1,461 matches
-
Muncitorilor (AIM), al cărei „Manifest constitutiv” este scris de Marx. AIM se vrea partidul mondial al revoluției, într-o vreme în care partidele socialiste încă nu există. Ea incarnează un sentiment de apartenență la o colectivitate supranațională și, prin intermediul internaționalismului proletar, poartă ideea unei misiuni specifice a proletariatului. Dizolvată în 1876, AIM este înlocuită în 1889 de Internaționala muncitorească socialistă, hotărât europeană și marxistă. Luptând împotriva curentelor anarhiste*, anarhico-sindicaliste și trade-unioniste, aceasta nu este decât o „confederație secundară de forțe naționale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în primejdie” și, începând din 1928, „internaționalismul proletar” se mărginește la susținerea necondiționată a URSS*, ale cărei interese sunt asimilate celor ale revoluției mondiale. De altfel, mulți comuniști consideră că au două patrii: țara lor de baștină și URSS. Astfel, Maurice Thorez, șeful PCF, îi spune lui Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vrea o rețea europeană deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la marxism-leninism și se definesc ca niște partide de avangardă proletară, au refuzat să adere sau nu au decât un rol de observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ei este cel al ajungerii într-o lume mai bună, nu o preocupare pentru științificitate, ci o foarte veche schemă culturală este pusă în mișcare la Marx: lumea văzută ca un pelerinaj, ca un tărâm promis... știință burgheză și știință proletară Ultimul tip de problemă este de ordin ideologic. A afirma că marxism-leninismul oferă un punct de vedere științific asupra lumii și societății înseamnă a susține că numai el e în afara iluziilor, rezistențelor, orbirilor proprii grupurilor sociale chemate să dispară. Numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
accede la obiectivitate. Reluând o formulă a lui Karl Kautsky: „Socialismul marxist nu este, în fond, nimic altceva decât știința istoriei pe baza punctului de vedere al proletariatului”. De aici până la a crede că există un punct de vedere științific proletar și un punct de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința proletariatului este superioară celei a burgheziei [...] și că noi, ceilalți marxiști, suntem îndreptățiți să considerăm știința proletară ca pe adevărata știință și să cerem ca ea să fie general recunoscută ca atare”. Iar la 30 decembrie 1936, Academia de științe a URSS declară: „Vom rezolva toate problemele care ni se pun prin unica metodă științifică existentă, cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale tehnicii* sovietice în spațiu vor conferi un oarecare credit acestor teze. Teoria celor „două științe”, pe care o susțin atunci în Franța intelectuali comuniști - Jean-Toussaint Desanti, Louis Aragon sau Francis Cohen -, se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de a distinge între „parlamentarism burghez” și „democratism proletar”. De atunci începând, frații inamici se vor înfrunta pe parcursul a șapte decenii, chiar dacă, din motive tactice, se aliază pentru moment - de exemplu, în Franța, în timpul Frontului Popular* sau al unirii stângii. Niciodată însă, după 1917, socialiștii și comuniștii nu s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
născute din nevoia oamenilor de a produce viața prin muncă și schimb. însă comunismul născut din schisma bolșevică va dori să demonstreze prin fapte că determinismul economic - păstrat de socialiștii favorabili jocului democratic - nu poate fi disociat de un activism proletar, singurul garant al distrugerii totale a sistemului capitalist și al începerii construirii comunismului. Socialismul ca tranziție către comunism în logica lui Marx, comunismul este o mișcare de distrugere a sistemului capitalist sub loviturile conjugate ale luptei de clasă și ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu privire la pământ, din noiembrie 1917, reprezintă preludiul la exproprierea și lichidarea nobilimii latifundiare; la fel se întâmplă și cu decretul referitor la industrie. în paroxismul violenței cu care sângele doboară vechea ordine, au fost deja puse bazele noii orânduiri. „Preferința proletară” se impune ca principiu de mobilitate a cadrelor. „Originea sănătoasă” - muncitorească, îndeosebi - funcționează drept criteriu de selecție. Fiii de muncitori și de țărani sunt admiși în funcții de conducere; cei de nobili, de burghezi și de intelectuali sunt bănuiți de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
frunte pe directorul de întreprindere, care este un înalt conducător politic, cadrele de conducere, care sunt, în marea lor majoritate, membri ai PCUS*, și marea masă a muncitorilor. Se configurează o viziune militarizată a societății, care pune în valoare „preferința proletară”, acordată celor a căror origine socială este „ireproșabilă”. Totuși, egalitatea condițiilor lasă loc rapid unor profunde inegalități, justificate de nevoia de a-i distinge pe cei ce dau dovadă de loialitate față de putere, după modelul eroilor muncii - stahanoviști și alți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist mondial. SOVIETIZARE Sovietizarea este procesul prin care puterea zisă „sovietică” - în realitate, bolșevică - a căutat în permanență să-și impună autoritatea asupra unor teritorii mereu mai extinse, pentru a răspunde definiției date de Lenin* revoluției sale, ca „mare revoluție proletară mondială”. Din 1918, Lenin are în vedere două mijloace majore de expansiune: revoluția socială și politică de tip bolșevic, pe de o parte; ocuparea de teritorii de către Armata Roșie* și punerea acestora sub controlul poliției politice*, pe de alta. Foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-a definit continuu ca locul privilegiat al unei experiențe socialiste, preludiu la inagurarea comunismului. Ea este purtătoarea unui model care, considerat superior capitalismului, din punct de vedere moral și economic, își justifică astfel expansiunea continuă. De unde și teza internaționalismului* proletar, enunțată din 1917, și crearea în 1919 a Internaționalei Comuniste*, ale cărei secții sunt destinate să devină „batalioanele de fier” ale „Marii Revoluții Proletare Mondiale”. Totuși, această viziune mesianică se ciocnește repede de o realitate dezamăgitoare: diversele tentative de revoluție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din punct de vedere moral și economic, își justifică astfel expansiunea continuă. De unde și teza internaționalismului* proletar, enunțată din 1917, și crearea în 1919 a Internaționalei Comuniste*, ale cărei secții sunt destinate să devină „batalioanele de fier” ale „Marii Revoluții Proletare Mondiale”. Totuși, această viziune mesianică se ciocnește repede de o realitate dezamăgitoare: diversele tentative de revoluție de inspirație comunistă - în Germania anilor 1919 și 1923, în Ungaria lui 1919 etc. - eșuează unele după altele și, din 1924, Stalin inversează prioritățile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile partidului-stat, numeroși sunt cei care își exprimă viziunea despre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o societate în care munca și arta susțin oamenii noi*: „Aud cântându-se, trenurile șuierând și uzinele gâfâind... De data aceasta, cred că noi suntem stăpânii, cred că noi suntem în pragul, la poarta adevăratului rai”. Cetății comuniste industriale și proletare unii îi preferă, însă, un comunism țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care propune, în 1920, Călătoria fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
domeniul culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură specific proletară, egalitară, colectivistă, internațională, prin distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriștilor își titrează astfel primul și unicul său număr, în martie 1938: „Trăiască revoluția spiritului”. Desigur, Proletkult, cultura proletară autoproclamată, cu existența-i fugace - din toamna lui 1917 până în primăvara 1921 -, vehiculează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură specific proletară, egalitară, colectivistă, internațională, prin distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriștilor își titrează astfel primul și unicul său număr, în martie 1938: „Trăiască revoluția spiritului”. Desigur, Proletkult, cultura proletară autoproclamată, cu existența-i fugace - din toamna lui 1917 până în primăvara 1921 -, vehiculează o ideologie revoluționară în disjuncție radicală față de cultura tradițională, căci, potrivit concepțiilor lui Aleksandr Bogdanov, o societate nouă are nevoie de o cultură nouă. Aceste poziții nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o societate nouă are nevoie de o cultură nouă. Aceste poziții nu coincid, însă, cu cele ale lui Lenin*, pentru care arta este universală și nu cunoaște clase. De altfel, la revendicarea de creare a unei „culturi revoluționare” a artiștilor proletari, Lenin răspunde, într-una din ultimele sale scrieri, Despre cooperare (1923), prin necesitatea de a impune o „revoluție culturală”. Prioritatea este introducerea socialismului: „[...] revoluția politică și socială, la noi, a precedat revoluția culturală, care acum e absolut necesară. [...] Ea reprezintă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rurală, care reprezintă 4/5 din populația rusă în 1926 -, Nadejda Krupskaia, soția lui Lenin și directoarea Comitetului pentru Educație Politică, invocă recurgerea la imaginile artistice, întrucât muncitorii gândesc în imagini, afirmă ea. Propaganda* prin afiș, la care colaborează artiștii proletari - Maiakovski, Rodcenko, Klutsis -, se dezvoltă, devine omniprezentă, până la a se instala în locul și rolul icoanelor (colțul roșu). între 1918 și 1921, sunt produse 31 000 de afișe diferite. Agenția ROSTA, prima agenție de presă sovietică, produce afișe în stilul desenelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la tactica „clasă contra clasă” se traduce, din punct de vedere cultural, prin punerea în aplicare a politicii de „revoluție culturală”. împrumutul de la Lenin este manifest, dar asaltul împotriva culturii burgheze, întreprins mai cu seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
burgheze, întreprins mai cu seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e că el reprezintă cea mai rea condiție de muncă, cea mai rea prejudecată culturală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Leonid Utiosov - interpret al poemelor scriitorului de limbă idiș Lev Kvitko -, exprimă voința de a promova un eclectism muzical care să întruchipeze societatea socialistă. Deschiderea unui parc cultural și de petrecere a timpului liber, botezat „Gorki”, ca omagiu adus scriitorului proletar decedat și la intrarea căruia este afișată lozinca lansată de Stalin, „Viața a devenit mai bună, viața a devenit mai veselă”, reprezintă nașterea unei societăți hedoniste. Conceput și condus de o americancă, Betty Glan, parcul Gorki cuprinde o imensă piscină
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Eliberare din Eritreea Frontul de Elibeare Națională a Kurdistanului Frontul Salvării Naționale Front Național Frontul Național Anticomunist Frontul Național de Eliberare Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei fronturi FSB FSM FTP-MOI futurism G Stânga/Dîi Lînk Stânga Alternativă Unificată Stânga Proletară Stânga Socialistă Stânga Unitară Europeană-Stânga Verde Nordică stângism georgieni pacte germano-sovietice Gestapo Gladio Glavlit Gorbaciov GOSET Gosplan Gulag GPU Marele Salt înainte Marele Război pentru Apărarea Patriei GRAPO greci Grupul de Rezistență Antifascistă „1 Octombrie” grup conducător grupul Octombrie GRU
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]