1,976 matches
-
În ceea ce privește proza de analiză se poate observa că ea are o vechime mai mare decât literatura fantastică. Acesteia din urmă i se oferă instrumente de explorare a vieții psihice, a subconștientului și inconștientului, la care se adaugă mai târziu mijloacele psihanalizei, în timp ce autorii prozelor de analiză fac sondaje psihologice, asemenea oamenilor de știință, stabilesc un diagnostic și completează o fișă clinică, autorii de literatură fantastică sunt interesați numai de fenomenele psihologice cu ,,vârtejuri și capcane”. Fantasticul include astfel mai multe varietăți
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt încă de acord cu argumentul de bază a lui Freud conform căruia sentimentul de pierdere se află la baza depresiei și că oamenii deprimați își canalizează furia cauzată de pierdere, asupra lor, majoritatea terapeuților psihodinamici nu tratează depresia cu psihanaliza tradițională pe termen lung. Oamenii depresivi nu răspund bine la lipsa de structură a psihanalizei tradiționale. În anii '80 un nou tip de terapie bazată pe teoria psihanalitică, dar concepută a fi mult mai structurată și pe termen scurt, a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pierdere se află la baza depresiei și că oamenii deprimați își canalizează furia cauzată de pierdere, asupra lor, majoritatea terapeuților psihodinamici nu tratează depresia cu psihanaliza tradițională pe termen lung. Oamenii depresivi nu răspund bine la lipsa de structură a psihanalizei tradiționale. În anii '80 un nou tip de terapie bazată pe teoria psihanalitică, dar concepută a fi mult mai structurată și pe termen scurt, a fost introdusă în tratamentul depresiilor. Această terapie cunoscută ca și terapie interpersonală pune accent pe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la crise, anxiété, dépression, suicide În seria Psihologie au mai apărut (selectiv): • Aproape de ,,sufletul" animalelor. O sinteză de psihologie animală și etologie, Mihai-Iosif Mihai • Comportamentul agresiv, Pahlavan Farzaneh • Humorul ca sentiment vital, Harald Hoffding • Istoria Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Frédéric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea și medierea perspective psihologice, Ștefan Boncu • O psihologie a educației, Gabriel Albu • Orașul. Studii de psihologie enviromentală, Corina Ilin • Procese interpersonale, Ștefan Boncu • Psihologie politică, Laurențiu Maricuțoiu • Psihologia utilizării noilor tehnologii, Ana-Maria
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
deosebită dacă este liber aleasă, dar satisfacția muncii zilnice este un privilegiu rar. Munca aceea care lărgește baza materială a civilizației a fost în principal efort, muncă alienată (H. Marcuse). Ea a fost impusă omului prin necesitate și forță brutală. Psihanaliza a fost, în cele din urmă, acceptată. Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația sa
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Ea a fost impusă omului prin necesitate și forță brutală. Psihanaliza a fost, în cele din urmă, acceptată. Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația sa în comunitatea științifică rămâne greu de determinat. Mizeria, dezgustul față de o muncă ingrată și disperarea de a nu reuși nici cu multă muncă să-ți faci o soartă plăcută aduc
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Andrei, e îngrijorătoare tocmai îngrijorarea asta pentru eul lui. Voința lui de urgentă mântuire, nerăbdarea vindecării sânt vinovate. Și sânt vinovate pentru că țin de amintirea proastă, de amintirea privind sinele individual cu care operează medicii analiști, amintirea care vindecă persoana. Psihanaliza lărgește câmpul amintirii, rămânând în granițele eului, împinge eul - știți cum se spune în Franța - până la "maman, papa, caca". La antici, dintre cele nouă muze, Mnemosyne, Memoria, era cea mai importantă. Dar spre deosebire de Memoria psihanaliștilor, Memoria anticilor îți amintește de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie. PIANISTA: Daaa, trebuie să se cheme, da, da, da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe cel care a trezit încrederea să-l spânzurăm de un ac al ceasului. Iritarea completă salvează viața de pluș a slabului cordar atât de bine căptușit. IMPRESARUL: O nebunie, stați
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
uneori este cunoscut sub numele de "noua stângă", de exemplu Școala din Frankfurt care-i include pe Adorno, Horkheimer și Marcuse, combina câteva elemente ale gândirii marxiste (îndeosebi umanistul Marx așa cum apare în Manuscrisele din 1844) cu sociologia weberiană și psihanaliza freudiană. Acest marxism "critic" critica statul bunăstării sociale pentru suprimarea potențialului revoluționar al clasei muncitoare precum și a creativității libere a individului prin birocrația excesivă. Cel puțin câțiva dintre partizanii noii stângi pledau în favoarea dreptului la opinie al individului cu precădere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
IX-a. „În meseria mea de profesor aveam impresia că Îmi scapă ceva, că nu analizez lucrurile În profunzime. Prin urmare, mi-am reluat studiile, de data asta În domeniul psihologiei, iar asta m-a condus rapid la Întreprinderea unei psihanalize. Această experiență a transformat profund nu numai relația mea cu elevii, ci și pe cea cu mine Însămi. Trigon sau sextil Aceleași efecte ca În cazul conjuncției, mai puțin influența negativă. Opoziție sau careu Dispoziție: Tendința de a ataca fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Id (1923), Freud scria: „Diferența care există Între ideile inconștiente și cele preconștiente constă În faptul că primele prind contur Într-un material care rămâne În continuare necunoscut, pe când cele preconștiente se manifestă prin cuvinte”. De aceea, regula fundamentală a psihanalizei e „dialogul cu voce tare”, o expresie pe care Freud și Jung au folosit-o În corespondența lor. Sunt adevărate spusele lui Freud? În mod sigur, o subiectivitate nearticulată dă dovadă de sărăcie sau necizelare afectivă. Există probe convingătoare care
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
psihanalitică. își atribuie "partea leului" și bineînțeles suscită cel mai viu interes chiar dacă există și alte referințe valabile cum ar fi cognitiviștii (Eckman, 1992), sau pragmaticii (Kahn, 1992; Vollmoeller, 1992). Fie că se face referință la concepțiile anglo-saxone spre o psihanaliză inspirată de lucrările lui Melanie Klein, la conceptele lacaniene sau la teoriile personale ale psihanaliștilor mai puțin ortodocși, psihodrama apare la toți adepții acestei specialități, ca o modalitate de apropiere adecvată pentru psihoticii prea vulnerabili pentru a realiza o psihanaliză
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
psihanaliză inspirată de lucrările lui Melanie Klein, la conceptele lacaniene sau la teoriile personale ale psihanaliștilor mai puțin ortodocși, psihodrama apare la toți adepții acestei specialități, ca o modalitate de apropiere adecvată pentru psihoticii prea vulnerabili pentru a realiza o psihanaliză individuală. Fie că este vorba de Lemoine, Chabert, Boukobza, Bizouard sau Eckmann (1992), toți acești autori tind să considere că psihodrama convine acelor pacienți susceptibili de a recepționa interpretările ca pe niște intervenții efractante; ei au, deci, nevoie de jocul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
adesea, ajutoare prețioase cu condiția evidentă, ca numărul celor asistați în grup să fie redus și ca echipa de îngrijire să funcționeze în consens. - Printre tehnicile ce se bazează pe verbalizare, cele mai aprofundate sunt cele care se referă la psihanaliză. Introduse într-un sector de îngrijire, ele trebuiesc interarticulate în caz contrar existând riscul de a se marginaliza și săcontribuie la accentuarea "efectelor de deterioarare" oricând posibile în cazul schizofrenilor (Lalonde, 1988). - Psihoterapiile de grup par săfie cele care convin
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a funcționarilor de toate rangurile în fața superiorilor. În rest, lucrurile se potrivesc de minune: cărți topite sau retrase din rețeaua de difuzare, pagini, capitole suprimate, tergiversări la publicare, sesizări „patriotice” ale unor invidioși colegi de breaslă (cazuri demne de atenția psihanalizei) etc. Decembrie, 1997 Una din bizareriile lunii decembrie din presa basarabeană, tot mai generoasă la acest capitol, a fost lista electorală a lui Nicolae Dabija, publicată de vicepreședintele Partidului Forțelor Democratice (PFD) în săptămânalul Uniunii Scriitorilor, Literatura și Arta, pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
isteroidă, asupra ei ar transforma jurnalul intim Într-o simplă fișă de observație clinică. Să mori, să dormi Testul clinic nu poate fi, totuși, evitat când analizăm sinuciderea. Ea se leagă, de regulă, de procesele melancolice 22 și de ceea ce psihanaliza numește patologia doliului. Obsesia morții subzistă În fiecare dintre noi. Însă prezența ei se dovedește, În viața obișnuită, mai mult sau mai puțin aleatorie. Numai la sinucigașul prin vocație ea are un caracter continuu, direcționat spre țintă și, În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
activ, ca stare, sinuciderea este o forță de opoziție. Ea se opune, desigur, vieții, dar se opune, sub forma unui text, și literaturii. Nu doar prin curmarea carierei scriitorului, ci prin Însăși scurtarea duratei jurnalului. Pulsiunile morții, cum le numește psihanaliza, intră În cercul complet al rotației viață-moarte-viață. Sinucigașul este o cutie de rezonanță, un amplificator al mișcărilor de-o imperceptibilă fragilitate ale morții. El trăiește În avans, cu voluptatea iluminatului și cu abandonul de sine al celui care se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o disperare tragică. Sinuciderea se dovedește, În aceste cazuri, unica soluție rezonabilă (rezonabilă În legătură cu ce?), unica ieșire din impas - un impas a cărui mărturie, dureroasă ca o remușcare, e textul confesiunii. Jurnalul intim al sinucigașului Încorporează drama clasică a psihanalizei: contradicția dintre dorință (ca formă de manifestare a psihicului uman) și incapacitatea acesteia de a-și găsi, de a-și conferi un obiect al satisfacerii. A te sinucide Înseamnă, desigur, a nu mai vrea să trăiești. Adică a refuza să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el Își percepe unicitatea și excepționalitatea. Rupturi, violențe, catastrofe Emile Durkheim extinde studiul sinuciderii la o „realitate morală”26, care acționează asupra mecanismelor de rezistență ale individului. Din perspectivă sociologică, aceasta nu e decât o redefinire a „realității colective” a psihanalizei. Ea ar fi una din invariantele vieții sociale, menținându-și un procent relativ constant - prin corelare cu ceilalți factori ai demografiei: nașterea și moartea. Cercetările lui Durkheim se dovedesc, Însă, mai puțin relevante În cazul scriitorilor decât În cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze perioada În care Drieu dobândește cu adevărat puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o va face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit tocmai În numele Înaltului prestigiu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care autorul de fapt Îl ignoră. Să fie, atunci, autoportretul o utopie născută din prea multele obstacole psihologice? O Întreagă literatură confesivă stă sub semnul dubiului profund, vorbind despre himera constituirii imaginii coerente a lumii psihice. În ciuda progreselor fabuloase ale psihanalizei, În ciuda disecțiilor cu adevărat științifice ale eului, ceva misterios continuă să scape analizei. Nu e exagerat să vedem În particulele enigmatice despre care e vorba un element pe cât de desuet, pe atât de obscur: talentul. Dar nu talentul În stare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât prin glasul altora. Nu puteam pune În scenă (În text) Întocmai, simbolicul și ideologicul care mă traversau, pentru că eu sunt pata lor oarbă (ceea ce-mi aparține clar e imaginarul meu, e fantasmatica mea: de unde și această carte). De psihanaliză și de critica politică n-am știut să dispun decât În maniera lui Orfeu: fără să-mi Întorc niciodată capul, fără să le privesc niciodată, fără să le declar (sau atât de puțin: prin ce să-mi Înscriu interpretarea În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde domeniul autoportretizării. Printr-o selecție instantanee și inconștientă, textul se va ordona În jurul unor realități, și nu În jurul interpretărilor, așa cum sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai mari sau mai mici, toate aceste trei teme se Întâlnesc Într-una singură: În aceea a confesiunii. Tema maternității, așa cum e ea descrisă de obicei În literatura de specialitate, nu mai e o problemă a sociologiei, ci una a psihanalizei. Un studiu fundamental, publicat În 1977 de către Nancy Friday, My Mother, My Self17, e deplin convingător În acest sens. Chestiunea femeii-scriitor acoperă, fatalmente, un spațiu al intimității, chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]