pînă acum, dar îmi păstrez o anumită rezervă (aș numi-o rezerva de subiectivitate) pentru a nu fi silit ulterior să declar că m-am înșelat îmbrățișînd neadevărurile sau inexactitățile altora. Un jurnal alcătuit după principiile pamfletului îmi stîrnește neîncrederea, iar marile dezvăluiri pe care mi le oferă autorul său îmi provoacă suspiciuni. La noi și numai la noi, din păcate, tocmai aceste jurnale au succes. Jurnalul de introspecție, în care ceea ce contează e dezvăluirea personală
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
doilea motiv e în strânsă legatura cu altă idee ce apare frecvent în discuțiile despre Mitteleuropa: a fi central-european nu e o stare definitivă, ci una tranzitorie, în opoziție cu orientalismul și balcanismul, dorind în același timp să-și însușească principiile vest-europene și să-și păstreze pornirile naționaliste. A treia Europă nu e Un Babel fericit (de altfel titlul le aparține editorilor, nu profesorului de la UCLA), ci o lume contradictorie, răvășită de șovinism, dar dând emoționante dovezi de unitate în fața amenințării
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
Deci, înapoi la Blaga, dar, cum vom vedea, eseurile lor nu dau nici un semn de abdicare de la linia programatică, adânc motivată, dedusă din scrisoarea către Lovinescu. Erau generos acceptați, chiar subînțeles aprobator, după ce se făcuseră cunoscuți printr-o declarație de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă. Dimpotrivă, era o declarație de continuitate a primatului esteticului, eliberată însă de tirania contextului intuit a fi primejdios, întrucât se închidea într-un sămănătorism desuet
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat exemplar - uitîndu-și de principii, se-mbuibă și adoarme în vitrină - pare desprins din filmul lui Peter Greenaway Bucătarul, hoțul, nevasta lui și amantul ei. Umorul fin amendează discret excesele de orice fel. Indiferent că aparțin unei bătrîne bolnave care-și redescoperă gustul pentru viață
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
inevitabil "autonomia" disciplinei și astfel a instituțiilor pe care le reprezentăm (Facultatea de Litere, profesia de critic literar etc.)? O dată ce definim un domeniu disciplinar sau un tip de activitate spirituală apelînd la noțiuni precum cea de autonomie, implicit apelăm la principii de excludere și delimitare, deci la definiții apofatice. Nu definim propriu-zis literatura, folosind criteriul autonomiei, ci precizăm ce anume nu este literatură. Dar tocmai de aceea, o discuție în jurul conceptului de autonomie a literaturii e extrem de utilă și interesantă, pentru că
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
tradus la Editura Trei, Gottfried Fischer și Peter Riedesser, membri ai grupului de cercetare despre care aminteam mai înainte, așază o dată cu acest volum temelia noii discipline. Ei își concentrează eforturile pe trei mari direcții: cea a unei psihotraumatologii generale (sintetizând principiile general valabile pentru acest domeniu), cea diferențială (particularizând în funcție de personaje și situații) și cea specială (situații tipice: trauma la locul de muncă, criminalitatea, abuzul sexual asupra copiilor etc.). Ambiția declarată a autorilor este de a depăși caracterizările statice, printr-o
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
PNȚCD, dar și cel care să accepte că reînnoirea acestui partid se poate face cu oamenii vechi, cei care au pierdut trenul Parlamentului, în anul 2000. Inflexibilul altminteri Victor Ciorbea, politicianul scîrbit de sforăriile țărăniștilor care voiau și putere și principii, atunci cînd și-a luat tălpășița din PNȚCD, joacă acum tocmai cartea celor care l-au izgonit din partid. Să aibă dl Ciorbea memoria scurtă e exclus. Așadar, dacă a făcut acest pas, fostul premier și fostul primar general al
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat de la un personaj care "expune" principii estetice aparținîndu-i fără îndoială autorului însuși, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetățenii aparținînd de aceeași "provincie de sud-est": Domnul Inefabil). Mai precis
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
iar între timp putem fi siguri că ne-am apropiat de adevăr în măsura în care era posibil s-o facem deocamdată." Pledoaria pentru varietate și concurență (în toate domeniile) ca surse de progres, și refuzul tiraniei majorității ca incompatibile cu libertatea constituie principii fundamentale ale liberalismului modern. Individualismul și toleranța se împacă foarte bine în acest context, Mill afirmând ceea ce ulterior s-a numit principiul "maximei libertăți compatibile cu libertatea celorlalți" sau al "maximei libertăți egale": "Singura libertate demnă de acest nume este
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-un
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
eminescian nu suferă de ambiguități și nu reclamă nuanțări îngăduitoare. Acesta este rezultatul firesc al simbiozei dintre personalitatea sa și spiritul epocii în care s-a format. Atașați cu sinceritate marilor idealuri naționale, precum și celor de reformă socială și instituțională, principiilor moderne ale legalității, proprietății și ordinii, conservatorii aveau propriul lor proiect, al modernizării pe etape, gradual, fără salturi, în acord cu filosofia evoluționsită. Delimitântu-se de demagogia liberală, pe care o făcea vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
apoi ca instituție publică, cu personalitate juridică, subordonată MEC. Din 1995 până în 1997, CNC a elaborat și publicat programe revizuite pentru clasele I-IX. între 1997 și 1999, a coordonat reforma structurală a planurilor de învățământ, după o serie de principii noi și realiste și a revenit asupra programei claselor I-VIII în consens cu noile planuri-cadru. între 1999 și 2000 au fost finalizate programele școlare pentru liceu după un nou model de proiectare. în 2000-2001, s-a făcut o primă
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
sunt foarte multe lucruri de făcut în ceea ce privește succesul reformei curriculare, în special în partea ei de aplicare. Nimeni n-ar avea însă de câștigat dacă am lua-o iarăși de la zero, după un model românesc falimentar. Orice analiză obiectivă a principiilor care au stat la baza elaborării noului curriculum ar arăta că acestea sunt în concordanță cu direcțiile novatoare ale învățământului de pretutindeni. Revizuirile continue sunt normale și binevenite, ca și discuțiile în cunoștință de cauză. începând cu anul școlar 2003-2004
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
a politicii. Așa cum la fel de valoroasă și fertilă polemic (dar care polemică?) e o altă idee a autorului concretizată într-o fiziologie provocatoare, aceea a vulgarizatorului de profesie: "Nu trebuie să surprindă pe nimeni vizibilitatea de care se bucură vulgarizatori ai: principiilor relativismului cultural (Dl Lucian Boia), kremlinologiei și științei politice americane a anilor '60-'70 (Dl Stelian Tănase), idealurilor civic-comunitariene (D-na Ana Blandiana), ideilor liberalismului clasic (Dl H.-R. Patapievici) - și lista rămîne, evident, deschisă." Cîtă iconoclastie înviorătoare se ascunde
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
fie inteligibil. Dar generația noastră, a lui Z. Ornea și a mea, l-a trăit ca pe o realitate. Z. Ornea a fost un mare muncitor, temeinic, informat (Biblioteca Academiei o cunoștea ca pe propria casă), modest, discret, fidel în principii și în relații, un om pe care știai că poți conta pînă la capătul pămîntului. Toți îi datorăm cîte ceva. în ce mă privește, îi datorez scrierea Istoriei critice a literaturii române. Am conceput-o și am încheiat primul volum
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
o autoritate incontestabilă, un critic care, împlinindu-și ,,toate profețiile" estetice, beneficiază de toate sufragiile urmașilor săi. Dar nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
printr-o arguție avocățească în care se întrevede imaginea greoaie a inerției, în esență spaima de critică. Un anume gen de critică e folosit spre a jugula critica. Pseudolovinescienii nu sînt decît adversari nedeclarați ai criticii, plasați sub scutul unor principii instrumentate demagogic, care nu sînt în măsură a le ascunde oportunismul. Desigur că pe acest drum al derivei postideologice se produce și o altă înstrăinare de lovinescianism și anume cea de ordin moral. Personalitatea duală, schizoidă, care a înflorit în
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
abstrasă și de disponibilă colaborării cu domeniile mai mult ori mai puțin limitrofe, îmbogățită prin dezvoltarea sa pe multiplele axe ale intelectului, nu s-ar putea dispensa vreodată fără riscul unei trădări de sine: ,, A merge de-a dreptul la principiile generatoare, ocolind accesoriul, a intui totul cu ignorarea părților, nu printr-o laborioasă analiză, ci pe calea simplei emoțiuni estetice, poate fi punctul de plecare al unei metode critice". În treacăt fie spus, iată și sugestia unei ,,sinteze" adecvate, intuitive
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
poeți și publiciști. Cîtă vreme poeții, publiciștii și romancierii vor domina, și nu omul de cultură, șansele progresului sînt minime. Aceștia, prin natura lor, simt nevoia să vorbească în primul rînd de ei, iar noi vorbim de valori și de principii generale românești". Așadar "poeții și publiciștii", ca și "romancierii", id est scriitorii, n-ar fi "oameni de cultură", așadar ei blochează progresul și nu postideologii, cadrele fostului regim sau indivizii corupți! Marea, oribila vinovăție a poeților, publiciștilor și romancierilor constă
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
care unii cred că e cheia majoră a creației, că-și exprimă personalitatea despre care Goethe a cutezat să spună că e "binele suprem", în loc de-a se retrage rușinați pentru a lăsa întreaga agoră la dispoziția "ideilor" impersonale, a "principiilor" fără autor. Participînd la manifestările de la Sighet, dl Marino se arată șocat că în loc de a i se oferi "cărți de ideologie", primește "cinci volume de versuri". Într-adevăr, gravă ofensă! De unde următorul precipitat comentariu: "Acest dezechilibru provocat de predominanța poetică
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Nicolae Manolescu La 31 octombrie se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui E. Lovinescu (1881-1943). Este, după Titu Maiorescu, pe care l-a urmat îndeaproape în principiile lui, consacrîndu-i mai multe cărți, și înainte cu o generație de G. Călinescu, unul dintre cei trei mari critici de care se leagă literatura română din epoca modernă. Maiorescu a fost ctitorul genului, protagonistul celei dintîi bătălii canonice prin care
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
evoluția domeniului, despre problemele fundamentale ale momentului și ale omenirii. Cititorul va descoperi pagini magnifice de eseu, de filozofie, chiar un dialog socratic, alături de formule matematice și de dezvoltări ale legilor fizice. Celui neinițiat în științe exacte aceste ecuații și principii fizice nu-i vor rămâne străine. Există în felul în care scrie Einstein ceva care, fascinându-te, te obligă să-l citești și să-l înțelegi. De altfel, dincolo de aparența unor subiecte foarte diferite, articolele ascund un același țel, o
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
dl Breban. Prin gestul său, dl Uricaru nu doar ne expune pe toți ridicolului, dar se descalifică moral. E în firea lucrurilor să ne întrebăm ce fel de președinte va fi, dacă va fi ales, un om care nu respectă principiile și litera statutului, care încalcă hotărîrile organismelor de conducere (cum ar fi Consiliul), care minte fără rușine etc. etc. Situația creată de dl Uricaru este penibilă. Scriitorii trebuie să se gîndească bine la ce e de făcut.
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
dreptate, întrucît climatul în care se formează era impregnat de ideologia pașoptistă și romantică. La nivelul ideologiei macedonskiene, filopașoptismul se exprima prin atitudinea "liberalistă", antiburgheză, promovarea progresului în limitele (totuși) reformismului ponderat și, nu în ultimul rînd, prin reafirmarea vechilor principii de egalitate și libertate.(...) Mai mult decît atît, revista Literatorul, înființată în 1880 ca avanpost al modernismului, avea înscrise pe frontispiciu devize de sorginte iluminist-pașoptistă: "Lupta pentru lumină", "Lumina prin luptă" sau "Libertatea de idei"". Altfel spus, un paseism moderat
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
calibrul intelectual al unei metode după calibrul moral al celor care o propun. Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50), acesta era un truism, cum e și pentru deconstructiviștii înșiși. Dar pentru anumite facțiuni literare, animate de alte principii și propulsate de alte ambiții, distincția nu mai e chiar atît de clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]