9,297 matches
-
să înșele șaptezeci de cardinali care trebuie că-l cunoșteau, de ce n-ar fi cu mult mai ușor pentru un om să înșele judecata suveranului în privința lui, cînd acestuia i-au lipsit ocaziile de a-l cunoaște mai bine? Un principe inteligent poate aprecia cu ușurință judecata, capacitatea celor care-l servesc, dar îi este aproape imposibil să știe cît sînt de dezinteresați și de fideli. S-au văzut adesea oameni care păreau virtuoși, din lipsă de ocazii pentru a-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît de a menține ordinea și dreptatea în stat, onestitatea este de ajuns; dacă însă trebuie convinși vecinii și urzite intrigi, se știe bine că probitatea nu-i atît de potrivită ca abilitatea și inteligența. Mi se pare că un principe nu va recompensa niciodată de ajuns fidelitatea celor care-l slujesc cu zel; există în noi un anume sentiment al dreptății, care ne împinge la recunoștință și pe care trebuie să-l urmăm. De altfel, interesele celor mari cer întotdeuna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lipsindu-i de recompense și de generozitatea princiară. Există suverani care cad în alt păcat, la fel de periculos: ei schimbă miniștrii cu mare ușurință și pedepsesc prea dur cea mai mică neregulă din purtarea lor. Miniștrii care lucrează chiar sub ochii principelui, dacă sînt în preajma lui de mai mult timp, nu vor putea să-și ascundă cu totul defectele față de el: cu cît principele este mai pătrunzător, cu atît mai ușor le va descoperi. Suveranii care nu sînt și filosofi se impacientează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ușurință și pedepsesc prea dur cea mai mică neregulă din purtarea lor. Miniștrii care lucrează chiar sub ochii principelui, dacă sînt în preajma lui de mai mult timp, nu vor putea să-și ascundă cu totul defectele față de el: cu cît principele este mai pătrunzător, cu atît mai ușor le va descoperi. Suveranii care nu sînt și filosofi se impacientează repede, se revoltă împotriva slăbiciunilor celor care-i slujesc, îi dizgrațiază și-i termină. Principii care judecă lucrurile mai în profunzime cunosc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
părțile bune și părțile rele, decît la unele noi, a căror capacitate le este necunoscută. CAPITOLUL XXIII [Cum trebuie să te ferești de lingușitori] Nu este carte de morală sau de istorie în care să nu fie dur sancționată slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate; dar mai vrem, după obiceiul oamenilor, și lucruri un pic contradictorii: vrem ca principii să aibă destul amor propriu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu fie dur sancționată slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate; dar mai vrem, după obiceiul oamenilor, și lucruri un pic contradictorii: vrem ca principii să aibă destul amor propriu pentru a iubi gloria, pentru a întreprinde mari acțiuni, iar, în același timp, să fie îndeajuns de indiferenți ca să renunțe de bună-voie la răsplata muncii lor; același principiu ar trebui să-i facă să merite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om, un principe inteligent, pentru că aude rostit un adevăr "scăpat" ca din întîmplare, în mărturisirea unui prieten? Cum ar fi putut Ludovic XIV, care credea că singură înfățișarea lui era de ajuns ca să impună oamenilor, și care se complăcea în această superioritate, să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le-ar lipsi laudele. Ar fi, deci, mai potrivit, mi se pare, să-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel și aceia care sînt de ajuns de dușmani principilor pentru a le ascunde adevărul. Dar trebuie să distingem între lingușire și laudă. Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile lui de lingușirile senatorilor. CAPITOLUL XXIV [Din ce pricină și-au pierdut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de oroare. Dacă, urmînd exemplul lui Machiavelli, am hotărî că trebuie să detronăm dreptatea și omenia, am zdruncina atunci din temelii tot universul, invazia de crime reducînd în scurt timp acest continent la o vastă pustietate. Tocmai nedreptățile și barbaria principilor Italiei au fost cele care i-au făcut, în cele din urmă, să-și piardă statele, tot așa după cum falșii principi ai lui Machiavelli îi vor pierde cu siguranță pe aceia care vor fi atît de nebuni încît să le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot universul, invazia de crime reducînd în scurt timp acest continent la o vastă pustietate. Tocmai nedreptățile și barbaria principilor Italiei au fost cele care i-au făcut, în cele din urmă, să-și piardă statele, tot așa după cum falșii principi ai lui Machiavelli îi vor pierde cu siguranță pe aceia care vor fi atît de nebuni încît să le urmeze pilda. Nu ascund nimic, e posibil ca lașitatea unora dintre acești principi ai Italiei, la fel ca și răutățile lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-și piardă statele, tot așa după cum falșii principi ai lui Machiavelli îi vor pierde cu siguranță pe aceia care vor fi atît de nebuni încît să le urmeze pilda. Nu ascund nimic, e posibil ca lașitatea unora dintre acești principi ai Italiei, la fel ca și răutățile lor, să-i fi dus la pierzanie; astfel e cert că lipsa de tărie a regilor Neapolelui i-a condus la dezastru; dar puteți să-mi spuneți tot ce voiți în chestiuni de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ne afectează mai mult decît trecutul, iar cînd găsim ceea ce ne satisface, nu mergem mai departe." Presupune oare Machiavelli că dintre doi oameni la fel de valoroși și de înțelepți într-ale guvernării, o întreagă națiune îl va prefera pe uzurpator în locul principelui legitim? sau vrea să spună: dintre un suveran lipsit de virtuți și un ins care, plin de îndrăzneală și foarte capabil, îi fură celuilalt tronul? Ci prima supoziție nu poate fi nicidecum cea a autorului nostru, căci ea vine în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru tot restul vieții, lucruri bune în privința virtuții noii sale soții. Machiavelli își pronunță singur condamnarea în acest capitol. El spune clar că fără dragostea poporului, fără prietenia celor puternici și fără o armată bine disciplinată, îi este imposibil unui principe să se mențină pe tron. Pare că adevărul îl forțează pe Machiavelli să-l omagieze în acest fel, așadar, cam în felul în care teologii ne spun despre îngerii căzuți că îl recunosc pe Dumnezeu, dar îl hulesc. Iată în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
felul în care teologii ne spun despre îngerii căzuți că îl recunosc pe Dumnezeu, dar îl hulesc. Iată în ce constă contradicția. Pentru a cîștiga prietenia poporului și a celor puternici, trebuie să ai un fond de virtute; trebuie ca principele să fie omenos și binefăcător, și, ca pe baza acestor calități sufletești, să aflăm în el capacitatea de a se achita de deloc ușoarele îndatoriri ale funcției sale. Se întîmplă cu această funcție la fel ca și cu toate celelalte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vedem demascat pe acest politician, pe care secolul lui l-a făcut să treacă drept un mare om, pe care mulți miniștri l-au recunoscut drept primejdios, însă pe care l-au urmat, ale cărui abominabile maxime au fost oferite principilor spre studiu, căruia nimeni nu-i răspunsese încă în mod concret și pe care mulți dintre politicieni îl urmează fără a voi să fie acuzați de aceasta. Fericit ar fi cel care ar putea distruge complet machiavelismul din lume! Eu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și candorii care, la drept vorbind, nu prea sînt de găsit printre suverani. Lor le revine să arate că sînt tot atît de puțin rîvnitori la pămînturile vecinilor lor, pe cît de geloși în privința păstrării intacte a propriilor lor state. Principele care ar vrea să posede tot este ca un stomac ce se umple cu fripturi fără să se gîndească mai înainte că nu va putea să digere atît de multe. Principele care se mulțumește să guverneze bine este ca un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de geloși în privința păstrării intacte a propriilor lor state. Principele care ar vrea să posede tot este ca un stomac ce se umple cu fripturi fără să se gîndească mai înainte că nu va putea să digere atît de multe. Principele care se mulțumește să guverneze bine este ca un om care mănîncă cu măsură și al cărui stomac digeră bine. CAPITOLUL XXV [Cît de mult contează norocul în treburile din această lume și cum i se poate rezista] Chestiunea referitoare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prea îngust ca să putem pune totul la cap la cap. Iată acum cîteva fapte care ne vor arăta cu claritate că e imposibil ca inteligența umană să prevadă totul. Cel dintîi este acela al luării prin surprindere a Cremonei de către principele Eugenio, întreprindere concertată cu toată prudența imaginabilă și executată cu o vitejie infinită. Iată cum acest plan a eșuat: principele a intrat în oraș, spre dimineață, printr-un canal de scurgere a gunoaielor, pe care i l-a dechis un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că e imposibil ca inteligența umană să prevadă totul. Cel dintîi este acela al luării prin surprindere a Cremonei de către principele Eugenio, întreprindere concertată cu toată prudența imaginabilă și executată cu o vitejie infinită. Iată cum acest plan a eșuat: principele a intrat în oraș, spre dimineață, printr-un canal de scurgere a gunoaielor, pe care i l-a dechis un preot înțeles de mai-nainte cu el; ar fi ajuns negreșit să cucerească cetatea, dacă nu s-ar fi întîmplat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un regiment helvet, care trebuia să facă exerciții chiar în acea dimineață, se afla sub arme mai devreme decît era stabilit, și îi ținu piept pînă ce și restul garnizoanei se adună. Apoi, ghidul care trebuia să-l ducă pe principe de la Vaudemont la una din porțile orașului, pe care acesta trebuia să o cucerească, greși drumul, ceea ce făcu ca acest detașament să ajungă prea tîrziu. Cel de-al doilea eveniment despre care am vrut să vorbesc este acela al păcii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte greu. Nu mă refer, în general, decît la două feluri de temperament, cel de o vioiciune plină de îndrăzneală și acela de o lentoare circumspectă; și cum aceste cauze morale au o cauză fizică, e aproape imposibil ca un principe să fie atît de stăpîn pe sine încît să capete, după voie, toate culorile, aidoma cameleonului. Există secole ce favorizează gloria cuceritorilor și a acestor oameni îndrăzneți și întreprinzători, care par a fi născuți pentru a face schimbări extraordinare în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și din care trebuia să obțină cu promptitudine toate avantajele posibile, în scopul de a-i conferi soliditate prin entuziasmul pe care-l imprimă toate acțiunile strălucite și vioaie, ca și prin resursele obținute din cuceriri. Dacă, în anul 1704, Principele Elector al Bavariei și mareșalul de Talleyrand n-ar fi ieșit din Bavaria ca să înainteze pînă la Blenheim și Hoghstet, ar fi rămas stăpîni pe întreaga Suabie, căci armata aliaților, neputînd subzista în Bavaria din lipsă de hrană, ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
căci armata aliaților, neputînd subzista în Bavaria din lipsă de hrană, ar fi fost obligată să se retragă spre Main și să se despartă. Fu, deci, o lipsă de circumspecție care s-ar fi impus în acel moment, faptul că Principele Elector a lăsat în voia soartei o bătălie pe veci memorabilă și glorioasă pentru națiunea germană, și care nu ținea decît de el ca să o păstreze. Această imprudență a fost, apoi, pedepsită prin înfrîngerea totală suferită de francezi și bavarezi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Fortunei. E la fel cum se întîmplă în cazul viselor și profețiilor; dintre o mie care au fost false, nu ne reamintim decît pe acelea, foarte puține, care s-au îndeplinit. Conchid deci, că un popor riscă mult cu un principe îndrăzneț, că e amenințat mereu de primejdie, și că suveranul precaut, dacă nu e bun pentru fapte de arme, pare făcut mai degrabă pentru guvernare. Unul merge la risc, celălalt însă păstrează. Pentru ca și unii și ceilalți să fie mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar îndepărta niciodată de la scopul urmărit: procedînd așa, am putea să facem ca toate conjuncturile și toate evenimentele să vină în sprijinul planurilor noastre, ca totul să concureze la realizarea proiectelor pe care le-am gîndit. Dar cine sînt acești principi de la care noi pretindem atîtea calități rare? Nu sînt decît niște oameni și ar fi adevărat să spunem că le e imposibil, conform naturii lor, să facă față atîtor îndatoriri; mai ușor s-ar putea găsi Phoenixul poeților și unitățile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]