1,028 matches
-
să soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de a înzestra statul prusac cu o națiune (Ramirez și Boli, 1987, p. 4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la educarea populației, ajungând în cele din urmă să monopolizeze procesul educațional. Ecartul căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus o jumătate de secol mai târziu, în 1763, când Frederic al II-lea (cel Mare) a emis General Land-Schule Reglement prin care reafirma caracterul obligatoriu al educației în școlile rurale prusace. Ne putem întreba, legitim, ce l-a determinat pe despotul luminat să declare interesul statal în educația supușilor săi? După cum explică și F.O. Ramirez și J. Boli (1987) în analiza lor asupra "construirii politice a școlarizării de masă", Frederic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prevalau o diversitate de interese locale. Scopul urmărit nu a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale germane. Forța creatoare de realități durabile a discursului politic a fost relevată de graba cu care, sub imperiul urgenței declamat de cuvântările lui Fichte, a fost înființat un Birou al Educației în cadrul Ministerului de Interne. Până în 1825, infrastructura educațională prusacă a fost consfințită, statul a preluat întreaga sarcină a administrării procesului educativ, s-au stabilit taxe specifice pentru finanțarea educației, la care s-au adăugat legi care vizau înființarea de școli primare în fiecare Land precum și crearea de școli normale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
public imperial. Aplicată inițial în școlile din Austria, legea a fost ulterior progresiv extinsă și adaptată, prin legiferări succesive, pentru organizarea învățământului public derulat pe întregul teritoriu al Imperiului Habsburgic. Preluând principiul obligativității școlare promulgat (dar neaplicat practic) în legislația prusacă, Regulamentul din 1774 prevedea ca toți copiii, între vârstele de 6 și 12 ani, să fie școlarizați în mod obligatoriu. Croit după măsura principiilor iluministe, Regulamentul urmărea alfabetizarea tuturor supușilor concomitent cu stârpirea ignoranței populare prin luminarea publică. Traversele centrale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului a utilizat educația primară ca mijloc predilect de reconstrucție națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
succes al mecanismului de înregimentare a educației în slujba statului pus în mișcare de germani. După înfrângerea catastrofală în fața Prusiei din 1870 care a dus la prăbușirea celui de-al Doilea Imperiu, convingerea francezilor și nu numai era că "învățătorul prusac este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care a rezistat testului suprem al războiului din care s-a zămislit mărețul Reich German? Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei, a cărei axă centrală îl constituie anti- străinismul, este preluată și specificată de Melidon în trei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru bravii români căzuți victime pe frontul luptei pentru independență datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
locuinței sale, spre turla unei biserici din apropiere. Creșterea unui copac în grădina vecinului amenința să o ascundă vederii sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al vieții sale, conflictul cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
privire Grațiile și le plimbă în costum de vânătoare: Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii...” Scrise cu doar doi ani înainte de moarte, versurile atestă că Vlahuță, în ciuda altor păreri, era viu și v ehement împotriva aroganței dar și a militarismului prusac care n e cotropise țara. Cinstit și demn, Vlahuță a respins retractarea a ceea c e a scris în atacul din „Minciuna stă cu regele la masă”: „Ce‐mi pasă de ura celor puternici și de micile lor răzbunări! Eu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
locuinței sale, spre turla unei biserici din apropiere. Creșterea unui copac în grădina vecinului amenința să o ascundă vederii sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al vieții sale, conflictul cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o serie de schimbări în situația politică a Europei. Politica lui Napoleon în Germania, organizarea Confederației Rinului care încălca vizibil interesele Prusiei -, faptul că teritoriul Hanovrei, promis Prusiei, a făcut obiectul unei tranzacții între Franța și Anglia au determinat guvernul prusac să-și reorienteze politica externă către o alianță cu Rusia și Anglia 301. În acest scop, la 1 iulie 1806 s-a semnat la Berlin o convenție secretă, prin care Frederic Wilhelm al III-lea și-a confirmat fidelitatea față de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1807) restabilea pacea, în detrimentul Prusiei. Cu acest prilej Napoleon a impus recunoașterea de către Rusia și Prusia a unui regat situat pe teritoiul german care nu fusese încă creat: Westfalia. Împreună cu vechile principate Heesa-Kassel, Braunswick, Stolberg-Wernigerod, Padeborne și alte câteva teritorii prusace, Napoleon a format un regat tributar pentru cel mai tânăr dintre frații săi, Jérôme. Înainte de a lua în stăpânire aceste teritorii, tânărul rege (avea 23 de ani), s-a căsătorit la Paris cu principesa Ecaterina de Würtemberg (22-23 octombrie 1807
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a asumat rolul de mediator, propunându-i lui Napoleon condiții de pace între care multe priveau direct Prusia: desființarea Marelui Ducat la Varșoviei și împărțirea teritoriului acestuia între Austria, Prusia și Rusia; alipirea Danzigului la Prusia și evacuarea tuturor fortărețelor prusace; restabilirea independenței orașelor Ligii Hanseatice. Reacția lui Napoleon a fost un adevărat acces de furie: "Vă spun doar la revedere i-a strigat lui Metternich la sfârșitul întrevederii de la Dresda, din 28 iunie ne vom întâlni la Viena !"307. "Bătălia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1834 se constituie Deutscher Zollverein (Uniunea Vamală germană)361, care stabilește o piață internă omogenă. Cele 18 state germane grupate în jurul Prusiei în această Uniune Vamală, cu o populație de peste 23 milioane locuitori, au făcut pasul pe calea liber-schimbului. Talerul prusac a devenit unitatea de schimb în cadrul Uniunii. Începuturile Marii Depresiuni vor repune în discuție liber-schimbului. Dificultățile economice, care au atins în primul rând agriculturile europene, apoi toate sectoarele economice, vor forța guvernele, sub presiunea opiniei publice, să revină la protecționism
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
proletariatului au determinat, în mod firesc, apariția mișcării sindicale. În absența unei legislații sociale, muncitorii trăiau în condiții mizere. Tensiunile sociale au provocat acțiuni violente, printre care ridicarea țesătorilor silezieni în 1844, o insurecție ce va fi înăbușită de armata prusacă. Mișcarea muncitorilor nu s-a mai manifestat decât lent și cu ezitări. În Germania sindicalismul a căpătat un caracter politic, cunoscând o represiune severă 371. Primele organizații sindicale s-au dezvoltat la începutul anilor 1860. După realizarea unității germane (1871
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să fugă379 și pe împăratul Ferdinand să acorde o nouă Constituție. Austria, "cheia" de boltă a ordinii europene, se clătina amenințător. 2. Revoluția În luna martie, mișcările izbucnesc în toate statele Confederației, impunând revendicări guvernelor. La 18 martie 380, liberalii prusaci deveneau stăpâni pe Berlin, obligându-l pe regele Frederic-Wilhelm al IV-lea să sancționeze o nouă Constituție. Într-un impuls romantic, regele hotăra să fie alături de popor și, la 21 martie, a străbătut pe un cal străzile Berlinului înfășurat în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ei principii germani într-un imperiu conservator și autoritar, din care Austria urma să fie eliminată. Încă din perioada 1840-1850, Prusia devenise centrul opoziției liberale din Germania. Rusia privea cu neliniște acțiunile Prusiei, îngrijorată de faptul că fundamentele monarhiei absolute prusace se vor clătina 405. Această atitudine se raporta atât posibilității realizării unității germane printr-o acțiune revoluționară "de jos", prin răsturnarea monarhiei, cât și situației unei unificări "de sus", sub conducerea unei Prusii constituționale care, întărită astfel, putea amenința echilibrul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o poziție solidă în noul echilibru al forțelor europene. Succesele externe îi permit lui Bismarck să-și consolideze poziția, destul de precară. Peste toate însă, el și-a consacrat eforturile întăririi armatei, în care vedea instrumentul unificării Germaniei în jurul Prusiei. Militarii prusaci nu au rămas indiferenți față de curtoazia manifestată de cancelar și s-au manifestat ca mari susținători ai unității germane. Otto von Bismarck a rămas fidel realizării unității după formula "Micii Germanii"410. El știa foarte bine că va întâmpina împotrivirea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Dreptul de vot recunoscut cetățenilor din diferitele landuri (Länder) nu era încă omogen. Prusia și-a imprimat tradițiile acestui sistem de guvernare (feudale, militare, autoritare). Împăratul (Deutscher Kaiser) era și rege al Prusiei, iar Adunările erau dominate de o majoritate prusacă 435. Rezultă că regimul nu putea fi nici democratic, nici parlamentar: pe de o parte, împăratul putea proclama starea de asediu, de altă parte, Reichstag-ul nu putea demite cancelarul. Unsprezece dintre statele germane confederate erau supuse, încă, unui regim
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]