1,184 matches
-
promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care au curs gârlă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Imediat după prânz m-a chemat cu câteva cuvinte clare, dar 1 Fosfene - funigei. cu semnificație afectivă mai obscură, scrise pe un bilet de vizită parfumat (pentru ce?): "Iubitul meu prieten, te așteaptă A..." "Te așteaptă A", în loc de invariabilul și protocolarul: "Te rog vino la noi", cu specificarea motivului pentru care mă cheamă și cu numele ei întreg. Înainte, accentul cădea pe motivul invitației, și "Adela" era numai o iscălitură... "Te așteaptă A'' nu este o simplă invitație, este o stare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de însemnătate în planul lui grandios. Construiește ceva măreț, în care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că mult-visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să urlu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de tăria și evoluția acestui joc de noroc, efectiv am uitat de... existența mea !” La rândul ei Gironda execută ordinul, făcând plinul paharelor și se Întoarse cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu. Îi adresă câteva cuvinte protocolare, făcându-i semn să se apropie de el. O sărută pe obraz, dezmierdând-o. „Draga mea, ești Încă... tare frumoasă! Așa-i, băieți?” Cei doi bandiți, mormăiră cuvinte greu de Înțeles, În schimb Doctorul se Înclină articulând. „Stimată doamnă, vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest fel de analiză...! Dar dacă, veniți cu aprobarea poliției...!! Aceste cuvinte zise, laboranta trânti ușa cu zgomot dispărând În spatele ei, lasându-i pe cei doi prieteni pradă celor mai contraversate ipoteze. Mai inpulsiv Nando, Îi adresă câteva cuvinte nu tocmai protocolare... Având În vedere lunga sa experiență cu tot felul de cazuri ivite pe parcursul profesării meserii sale de șofer, acesta le inspiră curaj, trebuind să se adresase poliției dela Început. Întradevăr, cuvintele șoferului aveau să se adeverească În momentul când, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sănătății lui! Simțindu-se fără putere, făcu un deosebit efort de voință pentru a continua drumul, mai ales pentru a putea menține pe verticală echilibrul corpului ce la fiecare pas avea tendință de prăbușire. Fără prea multe schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone mulțumi celor doi beneficiari pentru excursia efectuată, refuzând moșierul care insistase să mai Întârzie la un păhărel de vorbă, rugându-l pe Nando să-l transporte cu mașina lui până la Carla, iar mâine dimineață să vină cât mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La ce bun...!” Adună, punând Într-un fel de sacoșe mai Încăpătoare hainele și lengeria fără a-i lăsă măcar cele câteva rânduri protocolare. Se urcă Într’o mașină de piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai ales să centralizeze toate fazele Înbolnăvirii sale,În cea mai deplină singurătate...! A doua zi la birou, Atena Îi sări de gât cu lacrimi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lucru, dovedind cu prisosință, aici se muncește nu glumă. De statură scund, suficient de gras, “Șeful Șantierului” purta ochelari de vedere fumurii lucru ce-l avantaja: niciodată nu-i puteai ghici expresia ochilor săi. După primele schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone deduse, În persoana viitorului său Șef, un mare diplomat, cartofor, farsor de o inteligență demnă de luat În seamă, iar pe deasupra, afemeiat până În “Vârful urechilor” cum avea să afle mai târziu.Pe scurt, trecuse de curând granița celor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scurgerea unei jumătăți de zile În care pofta de băutură a lui Paulică se amplifica În timp ce Gică Popescu spera să nu se termine prea repede baiaramul. Tony Pavone era Îngrijorat. Se gândea la Atena care În mod sigur după schimbul protocolar de cuvinte, va dori să plece riscând de la bun Început să-l supere pe noul său stăpân ce se cherchelise În mod vizibil. Destul de inteligentă fata, Înțelese imediat conjuctura nu tocmai plăcută În care se afla prietenul ei, acceptând invitația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la toată lumea mai făcuse unele potlogării la Întocmirea actelor normative și, căzând În disgrție fusese dat afară. Mai schimbă unele cuvinte protocolare cu ce-i cunoscuți, apoi intră În biroul lui Tony Pavone. Aici află lume multă, agitație nervoasă În care Tony Pavone era nevoit să discute cu doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iveală câteva mici calculatoare electronice, un frumos aparat de radio de fabricație japoneză, după care procedă la numărătoarea banilor găsiți asupra lui Tony Pavone. Ceru Șefului de Șantier câteva coli de hârtie pentru Întocmirea procesului verbal de confiscare, Întrebându-l protocolar. „Pentru țigările americane și aparatură tehnică, ai acte...? În caz contrar se confiscă În favoarea statului comunist...!! Iar În ce privește suma de douăzeci mii lei găsită asupra dumitate, o vom ține În custodie până ce vei justifica proveniența banilor În fața unui judecător. Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
preț astronomic...! A doua zi, având suplimentar În memorie multe alte amănunte, fără emoție se prezentă la Secretariatul instituției și unde secretara Îl conduse la o ușă pe care nu scria nimic. Înăuntrul Înăperii află un individ Între două vârste, protocolar, Îmbrăcat civil și recomandându-se Colonel ce oricum nu-i reținu numele. Acesta Î-l În invită să stea pe un scaun zâmbindu-i malițios. Avu răbdare să parcurgă În fugă invinuirile inculpatului Lct.Col. Tudose Ion, după care se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu veneau cu alte probe edificatoare. Nu mică Îi fu mirarea În momentul când excorta Îl conduse În biroul altui procuror care-l privea În zeflemea, ridicând vocea fără alte cuvinte protocolare. “Recunoști delapidarea...!?” “Stupidă Întrebare...! Iar pe dumneta nu te recunosc. Doresc să fiu prezentat procurorului anterior, care a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Judecând la rece, Atena nu vedea o altă scăpare pentru ce-l arestat decât eliminarea rapidă din viață a fiorosului torționar,Lct.Col.Tudose Ion. Cum nu avusese plăcerea să-l cunoască Îl chemă la telefon și după unele discuții protocolare Îl invită stabilind cu el o Întâlnire la restaurantul Ambasador, În plin centrul capitalei. Venea la această Întâlnire pregătită. Își aduse aminte de o sticluță cu Cianură de Mercur, o amintire din țara ei natală,pe vremea când disperată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În vizită arătând pașaportul de turist, țigări americane, precum și alte mici produse de cosmetică. În dimineața zilei următoare,Atena se postă la ușa directorului de spital intrând În camera biroului odată cu el, cu disperarea celui care se Îneacă. Eliminând cuvintele protocolare, Atena Înfundă cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dată Îi oferea și pentru acasă două ori trei sticle de vermut. Și... mai avea Încă un motiv plauzibil. Cunoscuse o tânără și extrem de frumoasă laborantă ce de fiecare dată când se revedeau - era o adevărată plăcere schimbul unor cuvinte protocolare; „Porumbița” era incredibil de comunicativă și foarte prietenoasă. Tony Pavone se simțea atras de această persoană simțind un flux imperios de deconectare. La un moment dat, Întâlni o echipă de instalatori telefoane, ce o mai Întâlnise de repetate ori Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
însă de reciprocitate. Acum, când George W. Bush și Traian Băsescu s-au întâlnit și au discutat tête à tête, când Condoleezza Rice, Angela Merkel, Gordon Brown, Nicolas Sarkozy și ceilalți înalți oficiali au fost aici nu pentru o vizită protocolară, ci pentru o reuniune de lucru, și când România - s-a văzut - figurează ca o țară integrată în structura de securitate NATO, noi parcă nu mai știm ce vrem. În loc să ne bucurăm, să fim mulțumiți, să respirăm ușurați că visul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
bună dispoziție. în primul rând, părea să aibă o curte cu grajduri în spate, iar pentru Eva, ale cărei cunoștințe despre casele încăpătoare de la țară se limitau la ceea ce văzuse la televizor, asta sugera servitori, bune maniere și un comportament protocolar care avea să facă din sosirea ei în nud un moment cam stânjenitor. Pe de altă parte, întreg locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
noi prezentați "Familia mea". Parcă eram niște statui, nu ne venea a crede când am dat mâna cu ei. Am fost și noi felicitați pentru tot ce-am făcut și ce i-am dăruit "maestrului" și, emoționați, ne-am retras protocolar. Cu Mihai și Beatrice am trecut drumul la Hilton, unde Mihai reținuse o masă, pentru a sărbători cu familia. Personal stilat, lumânări, meniu ales cu grijă... La masă, bună dispoziție, ca-n familie, Beatrice participând și ea la discuții, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să anunțe câștigarea independenței de către români, în urma războiului ruso-româno-turc. Mesagerul Principelui Carol era colonelul Sergiu Voinescu. Primit de suveranul brazilian, îi înmână scrisoarea Principelui Carol, împreună cu ordinul Steaua României. Împăratul Pedro al II-lea și Principele Carol începuseră o corespondență protocolară încă de la instalarea lui Carol pe tronul Principatelor Unite și, la încheierea misiunii colonelului Voinescu, împăratul transmise "vărului său european" toți suveranii se considerau "veri" -, ordinul "Crucea de Sud". Reginei Elisabeta îi oferi o casetă cu bijuterii, Brazilia fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rămân la locul lor și după intrarea la facultate. Acum rămânea la Bucura, cu livada, cu băncuța de sub nuc, cu Pic și Toni..., cu computerul, ce-și putea dori mai mult? La București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al casei. Avea masa rezervată, luară loc, chelnerii foiau în jurul lui. Petre stătea ca pe ghimpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua și peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Așa că... nu vă jenați. Felix făcu gestul de a pleca și avu chiar curajul de a prefera protocolar, făcând aluzie la nasturele cusut: - Mulțumesc, domnișoară Otilia!Stănică însă îl opri. - Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai să vă-ntreb ceva.Pe dumneata, că faci medicina. Am un caz interesant. Un client al meu vrea să atace un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i pună mâna pe umăr, îmi pare foarte bine c-ai venit. Îmi vorbea tocmai Stănică de dumneata. - Da? făcu Felix, încruntîndu-se.Intimidată, fata lăsă mâna în jos și lua o ținută protocolară. - Nu te-a vorbit de rău. Dimpotrivă, spunea că ai să deviicel mai mare doctor, că de pe acum ești cunoscut la Paris, unde ai publicat o carte, sau așa ceva, că o să pleci în străinătate, trimis de Universitatea de aici. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe individ de braț, vorbi cu el, îl invită într-o bodegă mirîndu-se mereu de unde-l cunoaște. Chestiunea se lămuri, dar rivalii efemeri rămaseră prieteni. Familia Sohațchi era, cu toate ridicările prin profesii, încă de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochii În podea, apoi ridică privirea. MÎine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat. Ne vedem diseară la petrecere ? — Nu... știu, zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum cîteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]