1,457 matches
-
la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat câte o coală de hârtie, toc și cerneală pentru cerere iar el a scris la fiecare:"Revizoratul școlar Ismail, pentru numiri de învățători suplinitori" și a semnat. Noi credeam că l-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe vârful degetelor și s-a urcat pe nevăzute în copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori și de grauri și de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele de sticlă groasă ale ochelarilor și pe mătușa Ruth, care tremura din cap, să plângă. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O blondină tristă sta. Lângă ea Georgel stătea - un băiat ce o iubea - Și cu dulci cuvinte-i spuse : „Ah ! blondino, ești a mea !” „Ah, Georgel, Georgele dragă, Pe tine nu te iubesc, Îl iubesc pe Ionel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în poartă la Georgel Un doliu mare fluturând. A patra zi de dup-amiază, Când pe blondină o-ngropă, Ionel, ce n-o iubea, Intră-n cârciumă și bea. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O bătrână tristă sta. Culegea la viorele, Le făcea buchețele Ș-arunca pe-a lor morminte Zicând aste cuvinte : „Cavaleri și domnișoare, Aruncați câte o floare, C-a fost dragoste curată Dintre un băiat și-o fată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
început să-i cheme pe băieții și fetele din familia Soldan cu nume românești: Angelică, Maria, Fila sau Nicu. Cu trecerea anilor, siniora a încetat să lucreze, chiar dacă, uneori, țăcănitul ritmic al mașinii de cusut se mai făcea auzit pe prispa casei sale. Când s-a născut Paul, tatăl său împlinea trei luni de când se afla în spatele gratiilor. Cineva, “un tovarăș devotat” a scris la regiune cum că “renegatul Alexandrescu Dumitru ar fi afirmat că...” Au urmat, după arestarea “lepădăturii”, un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și miracolul îmi pare luna - sân de fată mare - mă aduce pe pământ. Nu mai am nici gând, nici grai, trăiesc un adânc extaz, nu am somn și rămân treaz în acest mijloc de rai. 1983 La schit Stau pe prispa unui schit lângă al tăcerii lacăt și mă uit în infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-a oprit din treabă, liniștea-i atât de sfântă! Un bătrân monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa mea cu prispele de lut.
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
te-ntorci cu el, vă omor pe amîndoi!“. Cum de-a putut să-mi spună așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am mai stat pe gînduri: am străbătut Încăperea, am străbătut Încăperea și-am ieșit pe prispă și m-am sprijinit de-un stîlp - locuiam Într-o căsuță pe care-o Închiriasem de la niște oameni din Nord - și n-avea balustradă... oricum, pe-acolo nu era decît nisip și mi-am dat seama că copiii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză-l focul Pân i-a trece os prin os Și carnea pe prispă-n jos. Ardă-l focul mincinos, Că de când s-o ridicat Tot cu vorba m-a purtat Ca pe-un dobitoc legat. 169 Mândră, mândră, draga mea, Te-am ținut că ești a mea, Dar tu ești mare cățea Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, care-i căuta în cap. - Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. - Bine-ai venit flăcăule, zise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
armament și a dat ordinul să mă echipeze și să dea armamentul din dotare. Amș fost echipat cu ce au găsit. O pereche de bocanci mari de hârâiau pietrele pe trotuare încât și pisica data de mama ca zestre, de pe prispa casei mă auzea de departe când mă apropiam de casă. Și astfel, în loc să ajung învățător după dorința mamei, am ajuns milițian (cum se zice din popor - din cal - măgar). Odată ajuns în miliție, deși impotriva dorinței mele, a trebuit să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și destoinic colaborator’’ În evidențele miliției figura din ziua de 21 mai 1951 o crimă cu sadism comisă în comuna Ivești raionul Tecuci, regiunea Galați, victima fiind numitul Stan Pavel. Din primele cercetări a reieșit că victima în timp ce dormea pe prispa școlibei sale împreună cu copilul de 6 ani, s-a trezit în plină noapte cu trei indivizi îmbrăcați în haine de ostașși sovietici care pe atunci se gaseau din belșug fiind după război. Aceștia iau dezlegat vaca și i-a dat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întîrziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întârziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reprezintă progresul, deci socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din vremea copilăriei mele spunea că, În vremurile barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut și a devenit un bun muncitor și s-a Însurat cu o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată, ferm hotărîtă să pună Îndeplinirea planului cincinal Înaintea plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i dea un loc de casă și să-i înzestreze fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întinerit, Mașcatu. Iar în fața lui se afla spătarul, așezat pe scaunul din strană. În noaptea aceea, după ce venise de la denie, stătuse un timp în grădină, trăgând în plămâni mirosul de zarzăr înflorit. Apoi urcase tiptil scările numeroase care duceau spre prispa mare a casei boierești. De cele mai multe ori intra prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt după cântecele lui. Îl văzuseră de cum pășise în prispă, iar Mărineci îi făcuse semn să se apropie. Nu-și imaginase deloc așa această incursiune, dar nici nu avea chef să mai intre în casă. Se așezase cuminte lângă Mărineci și îi ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o luase prin surprindere. Nu atât prin îndrăzneală, cât prin indiferența ucigătoare. Treceau zilele și aproape că nici nu-l mai vedea. Pampu alerga dintr-un loc într-altul fără s-o privească măcar. Fata stătea pe patul înalt al prispei ori în foișorul de la poartă, pipăindu-și beladona cusută în corsajul rochiei, și aștepta un moment în care el să fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi singurătatea. Banca pe care stătea bunicul de obicei pentru a-și depăna amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]