1,136 matches
-
reținute și gesturile de refuz ale scriitorului de a vorbi la posturile de radio de sub ocupație, de a vizita Germania, și faptul că D-na Morand intervine în mai multe rânduri în favoarea unor evrei întemnițați precum actorul Yonnel ori soțul prozatoarei Colette. Aflăm de asemenea că, înainte de a fi trimis ca ambasador la București, Morand trecuse, în 1939, pe la Galați, ca membru al Comisiei Dunării și că, sub ocupație, dirijase comisia de cenzurare a filmelor numită de guvernul de la Vichy. În
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
românești: Pavel Câmpeanu, - Stalin-Troțki; chipeșul istoric multimediatizat Adrian Cioroianu, Lupta pentru partid: Dej-Pătrășcanu; Alexandru Al. Șahighian, Două dueluri: Lîsenco-Vavilov și Goebbels-Rosenberg; Adrian Mihalache, Microsoft-Macintosh. Din secțiunea Berlin - din față și din profil, remarcabile prin calitatea literară sînt textele a două prozatoare stabilite în Germania, una venind din Bosnia, Dubravka Ugresic, alta din România, Herta Müller, ambele adînc marcate de țara de origine și viața în comunism. Dar cele mai originale și tulburătoare impresii despre Berlin aparțin unui nume necunoscut nouă pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
poate ușor desprinde o atitudine comună foarte multor oameni implicați în procesul literar de azi. Îndârjirea unora în a nu reconsidera literatura de până în 1989 ține mai mult de o motivație interioară, sentimentală, explicabilă numai până la un punct. Fiind și prozatoare, Maria-Luiza Cristescu vorbește despre autoimputare, deși simte prea bine că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Gabriela Russo Prin Minciunile femeilor, Ludmila Ulițkaia, probabil cea mai de succes prozatoare contemporană din Rusia, confirmă un talent demn de marile nume ale literaturii ruse. Toate femeile sincere seamănă între ele, pare să spună cartea, dar fiecare mincinoasă minte în felul ei. O colecție extraordinară de povești-minciuni, spuse cu talent și neobrăzare
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
o literatură colorată într-un univers gri al literaturii, deși și acest "postulat" nu este decât o prejudecată a celor care continuă să deplângă starea actuală a prozei românești. Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să echilibreze cotidianul cu miticul și cu fantasticul, să creeze puncte de legătură între lumi, identități sau fețe diferite ale aceleiași identități, să conjuge filosofarea asupra condiției existențiale cu confesiunea simplă, lipsită de stridențe, cu bunele și cu relele
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
unei umanități cu existență istorică. În prezentarea de pe ultima copertă se spune despre carte că reprezintă „o frescă epică“, ceea ce, neîndoielnic, Ruxandra Cesereanu a urmărit să înfăptuiască. Amploarea deschiderii social-istorice, bogăția evenimentelor aduse în scenă vorbesc despre această aspirație a prozatoarei. Epoca evocată în carte este aceea cuprinsă între sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și răsturnarea regimului comunist din decembrie 1989. Cu unele trimiteri și în anii ulteriori. O jumătate de veac în care, după cum ni se spune, metaforic
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
să fie umflați în ziua concursului... Nu sunt un adept al „naturalului cu orice preț” și al refuzului de a ține cont de standardele de frumusețe ale vremii. Am început, de pildă, s-o ocolesc pe-o binecunoscută poetă și prozatoare în momentul când am constatat, pe la începutul anilor ’90, că deodorantul e dușmanul ei personal și că se conduce după preceptul care susține că dușul trebuie evitat cât mai mult posibil. Suntem datori, fiecare dintre noi, cu maxim respect pentru
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
Elisabeta Lăsconi Dublu succes Cum se explică succesul unei prozatoare ca Janice Y.K. Lee, născută din părinți coreeni în anii '70, la HongKong, unde trăiește până la 15 ani, cu studii serioase de literatură engleză și americană la Harvard, trecută prin școala publicisticii și a cursurilor de creative writing, revenită
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
Va fi contribuit și vârsta autoarei, și țara din care venea, și faptul că, în fond, era o necunoscută care bătea la întâmplare la ușa editurii. Monica Lovinescu are de ales, în clipa aceea, între două destine: să persevereze ca prozatoare, scriind cât mai mult, ca să se impună, sau să renunțe cu totul la ideea de roman în favoarea "țării din gând", adică a realității din patria părăsită. Se hotărăște pentru aceasta din urmă și, curând, revine în țară ca voce la
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
datele și numele protagoniștilor în clar. Ele sunt topite într-o povestire oarecum clasică, nu montate sub forma unei „anchete” jurnalistice; o povestire în care liniaritatea story-ului e spartă de flash-back-uri rememorative sau fantasmatice și de inserturi cu texte duhovnicești. Prozatoarei îi reușește ceva care numai romancierilor adevărați le „iese”: perfecta obiectivare. Ea găsește, întîi, tonul potrivit al unei relatări omnisciente într-un stil alb, transparent și dinamic. Intră, apoi, firesc „în pielea personajelor” cărora le înregistrează cu neostentativă acuitate „vocile
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o conștiință a jocului de planuri, prozatoarea riscă să devină un foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și unde, printre rotocoalele expresive, se infiltrează, fericit, o ipocrizie bine controlată, dăm peste pagini convingătoare. De aceea, dintre
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
sâmbătă, 13 decembrie, ora 19: vernisajul expoziției personale de pictură și desene a reputatului artist plastic Mihai Sârbulescu din București, membru fondator al Grupului „Prolog“, care a mai expus la Timișoara în 1999. Cuvântul de întâmpinare va fi rostit de prozatoarea Marie-Jeanne Jutea Bădescu. În cadrul vernisajului se va proiecta în premieră filmul documentar „Înscrisuri Mihai Sârbulescu“, o producție a Galeriei „Galleria 28“. Realizator este cineastul Sorin Neamțu, iar textul poartă semnătura scriitoarei Marie-Jeanne Jutea Bădescu. Filmul pune în valoare imagini selectate
Agenda2003-50-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281817_a_283146]
-
cu ochii mei un bărbat speriat de moarte și mai știu pe unul care s-a dezechilibrat și a căzut în lacul Herăstrău. Iar nu demult, un prieten de-al meu a murit otrăvit cu ciuperci”. Doina Ruști rămâne aceeași prozatoare de forță, antrenantă, de o înșelătoare volubilitate, capabilă să scoată efecte ambigui din cea mai ternă banalitate.
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
Ioanei Baetica se poate spune că gloria autorului a precedat apariția cărții. Primul capitol al romanului, cel care dă și titlul cărții, a devenit repede subiect de discuție în târgul literar și lumea deja a formulat neoficial etichete pentru tânăra prozatoare, semn că dinamica unui câmp literar nu se datorează exclusiv publicului, mai mereu amorțit și leneș, dar mai ales scriitorilor și disponibilității acestora de a incita. Cartea de debut a Ioanei Baetica cuprinde, de fapt, romanul Pulsul lui Pan și
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri atent reproduse); cealaltă, vocea traumei care răbufnește în verbalizări violente, sunt asistate discret de vocea prozatoarei. Înfruntarea nu e între realitate și ficțiune, ci între mai multele interpretări ale aceleiași realități. Amintirile îndelung înăbușite ale fetiței nu concordă nici cu ceea ce poate povesti acum, înțelegând altfel, omul matur, nici cu depozițiile celorlalți doi frați ai Tabitei
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
Dezamăgirea este mare, iar sentimentul de înstrăinare este total. Este greu de spus, de aceea, dacă pentru scriitoare "acasă" înseamnă Suedia sau România. Cu siguranță, și România, și Suedia, chiar dacă în ambele țări se simte singură, înconjurată de străini. Pentru prozatoare "acasă" înseamnă florile care îi înfrumusețează viața, porumbeii care îi bat periodic la fereastră, visele și gîndurile care îi marchează starea de trezie. Altminteri, ea constată surprinsă și dezamăgită că multe dintre ideile imbecile de care a crezut că a
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de o viață întreagă (de fapt, dinainte de-a se naște, de mai multe generații). Cărțile nu fac parte din existența ei, cărțile sunt existența ei. Cu o modestie rar întâlnită la o scriitoare
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
o sută cincizeci de pagini: Lucruri într-un pod albastru, 1980, Somnul după naștere, 1984, Iulia în iulie, 1986, Fototeca, temă cu variațiuni, 1989 și Întâlnire la Paris, unsprezece povestiri, 2001. Cunoscătorii de literatură nu se lasă descurajați de discreția prozatoarei și îi caută cu insistență textele nu numai în cărți, ci și în reviste (de exemplu, în Lettre internationale), pentru a se bucura de frumusețea lor literară. Proza scrisă de Adriana Bittel este marcată de experiența lecturii. Autoarea știe bine
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
lase fermecată de peisajul exotic de acolo, se răfuiește cu un bărbat pe care un capriciu al memoriei i l-a adus în minte. Pata de ulei conține extraordinarul portret al unei bătrâne, Frida, desconsiderată de familie, dar în care prozatoarea, amintindu-și de anii copilăriei, vede un fel de zână bună a casei. Doctorul Blum este instantaneul edificator al relației dintre un bărbat trecut de prima lui tinerețe și mama lui bătrână, care îl terorizează surâzătoare, la nesfârșit, fără să
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
cum s-a ajuns ca monumentala ediție să fie gata în doar ceva mai mult de un deceniu. Rodica Iulian și Oana Orlea au emigrat în Franța în 1981. Le-am recomandat d-nei Lovinescu, pe care o cunoșteam din 1967. Prozatoare remarcabile (iar Rodica Iulian, si poeta) la plecarea din țară, nu-și făcuseră încă un nume la Paris (abia cîțiva ani mai apoi, românul Oanei Orlea Un sosie en cavale, tradus după Revoluție și în românește, sub titlul Perimetrul zero
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
mai degrabă sensul metaforic: limba fiecăruia dintre noi e rezultatul unui proces - conștient sau inconștient, în proporții greu de stabilit - care ne marchează trecerea prin lume. Într-o conferință, "Speaking in Tongues", susținută în decembrie 2008 la New York Public Library, prozatoarea Zadie Smith descrie felul în care vocea ei (accentul și lexicul) s-au modificat conform dorinței de a pătrunde în lumea "școliților", a "literaților", dar și în raport cu dubla ei identitate, "albă" și "neagră": Vocea cu care vorbesc acum, această voce
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
Kafka, profesorul scrie că îl consideră "un mare iudeu al acestui mare secol iudaic" și adaugă: "Un creștin care se simte străin față de tradiția iudaică, ca să nu spun vrăjmaș al acesteia, nu poate fi un adevărat creștin." Dramaturgul Peter Schäffer, prozatoarea Mar-querite Yourcenar și mulți alții erau de părere în legătură cu frecventele contradicții pe care le-am evocat mai înainte, că scriitorul și artistul vorbesc în primul rând prin opera lor și că nu trebuie să întoarcem spatele artistului din cauza omului. Cu
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
să se observe că laudă, de obicei, scrierile autorilor din constelația Vieții Românești (Jean Bart, Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Sadoveanu, Brătescu-Voinesti, firește G. Ibrăileanu) dar rostește opinii partizanal negative despre românul Hortensiei Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach (1927), numai pentru că prozatoarea abandonase, pentru "Sburătorul", cercul revistei ieșene. Aceste adevăruri trebuiau spuse răspicat (și nu o face!) de autorul volumului pe care al comentez. Dar până că Ralea să devină aici spirituș rector această funcțiune o exercitase din plin Ibrăileanu, cel căruia
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
te citești pe tine însuți în traducere. Într-o limbă pe care, desigur, o cunoști. Un eseu despre Ibsen mi-a fost tradus în daneză și nu mi-a provocat nici cea mai vagă impresie, fiindcă nu cunosc limba marei prozatoare, care este Karen Blixen. De aceea traducerea doamnei Dominique Ilea m-a copleșit: fiindcă, după ce am citit câteva zeci de pagini, prins, cum se spune, de niște eseuri publicate cu decenii în urmă și uitate în cea mai mare parte
Regăsit în traducere by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3571_a_4896]