1,439 matches
-
totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar astăzi le-am expediat - colet - pe adresa D-lui Ciurea. Rog să nu se supere, deoarece era o cursă mai dreaptă. Ar fi fost un ocol prea mare. Dvs. amândoi veți face cu ele, cele de cuviință. Dacă ceva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
v-aș ruga să-mi dați un sfat despre cum aș putea fi În posesia a ceea ce este scris la muzeul din Suceava , din care nu am nimic decât ce am văzut la unele rude din partea tatălui meu. Aștept fotografia promisă, pentru care vă mulțumesc anticipat. Încă o dată multă recunoștință și să vă bucurați de rezultatul strădaniei dvs. intelectuale. Cu mulțumiri, Viorica Mihăescu </citation> <citation author=”MIHĂILESCU Viorica ” loc=”Buc., Str. Acvila 45” data =”6.I.1975” desc=”C.P. ilustrată”> „La
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
documentară atât de îndepărtată de viața lor, încât o iau ca pe o ficțiune hollywoodiană. Asta și suntem, de fapt: figuranți într-o mare „cabală” literară pornită prin Europa în căutarea unei himere sau, se poate spune, în căutarea fericirii promise. Pentru că, să fim sinceri, tot ceea ce facem - la Paris, Chișinău, Londra sau Tirana - urmărește un scop hedonist, ambalat în fraze altruiste. Javier Galvez, traducătorul nostru din spaniolă, are o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să se prezinte în același timp la două adrese. Sankt-Petersburgul a oferit cele mai multe surprize în ce privește cazarea și structura sejurului, și asta din cauza faptului că guvernatorul Iakovlev s-a certat cu stafful rusesc și a renunțat să aloce sumele de bani promise... Notele critice din discursul lui Thomas nu sunt luate în discuție, eventual parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși...), care sunt și ei prezenți la conferință. Ar fi și superfluu: trenul, vorba ceea, a plecat demult, la propriu și la figurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rivale, dar să nu uităm că religie și dialog sunt cuvinte care delimitează. Dacă dialogul le-ar fi fost natural, religiile nu și-ar mai fi dat osteneala să se nască. Testamentele noastre n-au fost urmate și de moștenirea promisă. Din două una: ori monoteismele n-au reușit să pătrundă în inima popoarelor, și deci au eșuat, ori au reușit, și asta din vina lor. În ambele ipoteze, noi suntem cei care pledăm vinovați. Dacă impregnarea religioasă ne-a civilizat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La începutul lunii aprilie 1468, regele Matei le răspundea nobililor poloni. Aceștia îi imputaseră că a invadat Moldova și-i ceruseră lui Matei să respecte vechile tratate. Matei arată însă, că Ștefan, „tiranul acelui ținut”, l-a provocat, nerespectând cele promise, adăpostindu-i în Moldova pe răsculații din Transilvania. Avea, așadar, motive ca să-l atace pe Ștefan și, pe deasupra, voievodul român era supusul său, după cum o mărturisea chiar Ștefan. „De cumva și voao se lingărește cu numele acela, face după obiceiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
intervenția voievodului moldovean în conflictul cu Matei putea să fie decisivă. De aceea, în locul ajutorului cerut de Ștefan, regele expedia pe doi dintre nobilii săi pentru a mijloci o pace între Radu cel Frumos și Ștefan cel Mare. Oastea Podoliei, promisă ca ajutor, urma să fie trimisă în anul următor (1474), dacă încercarea de împăcare ar fi eșuat. Nu este greu să ne imaginăm reacția omului politic atât de lucid cum era Ștefan. Voievodul moldovean le-a explicat solilor, și prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și satul lui Boris și Cuciurul, satul lui Lențovici și Iurcăuții și Verbouții” ca să-i fie uric... cu tot venitul. În caz că această înțelegere nu era respectată, Buceațchii era volnic să ia de la negustorii moldoveni, care mergeau în Polonia, valoarea celor promise lui. Se merge până acolo încât Roman renunță la posibilitatea de a se adresa regelui polon, în cazul în care era nedreptățit de starostele Podoliei. În acest document figurează cei 9 boieri care făcuseră parte din Sfatul Domnesc la 8
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va încerca să regăsească spațiul decupat din geografia profană, dar îi va fi impo¬sibil, până la împlinirea timpului ritual. În basmul Vizor, craiul șerpilor un păcurar pleacă în căutarea șarpelui pe care l-a salvat, pentru a-și primi răsplata promisă și acest fapt va conduce la aflarea miresei. Îndrumat de un stăvar, un văcar, un păcurar și un porcar, deci de oameni ale căror ocupații istorice implică o cunoaștere a lumii prin deplasare și explorare, eroul află intrarea în lumea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sicriul era scos din casă pe fereastră, nu pe ușă, sau trecut peste gard, sau printr-o spărtură în perete sau tavan”, consideră Antoaneta Olteanu, în urma informațiilor din spațiul slav oferite de A. K. Baiburin. În basmul Mândra lumei, pruncul promis diavolului înșelător (o ipostază recentă a monstrului inițiator) este dat de părinți pe fereastră, ca semn al trecerii în altă viață, o nouă naștere simbolică, similară practicii de vânzare a copilului bolnav, din cadrul obiceiurilor de naștere. Etapa anterioară, a copilului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
miresei speciale, percepută tardiv, când nimic nu mai putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde la o stână, într-un text din colecția Pop-Reteganul. Ospitalitatea băiatului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este la comun. Mă întreb, cum este mai bine să dormi, singur sau în comun. Personal, de multe ori aș prefera să nu dorm singur. Dimineața m-am trezit devreme și la ora 6 așteptam, ca și alții, micul dejun promis și inclus în preț de cei de la hanul Mariela. Dar, spre suprinderea noastră neplacută, au întârziat să apară. Așa am așteptat cu toții o oră, fără nici un semn. Atunci câțiva dintre pelerini au început să- și facă singuri dreptate luând din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
care în șir indian intrăm în Najera. Localitatea nu-i prea mare, dar din cauza oboselii mi se pare enormă. Scoica însă și săgeata galbenă ne conduc la hanurile pentru pelerini. Mă bucur ca și evreii când au intrat în țara promisă iar bucuria - crește și mai mult când văd la intrarea în han două cazane mari cu mâncare, gratis, oferită pelerinilor astăzi când este sărbătorit sfântul apostol Iacob. în plus, avem și muzică și vin la discreție. „Religia” mea însă nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
înalt grad. Sunt nerăbdător să aflu despre ce revistă este vorba, sper să fie o surpriză agreabilă. A doua zi, spre sfârșitul programului de lucru, diplomatul sovietic îmi telefona din holul ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
statelor participante la Tratatul de la Varșovia și cu cancelariile de partid din respectivele capitale, începând cu Kremlinul. Comunicarea rapidă și bine ferită de accesul oamenilor de rând era în acele vremuri mai importantă pentru evenimentele de la București decât orice alianță promisă sau poate chiar posibilă. Din acel moment, mi se pare mie, a început imixtiunea deschisă a Moscovei, interesată în conservarea sistemului. Pot să fac această afirmație pe baza creșterii numărului de convorbiri telefonice pe telefonul operativ, prin care se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să fie mult mai greu de suportat decât ingerințele turcilor. Comandantul rus al Basarabiei, vestitul general Kutuzov, a răspuns plângerilor locuitorilor provinciei anexate „că le va lăsa doar ochii ca să plângă” ! Unde era rolul „eliberator” al Rusiei, unde era „ocrotirea” promisă ? Iată ce spunea A. D. Xenopol despre raptul Basarabiei: ”...oricum a judecat și va judeca lumea această răpire a Basarabiei, din punctul de vedere al românilor, ea este și rămâne o crimă - și anume crima cea mai mare, destrucțiunea formei de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a Mareșalului Ion Antonescu, a fost primit cu strigăte de bucurie, chiar dacă Ordinul a fost precedat de ocuparea țării de către trupele germane, chiar dacă vedeam trecând trenurile pline cu cetățeni polonezi trimiși spre lagărele de concentrare și exterminare. Vedeam doar repararea promisă a unor nedreptăți ale anului 1940. N-a fost să fie așa. Nu ne-am oprit la Nistru. Am Încălcat și noi pământ care nu ne aparținea. A fost necesar un alt ordin, o altă momeală, alte jertfe și o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu capodopera, nu clipa, ci scurgerea sinuoasă a timpului, ci însumarea tuturor nuanțelor de simțire și de expresie, însumarea lor într-un grafic integral, lămuritor aceasta găsesc că e calea ce poate asigura măreția unui destin poetic. Totuși, fiindcă țiam promis că voi fi un partener de dialog cuminte, care nu refuză încercările la care e supus, îți indic un titlu de poezie: Bastonul de orb. Acest poem mi se pare în acest moment că vorbește despre mine într-un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar că Costache nu va fi internat. De la noi s-a dus la Marghiloman ca să se sfătuiască de internarea noastră. Eu începui să-mi strâng lucrurile din casă și le-am băgat în subsol, mai ales broderiile și costumele românești, promise domnului Tzigara pentru Muzeul Etnografic. L-am prevenit unde sunt ca să le apere de ar veni să le ia. Am vorbit și cu doamna Lydia Philippescu. Nu trecu mult și veni Lupu Costache ca să vorbească mamei de regularea administrației [la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după ce au jucat amândoi cărți toată ziua la fereastra stariției, peste drum de casa mea. D. Nicolaescu îi făcea onorurile mănăstirii, reprezentând tristul regim de atunci. Nimeriseră tocmai în ziua hotărâtă de mine cu învățătorul din Burdușani pentru împărțirea jucăriilor promise elevilor celor silitori de la școală. Au venit mai întâi la slujba de duminică la biserica de la Pasărea, de acolo, în procesiune, la casa mea. Eu în portul românesc, asemeni Vintilică. Copiii în grup, cu învă țătorul în cap, începură să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puțin, plecarăm. Ajungând la Pasărea, mă urcai repede la Lia și scurt îi anunțai buna știre. Bucuria-i era furtunoasă, danțarăm cu Vintilică prin odaie și începurăm să strângem lucrurile ei. Cum însă a doua zi camionul și auto-ul promise nu sosiră, de frică să nu ne tragă pe sfoară și să rămân cu tratamentul urechii neterminat, pornii din nou cu trăsura la București. plecarea liei în moldova Lia sosi peste două zile, i se trimisese eliberarea, pașaportul pentru Moldova
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e de ai noștri.“ Dinu, totuși, îl chemă la dânsul și îi spuse: „Vintilă consimte să uite ce ai făcut. Peste o oră avem co mitetul la club. Vino și tu și declară-te solidar cu ce se va hotărî“. Promise, dar nu veni și la aceeași oră afișa pe stradă manifestul lui, din vreme pregătit, în care făcea ruperea cu urmașii lui tată-său și se zicea conducătorul adevăratului partid liberal național, deoarece era moștenitorul lui I.I.C. Brătianu. Dinastie ereditară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Politburo și din Partid. În plus, fapt foarte neobișnuit pentru un om cu vechimea sa, a fost dat apoi pe mâna sistemului judiciar, unde a devenit unul dintre primii oameni supuși Codului Penal din 1997 și așadar un caz-test pentru promisa independență a sistemului. Sub Articolul 383 din noul Cod, mita ce depășea 100.000 yuani era o ofensă capitală cu circumstanțe agravante. În cazul lui Chen, suma implicată era mai bine de jumătate de milion de yuani (cifra reală este
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
private să depună fonduri împreună cu banca centrală din partea sa pentru a ridica balanțele la nivelul eligibilității pentru a facilita un nou împrumut. Această înșelăciune, combinată cu scandalurile ulterioare, a determinat Fondul să considere că Kenya nu reușise să întreprindă pașii promiși împotriva corupției și să suspende un împrumut promis de 220 milioane de dolari în 199715. Aceste încercări au apărut imediat după deprecierile din 1997 și căderile bursei de valori în estul și sud-estul Asiei. În acel an, speculanții financiari au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]