2,509 matches
-
circumscripții delimitate arbitrar, pentru a echilibra poziția monarhiei față de acestea. Deputatul nu trebuia să apară ca reprezentant al unui corp autonom, după modelul Dietinele poloneze, el trebuia ales din cadrul circumscripțiilor regale, balivate și seneșalate și nu ca reprezentant al Statelor provinciale. În acest fel s-a înlăturat posibilitatea unei opoziții puternice față de rege. Exceptând o scurtă și episodică prezență în timpul Războiului de 100 de ani, stările Franței nu au putut limita puterea monarhiei, așa cum a reușit Parlamentul Angliei. Măsurile de reorganizare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
convocate tot mai rar. În anul 1439 Statele Generale din Languedoïl au votat pentru ultima oară impozitul direct, în cea din urmă adunare proprie 144. La rândul lor, Statele Generale din Languedoc au fost reduse la nivelul unui simplu consiliu provincial. S-a făcut, astfel, pasul decisiv pentru instaurarea monarhiei absolute. În documente provenind de la Carol al VII-lea și ale succesorului său, regele Ludovic al XI-lea (1461-1483), se regăsește formula care sub Ludovic al XIV-lea va deveni expresia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cel dintâi să unească toți supușii contra sa, stârnind o adevărată mișcare de "rezistență constituțională". Este momentul de trecere de la rezistența individuală la rezistența colectivă a stărilor. Despotismul regal a fost îngrădit de marea nobilime susținută de orășeni, mica nobilime provincială și clerul superior, iar rezultatul a fost, câțiva ani mai târziu, triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta reglementa, de la 1215, atât convocarea Marelui Consiliu (Magna Conciliu) cât și obligativitatea consimțământului clerului superior (arhiepiscopi, episcopi, abați) și al baronilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acordate delegaților. Aceasta va fi una din problemele ce vor sta în atenția regilor Angliei, având în vedere că ei nu puteau fragmenta Adunările de stări într-un fel asemănător suveranilor Franței, pentru că adunările comitatelor nu au jucat rolul Statelor provinciale din acel regat. Primul Parlament care a reunit seniorii laici și ecleziastici, cavalerii din comitate și orășenimea, a fost convocat la 20 ianuarie 1265 (Parlamentul de la Londra)149. Înainte de domnia lui Eduard al III-lea (1327-1377) este însă destul de greu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Bazele suveranității principatelor teritoriale au fost puse din perioada domniei lui Frederich al II-lea. Stările acestora (Landstände) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se adoptau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea Curții regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale Imperiului reprezentarea în Landtag era cu totul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
patru partide". Participarea stărilor la adoptarea deciziilor de interes teritorial în Landuri avea însă tradiție (fiind vorba de Landtaing, formă străveche Landtagului). În Boemia au funcționat, cum vom vedea în detaliu, trei tipuri de Adunări ale stărilor privilegiate: Dietele generale, provinciale (sjezdi) și adunări locale ale nobilimii 158. Un caz particular îl reprezintă Silezia în secolele XIII-XIV, ca parte a coroanei Boemiei. În această perioadă s-a constituit, și numai pentru acel timp, Dieta princiară (Fürstentag)159. Bula de Aur din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fac ungurii (...), nu socotim de trebuință să dăm ajutor Majestății Sale"163. În Provinciile Țărilor de Jos au funcționat Parlamente, sau Les Journées d'états, Landtage 164. În secolul al XV-lea adunările se convocau sub forma Statelor Generale și provinciale. Înainte ca ducele Burgundiei, Filip cel Bun (1419-1467), să fi reunit statele Țărilor de Jos într-o adunare comună (1463), fiecare își reglementa propriile probleme de drept public. Instituția Statelor Generale nu a absorbit autonomia provinciilor și adunările lor proprii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
create în interiorul stărilor Poloniei au fost reglementate în Dieta de la Radom (1505), care a legiferat Constitutio Nihil Novi169. Ea consacra regula conform căreia "niciodată, în viitor, nu se va putea modifica nimic fără consimțământul comun al Senatului și al deputaților provinciali". Regele Sigismund cel Bătrân (1506-1548) a înțeles că de activitatea Dietelor și Dietinelor depindea soarta regatului. De la începutul domniei el a declarat "război" Dietinelor și mandatelor imperative. Pentru a cunoaște starea de spirit a acestora, a recomandat senatorilor să participe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regal, Dieta asigurându-și astfel controlul asupra Consiliului. Decretul a rămas în vigoare până în anul 1301 și apoi, cu mici modificări, în anii care au urmat, până la instaurarea absolutismului regal. În Țările Nordice s-au format, în procesul feudalizării, adunări provinciale (Landsting) și comunale (Herredsting). Din secolul al XIV-lea s-a instaurat și în aceste regate monarhia stărilor. În Suedia Reiksdag (adunarea reprezentativă) reunea clerul, nobilimea orașelor și țăranii liberi. După Uniunea de la Kalmar (1397) adunările au căpătat un caracter
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
vedere al apariției Adunărilor reprezentative de stări, se consideră că cele cu două camere au precedat adunările cu trei camere. Opinia se bazează pe o serie de argumente, între care: Imperiul german a păstrat sistemul cu două camere, iar statele provinciale, mai noi, erau în mare parte cu trei camere; Adunările de stări ale Franței (Statele Generale) au aparținut de la început tipului cu două camere. Camera superioară a Adunărilor de stări s-a dezvoltat din Consiliul regal 176, regulă valabilă în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
doilea rând, a căutat să stăpânească direct pământul, pentru a desăvârși opera de unificare teritorială. Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate din Franța s-au organizat și vor funcționa într-o tipologie triplă, devenită clasică, astfel: Statele Generale (Etats Généraux), Statele provinciale (Etats provinciaux) și adunări locale, cărora li se adaugă Ligile 186. Atribuțiile Statelor Generale vor fi mai restrânse decât în alte state. Apariția Parlamentului din Paris (cu atribuții în domeniul judectoresc), a Camerei de Conturi și menținerea unui Consiliu regal
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ce va fi reluată în 1355191. Datorită opoziției crescânde a stărilor privilegiate, Filip al IV-lea cel Frumos a fost nevoit să înceteze ridicarea subsidiilor, iar Ludovic al X-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în Carte provinciale. Dintre acestea a rămas celebră Carta Normanzilor (din anul 1315, reconfirmată ulterior în anii 1458, 1462, 1579), precum și cele din Champagne, Auvergne și Languedoc 192. Deși ele conțin concesii prudente, simple "amintiri ale principiilor cutumiare și promisiuni obișnuite de amendament
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
bonnes villes) delegau în principal primarii și consilierii municipali. În consecință, reprezentarea se făcea și în cazul lor, tot în funcție de demnitatea ocupată. Franța prezenta, ca de altfel și alte țări europene, tabloul celor trei tipuri ale adunărilor de stări: generale, provinciale și locale. Organele reprezentative ale stărilor funcționau la diferite niveluri teritoriale, "instanța" supremă fiind, după cum am arătat, Statele Generale. "Nordul" și "Sudul" Franței convocau separat propriile lor adunări: Stările Generale din Nord (Languedoc) și Stările Generale din Sud (Languedoïl). Alte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Statele Generale. "Nordul" și "Sudul" Franței convocau separat propriile lor adunări: Stările Generale din Nord (Languedoc) și Stările Generale din Sud (Languedoïl). Alte mari regiuni ale Franței (ducate, comitate), care vor deveni mai târziu provincii, își întruneau reprezentanții în "state provinciale". Unele părți din aceste regiuni convocau, și ele, "state locale", subliniind caracterul lor restrâns în raport cu "statele provinciale". În sfârșit, unele localități cu condiții naturale particulare regiunile montane și premontane aveau și ele adunări proprii, care acopereau teritorii cu limite restrânse
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Stările Generale din Sud (Languedoïl). Alte mari regiuni ale Franței (ducate, comitate), care vor deveni mai târziu provincii, își întruneau reprezentanții în "state provinciale". Unele părți din aceste regiuni convocau, și ele, "state locale", subliniind caracterul lor restrâns în raport cu "statele provinciale". În sfârșit, unele localități cu condiții naturale particulare regiunile montane și premontane aveau și ele adunări proprii, care acopereau teritorii cu limite restrânse și purtau denumiri locale (collectes, escartons etc.)195 Acest sistem complex de instituții reprezentative ale stărilor a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cele din Périgod, Query, Agenais, Rovergue și Bigorre. După ce în anul 1351 această "sincronizare" s-a repetat, ea dispare pentru o lungă perioadă de timp, urmare a politicii regale. În această etapă orașele jucau cel mai important rol în adunarea provincială. Clerul și nobilimea asistau în mod neregulat, întrucât pentru votarea subsidiilor principala funcție a Statelor provinciale li se cerea acordul doar pentru ridicarea impozitelor de la supușii lor. Stabilirea sumei, condițiile și procedurile de percepere erau de competența orașelor. De aceea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
repetat, ea dispare pentru o lungă perioadă de timp, urmare a politicii regale. În această etapă orașele jucau cel mai important rol în adunarea provincială. Clerul și nobilimea asistau în mod neregulat, întrucât pentru votarea subsidiilor principala funcție a Statelor provinciale li se cerea acordul doar pentru ridicarea impozitelor de la supușii lor. Stabilirea sumei, condițiile și procedurile de percepere erau de competența orașelor. De aceea reprezentanții stărilor se întruneau separat. Funcționarii regelui încercau să profite de această situație, fiind mult mai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
schimburile comerciale iar reprezentanții săi ocupau funcții de consilier. Mai mult chiar, Statele Generale din Languedoc s-au doveit a fi un instrument important și comod pentru colectarea impozitelor. Prezintă particularități importante pentru studiul istoriei Adunărilor de stări și Statele provinciale din Guyenne (unde spre deosebire de Languedoc nobilimea nu era constrânsă să accepte impozitul direct (taille réelle) și cele din Bourgogne. Trei provincii din nordul Franței Bretania, Normandia și Picardia aveau, la rândul lor, organe reprezentative locale. Statele Generale din Franța, înfățișând
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Bretania, Normandia și Picardia aveau, la rândul lor, organe reprezentative locale. Statele Generale din Franța, înfățișând un tablou atât de diversificat, permit câteva concluzii importante în economia problemei. Din anul 1317 suveranii Franței au început să convoace separat în adunările provinciale reprezentanții stărilor privilegiate: la Paris, Stările Generale din Nord (Languedoïl), iar la Toulouse, de regulă, Stările Generale din Sud (Languedoc). Din punct de vedere al reprezentării în Statele Generale, Franța era împărțită în pays d'états (teritorii de margine, între
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regulă, Stările Generale din Sud (Languedoc). Din punct de vedere al reprezentării în Statele Generale, Franța era împărțită în pays d'états (teritorii de margine, între care Bretania, Artois, Hainaut, Bourgogne, Provence, Languedoc, Navarra) care aveau dreptul să convoace State provinciale și pays d'élections (teritorii care au păstrat acest nume până la Revoluția franceză, făcând parte din domeniul regal în 1360 și nu aveau acest privilegiu). Regii Franței au înțeles că alegerea reprezentanților stărilor privilegiate trebuie făcută din circumscripții delimitate arbitrar
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
până la Revoluția franceză, făcând parte din domeniul regal în 1360 și nu aveau acest privilegiu). Regii Franței au înțeles că alegerea reprezentanților stărilor privilegiate trebuie făcută din circumscripții delimitate arbitrar, pentru a echilibra raportul cu aceștia, deci nu din Statele provinciale, ai căror reprezentanți ar fi fost mai numeroși. Ei trebuiau să împiedice ca un deputat să se considere reprezentantul unui corp autonom, de felul celor din Dietinele poloneze: el trebuia ales de populația circumscripțiilor regale, balivate și seneșalate, nu ca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ar fi fost mai numeroși. Ei trebuiau să împiedice ca un deputat să se considere reprezentantul unui corp autonom, de felul celor din Dietinele poloneze: el trebuia ales de populația circumscripțiilor regale, balivate și seneșalate, nu ca reprezentant al Statelor provinciale. S-a acceptat și compromisul, foarte rar, ce consta în împărțirea reprezentării între delegații Statelor provinciale și ale balivatelor. În acest fel s-a înlăturat posibilitatea unei opoziții puternice față de rege. Întărirea monarhiei a permis suveranului, începând cu domnia lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unui corp autonom, de felul celor din Dietinele poloneze: el trebuia ales de populația circumscripțiilor regale, balivate și seneșalate, nu ca reprezentant al Statelor provinciale. S-a acceptat și compromisul, foarte rar, ce consta în împărțirea reprezentării între delegații Statelor provinciale și ale balivatelor. În acest fel s-a înlăturat posibilitatea unei opoziții puternice față de rege. Întărirea monarhiei a permis suveranului, începând cu domnia lui Filip al V-lea, să convoace Statele Generale tot mai rar. Statele din Languedoc și Languedoïl
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a eșuat deoarece monarhia era suficient de bine consolidată, iar stările nu au acționat unitar. Lipsa de unitate s-a manifestat pe trei planuri: în interiorul stărilor privilegiate (în special a Stării a treia); între cele trei stări; în-tre Statele Generale provinciale. Se adăuga și lipsa de colaborare a Stării a treia cu Jacqueria 199. După semnarea Tratatului de pace de la Calais, în 1368, regele Carol al V-lea (1364-1380) a declanșat o politică de refacere și întărire a puterii centrale, pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fost supuse fără rezistență, fiind convocate tot mai rar și numai separat. În anul 1439 Statele Generale din Languedoïl au votat pentru ultima oară impozitul direct. Cele din Languedoc vor fi coborâte și ele, treptat, la nivelul unui simplu "consiliu provincial". Se făcea pasul decisiv pentru instaurarea monarhiei absolute, iar în documente provenind de la Carol al VII-lea și ale lui Ludovic al XI-lea (1461-1483), se găsește formula tipică a absolutismului francez (Car tel est notre plaisir). Ludovic al XI
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]