1,011 matches
-
cu trei ani, a divorțat. Acum trăiește singură, Împreună cu cei doi copii. Nu are prea multe cărți În casă, lipsă compensată de prezența a trei calculatoare, un PC pentru odrasle și două Mac-uri pentru ea. Cu ea seamănă Chloé, protagonista romanului O iubeam, primul al Annei Gavalda. Chloé are doi copii, e tînără, tocmai a divorțat. În carte, Însă, lucrurile stau puțin altfel. Pierre, socrul ei, o invită, drept consolare, Împreună cu copiii, la casa lui de vacanță. Aici, Între Chloé
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se regăsește în numeroase piese bulevardiere, numai că aici situația își pierde deseori mobilitatea și, devenită rigidă, fixează personajele în tipare, reducându-le la o funcție precisă. Să cităm, cu titlu de exemplu, un text emblematic, Gaițele, de Alexandru Kirițescu. Protagonistele (într-adevăr, toate femei) și-au făcut un obicei statornic din a-și supraveghea vecinii, de unde și comentariile și analizele vieții orășelului, întreprinse pe baza informațiilor astfel dobândite. Din nou, funcționarea perfectă a supravegherii de proximitate se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de percepere se legitimează, în intenție cel puțin, prin demersul care problematizează. Căci invarianta operei dramatice (ca și a prozei) lui P. e problematizarea. În prima lui piesă, Mama (publicată în „Steaua”, 1960), este adus acasă din război, prin visele protagonistei, fiul acesteia și astfel se creează o poezie tragic duioasă a unui climat familial de o patriarhalitate iluzorie. Sfera vieții individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
cu consecințe alarmante asupra educației copiilor și a adolescenților, consecințe pe care creatorii păpușii nu și le-au imaginat niciodată. O urmașă celebră a lui Barbie, dovadă solidă a faptului că hiperrealitatea a cucerit aproape în între-gime lumea reală, este protagonista seriei de jocuri video Tomb Raider, iconul digital de mare succes Lara Croft. Lara aparține de fapt unei liste lungi de regi și regine (staruri sportive, manechine și super-manechine, vedete din muzică și cinema), care funcționează ca o nouă aristocrație
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fie măiastră în mișcări, dar intangibilă. Imaginea ei iconică "devine mai difuză și în același timp oferă o nouă dimensiune mitică 136". Imensa celebritate pe care Lara Croft a do-bândit-o de curând, după lansarea filmului Tomb Raider, în care rolul protagonistei este jucat de superstarul Angelina Jolie, demonstrează încă o dată succesul politicii "întâlnirea dintre două iconuri", pe care am menționat-o în legătură cu Barbie-fană Elvis și Barbie-Cenușăreasa. * Multipla identitate a păpușii Barbie nu este decât o reprezentare de cauciuc a unui alt
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ciobani din Măgura Tarcăului. Acești locuitori de sub brad, care stau în fața soarelui cu o inimă ca din el ruptă, sunt caracterizați printr o inteligență nativă, prin tărie de caracter, forță morală, dârzenie și mândrie. Toate aceste însușiri sunt atribuite și protagonistei. Caracterul arhetipal al eroinei este subliniat prin portretul fizic esențializat - construit din perspectiva naratorului - și prin portretul moral care se alcătuiește prin însumarea mai multor ipostaze. Ca personaj reprezentativ pentru femeia de la munte, Vitoria este definită prin hărnicia și priceperea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o ție sănătoasă. Doamna m-o învățat carte, dânsa sfătuiește la nevoie!... Bărbații stau mai mult la cârciumă...doamna o să șadă la școală și la primărie!” Luiza Zavloschi și soțul ei erau pe prima pagină a ziarelor. Doamna învățătoare devenise protagonista feminismului românesc. Ziarele o descriau astfel: „cu înfățișarea de gospodină grijulie, cu zâmbetul totdeauna pe buze”. Reporterul ziarului „Dimineața” o caracteriza altfel: „o femeie căreia îi pare bine că are griji și nevoi și treburi. Vrea parcă să arate că
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
1938, este mult amplificată prin introducerea unei noi părți, constituită din scrisorile eroinei. Caracterul și eșecul tragic al arivistului (modelul Julien Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază către un romanesc ieftin și precipitat, cu exagerări ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și Elevul Dima dintr-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o întoarcere către sine, o autoanaliză; sacrificiul, renunțarea la propria persoană și la împlinire sunt puse în balanță cu echilibrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Ea are sentimentul că trăiește în mijlocul unor străini (oraș necunoscut) sau că este izolată (parcare puțin frecventată). Fără îndoială, visul este o trimitere la celibatul său. Prin efectul condensării (semnalată prin cele două bare //), basculează dintr-o dată în alt spațiu-timp. Protagonista visului se regăsește «într-un loc plin de medici bărbați». Medicul înseamnă îngrijire, desigur fizică, dar, simbolic, mai ales afectivă. Derularea visului indică trecerea dintre vidul afectiv (parcare pustie, oraș necunoscut) și întâlnirea amoroasă (medicul care vindecă suferința afectivă). Precizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa afecțiunii parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei istorii (un viol, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
roluri de-a lungul existenței 181. Capacitatea Parizienei de a juca mai multe roluri este inegalabila. Pariziana este capabilă să pună la cale și să inventeze în mod constant scenarii 182, mai ales de felul acelora în care ea este protagonista. Gândirea ei imaginativa se manifestă plenar în scenariile și politica organizării spectacolului. Teatralitatea ordonează funcțiile personajelor în sisteme articulate. Dezvoltând diferite abordări textuale și dramaturgice, Pariziana joacă, de regulă, rolul de vedetă (Michèle de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de mes mercredis" [Zola, Une page d'amour, p. 264]. Asumându-și rolul de regizor, ea da indicații 183 de interpretare, având obiecții în acest sens. În românul Nana, conceptul viața că teatru se resimte mai pregnant prin faptul ca protagonistă este actrița. Că o artistă consacrată, ea continuă să joace și în afara teatrului marea comedie a dragostei, pe alte două scene. În apartamentul ei, doar două camere sunt terminate (acelea unde se desfasoara comedia dormitorul și camera de baie). Celelalte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aceleași caracteristici și dimensiuni. În relația ei cu timpul, se constată că Pariziana nu este personajul tradițional feminin, atașat sentimental de trecut. Ea trăiește în timpul prezent al modernității imperfecte, dându-i un contur mai variat. Intrigile în care Parizienele sunt protagoniste prezintă o ființă dornică de a manipula prezentul pentru a-și asigura viitorul. În felul acesta, femininul francez schițează unele scenografii originale și noi ale modernității. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are o idee, o invenție sau mai multe, dar nu le poate realiza din pricina inerției, a carierismului, a concepțiilor învechite ale unor tovarăși. În momentele grele, însă, Tovarășa nu mai e de partea lui până la capăt. În Bună seara, Irina, protagonista, simțindu-se neglijată de comandantul de navă Victor, vrea să plece, dar revine când soțul ei face o faptă eroică. Pe Tudor Cernat, director general al unui mare combinat, soția îl toarnă la Partid (Dragostea și revoluția). Maria îl abandonează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
recepta), începând cu primele manifestări ale literaturii curtenești, în Provence. Era aproape universală această practică. Decameronul se distinge în rândul altor cicluri de nuvele toscane deoarece le acordă personajelor feminine un rol proeminent, dominant, considerându-le principalul public, dar și protagoniste ale povestirilor.”123 Este interesant că cei care vor istorisi aceste povestiri din suita Decameronului, grupul celor zece, brigata, au în componența lor șapte femei sau 120 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 6. 121 „Noul interes, mai exact terapia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nr. 120, 121, 122, Stragsburg, Heitz & Mundel, p. 14, apud ștefan Crudu, op. cit., p. IX. 236 „pagini de subtil roman psihologic”, „roman confesiv ce descrie la persoana întâi chinurile carnale și sufletești ale iubirii” Mirela Roznoveanu, op. cit. , p. 314. 237 „Protagonista, care narează la persoana întâi, este cu certitudine o precursoare a unor eroine precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trăsăturile fizice, calitatea care este apreciată în mod deosebit este inteligența, mai ales atunci când are posibilitatea de a fi rafinată și de o educație îngrijită. Astfel se întâmplă și în nuvela a treia din ziua a treia a Decameronului, când protagonista este „o femeie de neam, frumoasă și bine crescută, pe care firea o înzestrase mai mult ca pe orișicare alta cu frumusețe sufletească și minte ascuțită.”901 Prin viclenie și diplomație, femeia urzește un plan atât de iscusit, folosindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
declanșator al intrigii, ci o personalitate distinctă. În capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o 1049 Alexandru Balaci, op. cit., p. 160. 283 logică modernă de comportament uman.1050 Acceptăm observația unui critic literar potrivit căreia: „Femeia protagonistă nu mai este o apariție celestială, ci se materializează în conceptul modern al iubirii. Nu mai există sensul covârșitor al culpei, izvorând din dragostea adulteră, torențialitatea iubirii trecând peste asemenea zăgazuri etice.”1051 Nu putem susține că cei doi scriitori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și o pensie. Aceeași pensie a primit-o și Paul Scarron. Celebra operă nemuritoare a lui Corneille, intitulată Le Cid a apărut cu un an înainte de nașterea lui Ludovic, sursa de inspirație a artistului fiind chiar Ana de Austria. Chimène, protagonista tragicomediei are foarte multe din atributele reginei, pornind de la originea spaniolă și terminând cu celebra frază rostită în actul trei, scena șase:„Dragostea e doar o plăcere, onoarea este o datorie!“. Cu siguranță, având o mamă atât de atașată de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
scrisori. Remarcăm că totul este condus cu o mână expertă; valorile teatrale ale capodoperei nu sunt amenințate de un asemenea deznodământ, deoarece comedia nu trebuie să alunece pe făgașul dramei. Din acțiunea piesei se întrevede și o altă trăsătură a protagonistei: pasiunea pentru politică. Zoe nu e numai soția șefului organizației guvernamentale județene și amanta prefectului, ea este o femeie puternică, dispusă să lupte împotriva prefectului și a partizanilor lui pentru a impune candidatura lui Cațavencu. Mai mult, ea îl amenință
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
permite parlamentarilor Adunării Parlamentare NATO să dezbată cu experții americani chestiuni specifice privind Alianța. 2.5. Adunarea parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat pentru statele europene, ca principale protagoniste ale conflictului, o lecție. Astfel, că imediat după sfârșitul acestuia, cu rănile încă nevindecate, s-a conturat din ce în ce mai clar ideea să se construiască la nivel european un organism care să asigure cooperarea și pacea. Climatul politic în Europa postbelică nu
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
tehnică pare inepuizabilă. Un element de continuitate este prezența de prim-plan a câte unei figuri feminine, un amestec, în proporții mereu variabile, de Emma Bovary și de Marilyn Monroe, transplantate în spațiul carpato-danubian. Roxana, la fel ca Iulia Fitcal, protagonista din Playback, e mai aproape de cel de-al doilea model, în timp ce, în Corpuri de iluminat, imprevizibila Pia ar fi mai curând o Emma Bovary de cartier bucureștean (un capitol al cărții se numește Gadget Bovary), deși se silește cât poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
lor își schimbă semnul plus în minus. Romancierul observă sistemul dinăuntru, din capcana cotidianului, îi inventariază ticurile, anomaliile, atmosfera, periferiile, malformațiile, rebuturile. În sistemul de referință unde își plasează naratorul personajele, marea dramă nu există nici ca proiecție imaginativă. Sinuciderea protagonistei are iz de imitație ieftină, după un film comercial. Într-un pasaj naratorul explică: iubirea se banalizează, capturată de goana contra cronometru prin întâmplările cotidiene. Aflat în prim-plan, cuplul Sandu-Pia se destramă, ea se sinucide, el se declasează, totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]