2,781 matches
-
niciodată separate, ci se condiționează întotdeauna unele pe altele - ca și cum separarea sufletului și a trupului ar ține de o ficțiune. Filosofului din Rotterdam îi plac banchetele, principiul acestui gen. în Colocviile sale apar nu mai puțin de șase: un Banchet profan, în care se compară meritele vinului alb și al celui roșu, ale cărnii de vită și de oaie, ale rasolului și ale fripturii, ale cărnii de iepure, de gâscă, de porc, de găină și de clapon, ale pateului de ficat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Lorenzo Valla 1457: scrisori de inspirație epicuriană ale lui Ficino 1458: De voluptate, de Ficino 1469: nașterea lui Erasmus din Roterdam 1499: moartea lui Marsilio Ficino Sec. al XVI-lea Quintin Thierry Eloi de Pruystinck îm. 1544) 1518: Banchetul profan, al lui Erasmus 1533: nașterea lui Montaigne 1533: Dialogul Epicurianul, de Erasmus 1565: nașterea Mariei de Gournay 1568 î?): accidentul de călărie a lui Montaigne 1571: convertirea hedonistă a lui Montaigne care se retrage în Turn 1572: Montaigne începe să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios, Erasmus, Banchetul sobru, Erasmus, Biblia Scrierile apostolilor, Apocalipsa, Sfântul Ioan, Enoh, Epistole, Sfântul Pavel, Evangheliile sinoptice, Geneza, Pildele, Despre bunăstare, Democrit, Cartea omului de curte, Castigliane Cartea a patra, Rabelais, Catehismul sau adevărata instituție creștină, Ochino, Către
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prudență și măsură în rostirea lor. Cine știe ce forțe obscure ar putea fi declanșate prin pronunțarea nechibzuită a unor cuvinte? Cine știe ce duh ascuns le poate auzi și ce urmări le poate da? Dincoace de credința aceasta, rămâne valabilă o consecință mai profană: nu e bine să te pronunți prea în pripă și prea ritos despre ceva sau cineva și cu atât mai puțin să-ți iei angajamente pe care nu se știe dacă ai să le poți ține. Sunt oameni entuziaști care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce îmi pare încântător (incantare = a fermeca) în poezia Ilenei Mălăncioiu e tocmai marea ei aplicație, răbdătoarea ei lucrare. Poezia Ilenei Mălăncioiu are ceva de lucru manual, pe care ea îl desăvârșește cu încetul în vederea unei întrebuințări ce nu e profană. Mi-o închipui scriindu-și poeziile, cuminte și serioasă, concentrată în lucrarea ei, știind foarte bine că ceea ce face înseamnă un curaj nebun fiindcă se vor ivi poate zmei sau demoni, se vor ivi poate leșurile străvezii sau mutilate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contravin scopului sau rostului intrinsec al acestor dorințe sau aspirații.) Dacă nu greșești, nu poți dobândi Înțelegerea. (Acest principiu al coincidenței contrariilor se aplică, de fapt, oricărei antinomii: răul este necesar, căci provoacă binele; sacrul nu poate fi Înțeles În afara profanului, durerea, În afara plăcerii, puritatea morală, În absența desfrâului; contradicția e cea care ne face productivi etc.) „Omul nu poate crea Împrejurările, dar se poate folosi de cele ce se ivesc.” (P.B. Shelley) Dacă ești prea bun, riști să fii luat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Institutul European, Iași, 2001. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Cartea Românească, București, 1987. Duțu, Alex., Cărțile de Înțelepciune În cultura română, Editura Academiei, București, 1972. Eliade, Mircea, Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eminescu, Mihai, Literatura populară, Editura Minerva, București, 1977. Epictet, Marcus Aurelius, Manualul către sine, Editura Minerva, București, 1977. Fochi, Adrian, Estetica oralității, Editura Minerva, București, 1980. Förster, Fr. Wilhelm, Cartea vieții, Editura Librăriei „Socec”, București, 1925
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Creștini, Mahikarii, Shakerii, Duhoborii, Huterienii, Amishii etc. (vezi și David, 1997, 1998; Vernette, 1996). Secularizarea este un concept care se referă la ceea ce este lumesc, nonreligios, ca și la procesul prin care ceea ce este religios se transformă în ceva nereligios, profan. http://www.atei.ro/Text/aa.html. FILENAME \p D:\Carti operare\Revista de psihol organiza nr 1 2005\Surse\Listat\Revista de psihol org 1 2005.doc PAGE 204 EMBED MSGraph.Chart.8 \s EMBED MSGraph.Chart.8 \s Mediu perceput ca ostil Mediu perceput
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și originală. Marcat de un decadentism eretic, ocult, al simțurilor, lirismul viețuiește aici într-un inextricabil amestec de sacru și profan, singurul altar la care se închină poetul fiind creația, proiectată cosmic. SCRIERI: Arme albe, Cluj, 1969; Fum și ninsoare, Cluj, 1972; Provincia cărturarului, Cluj-Napoca, 1975; Ora morilor de vânt, Cluj-Napoca, 1978; Starea de urgență, București, 1981; Grădina oarbă, Cluj-Napoca, 1984
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
intelectual romantic, părea mai curând să testeze și să curteze neantul decât să îl suporte ca destin istoric 134. La el, • Jean Marie Domenach, Întoarcerea tragicului, traducere de Alexandru Baciu, București, Editura Meridiane, 1995, p. 190. • Mircea Eliade, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, București, Editura Humanitas, 1995, p. 178. • Ibidem, p. 180. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Robert Darnton, op. cit., p. 202. • Ibidem, p. 212. • Lucian Boia, op. cit., p. 154. • Ibidem. • Sergio Givone, op. cit., p. 231. realitatea nu rezidă în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios, de Cincinat Pavelescu (Fecioara, Bisericească). Dintre marii poeți români ai secolului al XX-lea sunt prezenți, la începuturile creației lor, în paginile L. G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Opitz (citate din clasici, referiri livrești) și, prin conținutul lor, edificatoare în problema etnogenezei și a identității românilor. SCRIERI: Dimineața pe schele, București, 1949; Argeș, București, 1951; Pitești - o regiune în plină înnoire, București, 1953; Conștiința lumii, București, 1956; Prânz profan, București, 1968; Rădăcină și cer, București, 1969; Luceafărul din Apuseni, București, 2003. Traduceri: Martin Opitz, Zlatna sau Despre cumpăna dorului, pref. Vasile Netea, postfață Al. Tănase, București, 1981; ed. cu un Argumentum de Vasile Netea și Preliminarii de Dumitru Micu
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
Alighiero Caselli, Vittorio Cian ș.a. Cercetătorul demonstrează originea orientală a motivului, urmărește penetrarea lui, prin Egipt și Grecia, în literaturile culte europene, analizează factorii care au favorizat răspândirea motivului (bestiarele medievale, literatura patristică, legendele hagiografice, predicatorii, enciclopediile medievale, școala, literatura profană) și evidențiază specificul receptării motivului de la o literatură la alta. În literatura română sunt semnalate optsprezece variante populare, între care două texte inedite. Interesantă e demonstrația privitoare la pătrunderea motivului din literatura cultă în folclor și nu invers, cum se
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare. O categorie aparte o compun nuvele precum Maica Rahila și sora Veronica, „Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele, ca Moara lui Călifar, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lângă apa Vodislavei, La Vulturi! Însușirile definitorii ale acestora sunt forța epică, veridicitatea psihologică, unitatea de compoziție, expresivitatea savuroasă a limbii. Dominanta celor mai multe dintre ele
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
iberic, prima carte a lui G., Teatrul clasic spaniol (1967), reprezintă o sinteză istorico-literară concepută în manieră tradițională. Autorul își ordonează materia pe criterii istorist-pozitiviste, timp obiectiv și personalități, urmărind dezvoltarea dramaturgiei spaniole de la teatrul liturgic, mistere, moralități și farse profane din Evul Mediu până la marile realizări clasice din vremea Renașterii și a „secolului de aur”. Momentele biografice, atrăgător relatate, se întrețes armonios în comentariu, participând la susținerea aprecierilor de valoare. Mai consistente și mai împlinite în cazul creatorilor de prestigiu
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
moment de răscruce, dar și de sinteză” (Premiul Uniunii Scriitorilor, ex-aequo cu Pasteluri de Constanța Buzea; Premiul Academiei Române). Cartea următoare, Evenimente (1976), face oarecum un pas înapoi, spre tehnica primelor versuri. Revenind la mediul rural, văzut ca spațiu sacru, opus profanului univers urban, poemele se umplu de „avertismente” la adresa Realiei, a civilizației citadine, cu mijloacele ei moderne: automobilul, telefonul, televizorul, radioul, ziarul etc. Metafore ale înstrăinării, ale ruperii omului de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
imaginarul românesc, prin care să concretizezi lucrurile acestea? Ovidiu Pecican: Pentru prima Întrebare, răspunsul este simplu: nu! Apoi, mă lăsați să citesc un exemplu? E o modestă aplicare la universul românesc a Învățăturilor lui Pierre Nora. Câteva elemente de mitologie profană. Păcală și Tândală, de pildă. Dar mai Întâi să vă mai dau câteva repere, ca să vedeți la ce mă gândesc când mă refer la locurile memoriei. Trec deci În revistă: Păcală și Tândală, Bulă, dintre simboluri, mămăliga și sarmalele sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acea perioadă scrie tratate filosofice, dar se dedică și rugăciunii creștine și meditației, pentru că mai crede încă în posibilitatea de a realiza un echilibru între neoplatonism și creștinism. În acest fel, temele și titlurile dialogurilor de la Cassiciacum au un caracter profan, iar lecturile care le subîntind sunt acelea ale unui neoplatonic latin din secolul al patrulea: în primul rând, Virgiliu și Cicero. Augustin se întreabă aici care este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este supremul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: distincția aceasta este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă până la ultimele consecințe, îl face uneori chiar să disprețuiască orice știință teoretică, cu atât mai mult dacă e profană. A doua și a treia carte sunt dedicate acelor signa ale lucrurilor înseși, și se insistă în special asupra „semnelor” ambigui și necunoscute: de ce anumite lucruri sunt indicate în mod ambiguu? Evident, „semnul lingvistic” are adesea un caracter arbitrar. Și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ajută la realizarea unei cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. În acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Ticonius (cf. p. ???) pe care le consideră valabile în esența lor. În sfârșit, există anumite științe profane care sunt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sunt istoria și filosofia păgânilor, trebuie să fie realizată de creștini în vederea unei mai profunde cunoașteri a Evangheliei și a vieții autentic creștine. Dacă în primele trei cărți scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
profund și impunător, bogat în ce privește erudiția și expunerile specifice, Augustin se folosește pe larg de ceea ce scriseseră mai înainte Origen și Basilius (citiți în traducere), apoi de cunoștințe de fizică, astronomie, medicină sau aritmologie: într-un cuvânt, de toată știința profană, astfel încât opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru discuțiile inițiate de Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgânilor. Augustin a lucrat la această operă mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sunt folosiți la prima mână, datele fiind luate din Lactanțiu și iarăși din Augustin. În schimb, o situație diferită este aceea a lui Virgiliu, citat destul de des (sunt pasaje din faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
raptu Helenae), Medeia (Medea). Această culegere nu are un titlu de a cărei autenticitate să fim siguri: de obicei, este intitulată Poezii romane (Romulea), dar, în realitate, acest titlu este valabil doar pentru o culegere mai restrânsă din cadrul ansamblului poeziilor profane. Totodată, nu se înțelege bine cât de justificat este acest titlu dat fiind că, până la urmă, s-ar putea referi doar la evenimentele legate de originile Romei. Pe baza tuturor acestor considerații, ansamblul a fost denumit, mai generic, și Poezii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tuturor acestor considerații, ansamblul a fost denumit, mai generic, și Poezii minore (Carmina minora). În consecință, culegerea nu are deloc aspectul unui tot unitar și probabil că potrivit intențiilor celui ce o alcătuise trebuia să conțină pur și simplu poeziile profane ale lui Draconțiu așa cum se găseau ele. Poemele n-au fost încă supuse unui studiu aprofundat, însă, la o primă analiză, rezultă a fi opere școlărești și retorice în sensul cel mai îngust al termenului. Același lucru se poate spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele cuprind mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apolinarie, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decât pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui Ruricius, după zece ani de căsătorie, a decis să treacă la o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului din Limoges, unde a rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]