119,631 matches
-
într-unul dintre micile colegii din Vestul Mijlociu. Nu sunt în stare să stau și să citesc toată ziua ca un șoarece de bibliotecă. Studenții de acolo sunt mai copilăroși decât băiețașii noștri de la heider. Vorbesc numai despre fotbal, iar profesorii lor nu sunt cu mult mai luminați. America e o țară de copii. Newyorkezii sunt ceva mai copți la minte, dar nu foarte mult. Odată, unul dintre prietenii mei m-a urcat pe un feribot spre Coney Island. Ar fi
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Rodica Zafiu Derivarea regresiva (despre care s-a scris mult în ultimele decenii, cel mai constant cercetător al fenomenului fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
Mariana Neț Între 26-28 septembrie 2003, la Universitatea de Artă Aplicată din Viena s-a desfășurat colocviul Semnele Puterii/Puterea Semnelor. Manifestarea a avut loc în onoarea celei de a 60-a aniversări a Profesorului Jeff Bernard, directorul Institutului de Studii Socio-Semiotice. Jeff Bernard s-a născut la Viena pe 12.09.1943. A studiat arhitectura la Universitatea Tehnică din același oraș. La începutul carierei, a făcut parte dintr-o echipă de arhitecți și ingineri
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
poemele lui Romulus Bucur poate fi pretutindeni, poate lua orice formă și avea orice pretenție. Într-un poem se prezintă la concurs, gata să-și arate „cv-ul, diploma și celelalte“, într-un altul e „mița“ rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare“ (și textul, ca într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
marii savanți și dascăli Pompei, Țițeica, Onicescu, își trece doctoratul la Paris. La întoarcere, este numit șef de catedră la Institutul Politehnic din București; concomitent, predă matematicile la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și la Școala Superioară de Război, alături de profesori celebri, ca N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de amintit că Nicolae Ciorănescu a
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
aș fi utilizat mai mult Amintirile fără memorie ale acestuia în legătură, de exemplu, cu numele familiei, la origine Cioran, din rusescul ciornâi-negru, strămoșii fiind ciobani, ajungând cu oile până în Ucraina. De asemeni, aș fi făcut o mențiune despre apelativele profesorului, Don Alejandro în Spania, Cio la Paris, în cercul profesorilor, cercetătorilor și studenților, care consultau opera lui monumentală Bibliografia literaturii franceze. Dar acestea sunt amănunte. cartea lui Mihai Gabriel Popescu și Ștefan Ion Ghilimescu se constituie ca o sursă documentară
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
în legătură, de exemplu, cu numele familiei, la origine Cioran, din rusescul ciornâi-negru, strămoșii fiind ciobani, ajungând cu oile până în Ucraina. De asemeni, aș fi făcut o mențiune despre apelativele profesorului, Don Alejandro în Spania, Cio la Paris, în cercul profesorilor, cercetătorilor și studenților, care consultau opera lui monumentală Bibliografia literaturii franceze. Dar acestea sunt amănunte. cartea lui Mihai Gabriel Popescu și Ștefan Ion Ghilimescu se constituie ca o sursă documentară de tot folosul.
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Antoaneta Ralian Charles Frazier (n. 1950), profesor de literatură la Universitatea Statului Colorado și apoi la Universitatea din Carolina de Nord, a debutat în 1996 cu Cold Mountain, roman ce l-a consacrat instantaneu, fiind distins cu national Book Award, cel mai important premiu literar american și
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
acoperire în realitate) conține aspirația spre absolut: aceea a lui Icar, a vechilor martiri creștini, a misticilor de toate confesiunile, a Apostolilor Binelui și Fericirii universale, a nobilului Don Quijote, a alchimistului lui Balzac din „Căutarea absolutului” (a științei supreme), a profesorului Unrat din romanul lui Heinrich Mann, a unor personaje memorabile ieșite din pana unui Somerset Maugham sau Camil Petrescu (Ladima, Ștefan Gheorghidiu) și, mai presus de toate, a unei galerii de mari eroi shakespearieni, de la Othello pînă la Regele Lear
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
implicit, rezolvarea romanului pare un moft de basm. Multe momente, atât din volumul de povestiri, cât și din acest roman ar fi putut fi explorate mai minuțios și cu rezultate, probabil, remarcabile. Scena din povestirea Strania moliciune, în care un profesor se lasă sedus de o elevă și, în momentul juisării, călătorește peste un curcubeu, ar fi putut da o pagină de o fantezie imaginară memorabilă, dacă nu s-ar fi mărginit la câteva fraze mai mult sau mai puțin inspirate
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
opera unui intelectual serios, care a suferit în tinerețe de pe urma regimului comunist, emigrînd ulterior în SUA, și despre care am citit puține comentarii în presa centrală. Exmatriculat de la Filosofie în 1959, reprimit la Filologie, dl Eretescu a fost o vreme profesor în comuna Copăceni aflată între București și Giurgiu, apoi a lucrat la Institutul de Etnografie și Folclor, unde l-a angajat Mihai Pop. Mărturisirile dlui Eretescu sînt emoționante, calme și concise. Autorul nu se lamentează și nu recriminează. Comentatorul notează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
Alexandru Matei Profesorul universitar - pentru a vorbi în general - este un medium informativ și formativ exercitat asupra unor grupuri de tineri receptori. Numai că sistemul care instituie acest medium prescrie drepturi și obligații, atît pentru medium cît și pentru receptor. Mediumul mediază accesul
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
receptor. Mediumul mediază accesul receptorului la un corpus tot mai variabil de surse. Are dreptul de a și-l selecta, devenind astfel, vă veți fi gîndit, un agent de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale (cu pandant etic) și, în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale, fără a fi străbătute
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
unei raportări la lume. Receptorul intervine tot mai des asupra activității mediumului, sau, după caz, pentru că poate vedea aici o obligație iar nu un drept, tot mai rar El se constituie - dar aceasta e pură teorie - în regulator de putere. Profesorul universitar nu comunică tot ce știe numai studentului. El trebuie să publice cărți - uneori se poate să-i și placă treaba asta -, să participe cu produse intelectuale la simpozioane, colocvii, congrese, reuniuni științifice unde să-și manifeste în mod umanist
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
trebuie să publice cărți - uneori se poate să-i și placă treaba asta -, să participe cu produse intelectuale la simpozioane, colocvii, congrese, reuniuni științifice unde să-și manifeste în mod umanist interesele (poate și ele tot umaniste). Statutul auctorial al profesorului universitar mi se pare, într-adevăr ambiguu. De ce? Pentru că textele sale nu sînt produse ale unor stări intempestive sau ale unui proiect permanent desfășurat de o vitalitate creatoare conjugată cu o cultură asimilată, ci rezultate ale unor comenzi, opționale, desigur
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
cultură asimilată, ci rezultate ale unor comenzi, opționale, desigur, dar care impun ele data acțiunii scripturale. E drept, majoritatea scriitorilor este chiar ea departe de proiectul amintit, dar asta nu se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie mai degrabă rezultatul unei inițieri de breaslă decît un travaliu creativ personal. Așa cum, de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă necanonizată
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă necanonizată și cu destin cît se poate de dubios, pentru a nu-și compromite, crede el, investitura academică a discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă necanonizată și cu destin cît se poate de dubios, pentru a nu-și compromite, crede el, investitura academică a discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar pare interesat de orizontul mundan - cu toate dimensiunile sale - în care se găsește plasat, cu totul altfel motivat să scrie, față de scriitor (fie el romancier, poet, eseist), uitînd de cele mai multe ori latura umană a „științelor” cu care se ocupă
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
cu care se ocupă. În acest context trebuie plasat, ca o excepție parțială, un foarte arătos volum care adună intervențiile la un colocviu consacrat, în mai 2001, la Universitatea din București, literaturii și picturii. Volumul reunește șaptesprezece intervenții ale unor profesori de la Universitatea Lumières Lyon 2 și de la Departamentul de Franceză al universității gazdă. Numele lor sînt, în ordinea stabilită de sumar: Toader Saulea, Hervé Micolet, Mariana Tuțescu, Alexandra Saemmer, Radu Toma, Anne-Marie Barthas-Corgier, Benoît Auclerc, Mihaela Voicu, Ioan Pânzaru, Laurent
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
cea a legătorilor. Ingenios este și numele colecției din care face parte cartea: Périféeries. Volumul își alege astfel cititorii: pe criteriul limbii, în primul rînd, fiind scris în franceză; cronologic, raporturile dintre literatură și pictură vizează în principal secolul XX, profesorii din Lyon fiind cu toții vingtième-iști. O listă a scriitorilor abordați îi cuprinde pe René Char, Yves Bonnefoy, Michel Tournier, Marguerite Duras, Jean Echenoz, Serge Doubrovsky, Nathalie Sarraute, Maeterlinck, Jean Tardieu, Paul Eluard și André Breton, Beckett, Nichita Stănescu și Sorin
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]