1,916 matches
-
trupă de greviști lovește exact unde trebuie să lovească, distruge ceea ce trebuie să distrugă de pildă uneltele muncitorilor rămași în fabrică pentru a-și atinge scopul, înseamnă că are în spatele ei un sindicat, o uniune, o asociație oarecare. Mulțimile manifestante, procesiunile, înmormîntările cu alură triumfală sînt organizate de confrerii sau de cercuri politice. Cruciadele, aceste imense mulțimi războinice, s-au ivit din ordinele monastice la chemarea unui Petru Ermitul sau a unui Sfînt Bernard. Ridicările în masă din 1792 au fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga ordine mentală și socială normală. În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmerițe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situații avem impresia cel puțin teoretic că inconștientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu ele țipă, agită furios brațele, răstoarnă interdicțiile, insultă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au aruncat în flăcări. Se auzi un strigăt barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca un evantai, procesiunea se îndreptă spre ieșire. Doar primul bărbat psalmodia cuvinte de neînțeles, ceilalți îl urmau fară să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În esență, vorbiră cam următoarele: . - Ar fi singura biserică din București potrivită pentrudemonstrații mari. . - Pozitiv! Înăuntru ar intra formații întregi de camarazi, iar afară s-ar desfășura, în spațiul dintre biserică și palatul comunal, mase mari de demonstranți. . - Putem face procesiuni religioase superbe, ca pe vremea Inchiziției. . - Ioanide e foarte bun pentru noi, camaradul Tudor nu stă cu mâinile în buzunar. . - O să-l punem să clădească Marele Sediu, mormintelecelor căzuți. - Și o cetate nouă, după concepția noastră, o Littoria românească. . Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu smerenia poporului nostru. Noi nu ridicăm domuri gotice cu vârfuri ascuțite spre cer, în semn de trufie, nici nu sprijinim biserica pe metereze fioroase. Locașul sfânt românesc e familiar și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie de un decor înspăimîntător. Teatralul nu-i în spiritul nostru. Biserica tradiției românești e mică, pierdută adesea printre pomi, cu clopotnițe idilice care o semnalează în văi. Albul ei imaculat o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare, visau, dimpotrivă, procesiunea grandioasă și chiar terifică, fiind de părere că idilicul e una din maladiile vechilor generații. Și unii și alții aveau o anume nedumerire, pentru că toată lumea fusese de acord și Pomponescu însuși aderase la această idee, că este nevoie de o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
află ce se petrecea la biserica lui Ioanide. Fără știința acestuia și din inițiativa noului primar, se târnosi în pripă locașul, deși n-avea picturile canonice și nu era terminat nici interior, nici exterior. Se făcu în această circumstanță o procesiune fantastică ți sinistră totdeodată. Centurii întregi de tineri cu cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o vreme față de brutalități, Pomponescu exagera ca într-o halucinație căscatul Indolentei. Într-o noapte o visă într-un mod îngrozitor, prin contopirea unor imagini reale. Ex-ministrul fusese impresionat afară din cale de procesiunea de lumânări din fața casei sale și de corpul plutonului cu cizme intonînd: Strigăm în ciuda sorții: Să ne trăiască morții! Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta gâlgâitor și strident, cu două sfeșnice cu lumânări aprinse în mână, pe care le depunea pe covor. Obsedat de procesiunea de lumânări, Pomponescu crezu că Ioana îi face o demonstrație. Impresia fu mai mult subconștientă, de o secundă. Cum Indolenta începu să râdă și merse către el cu mâinile deschise, Pomponescu se dumeri îndată despre ce era vorba. Indolenta repeta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bisericii Ortodoxe, există două ocazii anume în care este subliniată importanța centrală a martiriului. Prima o constituie ceremonialul „Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui din timpul săptămânii precedente. Totuși, în cadrul acestui „Triumf
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
dacă însumezi și înglobezi treptat formele de la care pleacă hermeneutica, obții, la limită, o teorie care lasă în urmă forma ca formă individuală și termină prin a elibera generalul. E o lentă trecere de la hermeneutică la logică și, invers, o procesiune în ambele direcții. Totul, în spirit, e drum de jos în sus și de sus în jos, și nu doar o scară a lui Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în spirit, e drum de jos în sus și de sus în jos, și nu doar o scară a lui Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul. Globalismul înfrînge această dublă procesiune din viziunea mea: îngeri care coboară și devin licurici, oameni urcători care devin îngeri. Globalismul care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletele auditoriului, sub formă religioasă, încît dacă ni s-a încălzit {EminescuOpIX 496} sufletul de sentimente religioase, nu mai puțin am simțit inima noastră mișcîndu-se de patriotism și însuflețire. Săvîrșindu-se liturgia, publicul cu preoții în frunte se aranjază într-o procesiune maiestoasă care se oprește la portic. La mijlocul porticului pe o masă se vedeau urna consacrativă, epitaful lucrat pe catifea albastră închisă a d-nei Maria Rosetti, epitaful pe catifea roșie a d-nelor din Bucovina; iar lângă masă răzemate de stâlpi străluceau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
liturgie, și astfel se fini serbarea hramului și festivitatea zilei dintâi întru amintirea domnului Ștefan. A doua zi luni dimineața publicul iarăși se adună în portic și plecă ca în ziua procedentă la biserică pentru ascultarea sfintei liturghii. După liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se la portic, ieu darurile: adică urna, epitafurile și standardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Domnia sa a abandonat parodia, pe care o chinuia de ani de zile, și a îmbrățișat poemul elegiac, impregnat de tristețe. E ca o scenă din Dickens, vă amintiți, când totul era regizat astfel încât să sporească mila celor care asistau la procesiune... Am invocat numele Maricicăi Livițchi, pentru că el relevă, în opinia mea, ca nimeni altul, imaginea tragicomică a actualei campanii electorale. „Biata Basarabie” - ar conchide poate și în cazul nostru Financial Times, dacă ar găsi timp să privească atent și aici
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a fost cenzurată, pentru că românii trebuiau pedepsiți retroactiv pentru luptele duse împotriva URSS, până la 23 august 1944. Ceremonialul dedicat "Zilei Eroilor" a fost de la început stabilit în detaliu, incluzând participarea obligatorie a elevilor și a profesorilor la serviciul religios, la procesiunea pioasă spre mormintele celor căzuți (sau cel puțin la monumentul comemorativ dedicat lor), la actul depunerii de coroane. Pe tot acest parcurs, școlarii trebuiau să contribuie la întreținerea unei atmosfere solemne, intonând cântece și recitând poezii adecvate. În mod special
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
amintea că la școala sa (gimnaziul "Alecu Donici", din Fălticeni), tot "în același mod s-a sărbătorit și anul trecut pentru prima oară aniversarea Unirei"150. De la o simplă cuvântare ținută în clasă și până la reunirea mai multor școli în procesiune prin urbe, pentru realizarea unui spectacolul comun, toată gama cunoscută de acțiuni aniversative a fost exersată cu acest prilej 151. În unele localități, a fost și un bun motiv de petrecere pentru protipendada locală: "sala era arhiplină, tot ce orașul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar nici ele nu aveau întotdeauna o desfășurare întru totul previzibilă. Îndeobște, ceremonialul "sărbătorilor naționale"163 din acea epocă era centrat în jurul unor momente-cheie, precum slujba religioasă și discursurile autorităților, însoțite, după caz, de o defilare a trupelor și o procesiune a instituțiilor și a corporațiilor pe un traseu prescris. Eventualele conferințe și momente artistice se desfășurau în spații închise, cum ar fi Teatrul Național, Universitatea sau școlile reprezentative. "Hora" nu era întotdeauna o secvență clar prevăzută de către organizatori. Deși proba
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
desăvârșit în ziua Unirii Principatelor o simplă coincidență a impresionat adânc Iașul"167. În condițiile încă improprii din 1919 nepermițând "să se dea zilei de 24 Ianuarie solemnitatea ce i se cuvine" oficialii ieșeni au prevăzut totuși în program tradiționala procesiune în Piața Unirii, unde urma să se rostească un discurs și să se joace hora168. Așa s-a și întâmplat, organizatorii cunoscând rețeta unei sărbători de succes: "elevii școlilor și publicul în jurul statuii lui Cuza au încins hora unirii, în mijlocul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
realizării României Mari, începând cu "expediția Românilor din 1913" și continuând cu "acțiunea noastră în Războiul Mondial"187. Ceremoniile școlilor sătești au cuprins uneori, la serbările de 10 mai, secvențe trimițând mai curând la ritualurile "Zilei Eroilor", cum ar fi procesiunea la mormintele ostașilor sau la monumentul dedicat lor188. Distribuirea ocazională de alimente nu pare neapărat legată de ideea praznicului de pomenire a celor căzuți pentru patrie 189, cât mai ales de scenariul complet al unei sărbători memorabile 190; el mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rubrica informațiilor de ultimă oră, că tot la 1 decembrie, în Cluj, "va avea loc o mare demonstrație publică, în contra acțiunii revizioniste a Ungariei" (Ibidem, p. 6). 228 În 1934, în capitală s-au organizat ceremonii de amploare, incluzând o procesiune la mormântul Eroului Necunoscut (vezi "Opinia" din 2 decembrie 1934, p. 4). Și la Iași a avut loc o mare adunare antirevizionistă ("Opinia" de sâmbătă 1 decembrie 1934, p. 4). Inițiativa nu a aparținut autorităților, dar ele au susținut ideea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
localitate, premilitarii, cercetașii, autoritățile comunale și popor au asistat la ridicarea pavilionului străjeresc în curtea școlii primare de băieți, cu care prilej d-l Al. Corteanu a rostit o frumoasă cuvântare". A urmat obișnuitul Te-Deum la biserică, cuvântarea preotului, o procesiune la cimitirul eroilor unde s-a rostit o scurtă rugăciune, urmată de recitări și cântări apoi "s-au întors spre centru în cântece patriotice" (vezi "Opinia" de vineri 4 decembrie 1936, p. 3). 233 Vezi "Calendarul Ligii Antirevizioniste Române pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
influența alchimiei și magiei negre. Aici, în cartea de referință Eleusis despre recrearea relațiilor dintre mamă și fiică la riturile secrete eleusine din Grecia antică, el a explicat ridicarea bătrânei femei obscene Baubo, soția lui Dysaules, care fusese expusă în procesiunile eleusine. Dansul ei din buric, grosolan și dezgustător, i-a revoltat pe observatori și pe admiratori deopotrivă. Se spune că glumele ei obscene i-au provocat râsul Demetrei așa de tare încât zeița a salvat-o de la moarte de mâna
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]