1,246 matches
-
loc să treacă. Îl privesc mirată cum scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care se uită în urmă după mine. — Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul de bar pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă corectează. Dar nu sunt numai ale mele. Asta e afacerea familiei noastre. The Bell, The Swan din Bingley și The Two Foxes. Uau. Dar... e foarte aglomerat ! Mă uit în jurul meu. Fiecare scaun e ocupat, oamenii au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clienții îl iubeau. Ia o gură mare de bere, apoi își lasă paharul jos. Dar știi ceva ? Nu trebuie neapărat să rămânem aici. Dacă preferi să mergem în altă parte, într-un loc mai elegant... Mă uit în jur la pub-ul înțesat de lume. În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
calmează-te, îmi spun apăsat. E o glumă. Evident că e o glumă. Toată lumea urăște avocații, așa cum toată lumea urăște agenții imobiliari și inspectorii de la circa financiară. E un fapt general acceptat. Dar nu toată lumea pune anunțuri de genul ăsta în pub-uri, nu ? Cum stau așa, barmanul roșcat vine lângă mine și scoate niște cuburi de gheață din container. — Bună, zice, întinzându-mi mâna Eu sunt Eamonn. — Samantha. Îi strâng mâna zâmbind. Am venit cu Nathaniel. — Mi-a zis. În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun îngrozită. Și Nathaniel a dat vina pe avocați ? — Spune că tatăl său n-ar fi trebuit niciodată să intenteze proces. Eamonn continuă să ridice diverse cutii. Din păcate, după moartea lui Ben, au fost nevoiți să vândă unul dintre pub-uri. Ca să plătească pentru proces. Sunt complet șocată. Mă uit la Nathaniel care îl ascultă foarte încruntat pe un tip, în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ben, au fost nevoiți să vândă unul dintre pub-uri. Ca să plătească pentru proces. Sunt complet șocată. Mă uit la Nathaniel care îl ascultă foarte încruntat pe un tip, în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul dintre avocații tatălui său a venit la pub și Nathaniel i-a tras una de i-au mers fulgii. Și acum mai facem mișto de el pe tema asta. Îmi întoarce spatele pentru a servi pe cineva și iau o gură de vin, cu un tremur nervos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel sună din clopoțel pentru Ultimele comenzi și, o oră și ceva mai târziu, ultimii câțiva clienți răzleți se îndreaptă spre ușă, unde se opresc să-și ia la revedere. — Pa. — Salut, Nathaniel. I-am urmărit pe toți în timp ce părăseau pub-ul - și, în afară de turiști, cu toții l-au salutat pe Nathaniel de plecare. Cred că se cunoaște cu toți cei din sat. Strângem noi, spune Eamonn apăsat, în clipa în care Nathaniel începe să adune paharele, câte cinci o dată. Dă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câștigat la darts ; de satisfacția de a-mi fi petrecut seara făcând ceva cu adevărat. În viața mea nu am avut parte de o asemenea ieșire în oraș. Nimeni din Londra nu m-a dus vreodată la întâlnire în vreun pub - ca să nu mai zic dincolo de tejghea. În prima seară, Jacob m-a dus la Covent Garden să vedem Les Sylphydes, și douăzeci de minute mai târziu a primit un telefon urgent din State și nu s-a mai întors niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și partea cea mai proastă a fost că, în loc să-i zic „Nenorocitule ce ești !” și să-i dau una în bot, m-am mulțumit doar să-l întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au plecat înaintea noastră și, undeva în depărtare, o mașină care demarează. Nu există felinare stradale ; singurele surse de lumină sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stă, cu o ceașcă de ceai în mână. Pari grăbită. — Mi-a fost teamă să nu întârzii. Mă uit în jur în grădină, dar Nathaniel nu se vede nicăieri. — Nathaniel a trebuit să se ducă să repare o țeavă de la pub, care curgea, spune Iris, parcă citindu-mi gândurile. Dar se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă o clipă și o văd cum se luptă cu emoția, cu furculița în aer. Nu știi niciodată cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă ca pe un obiect de ceramică deformat, cât îmi trag eu răsuflarea. — N-am prea mult timp, spune Nathaniel. Trebuie să mă întorc la pub. Coboară mâna ușor pe spatele meu și îmi simt corpul atrasă ca un magnet de al lui. Nu-mi trebuie mult, spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A, da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus la micul lui pub ? Micul lui pub. Ia uite la ea ! — Ăă... da. M-a dus. — Nici nu pot să-ți spun cât de bine mi-a părut. Scoate un rimel și începe să-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus la micul lui pub ? Micul lui pub. Ia uite la ea ! — Ăă... da. M-a dus. — Nici nu pot să-ți spun cât de bine mi-a părut. Scoate un rimel și începe să-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca niște țepi. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a urmat toată povestea aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întâmplat ? Rămâne un moment tăcut și își ferește ochii. Nu-mi pot da seama ce e în sufletul lui. — A fost doar o idee, spune în cele din urmă. — Ai renunțat la ea de dragul mamei tale. Ca să te ocupi de pub-uri. — Poate. Apucă o creangă joasă și începe să-i rupă frunzele. Totul s-a schimbat. — Dar chiar îți place să te ocupi de pub-uri ? Înaintez ușor pe iarbă, încercând să-i prind privirea. Ai zis-o chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în cele din urmă. — Ai renunțat la ea de dragul mamei tale. Ca să te ocupi de pub-uri. — Poate. Apucă o creangă joasă și începe să-i rupă frunzele. Totul s-a schimbat. — Dar chiar îți place să te ocupi de pub-uri ? Înaintez ușor pe iarbă, încercând să-i prind privirea. Ai zis-o chiar tu, nu ești patron. Ești grădinar. — Nu e vorba de ce vreau eu. În vocea lui răzbate un vag resentiment. E afacerea familiei noastre. Trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuibăresc mai bine, schițez un zâmbet și simt că încep să-mi mai revin. Mm. Mi-a fost dor de tine. Mâna lui îmi coboară pe spate și mă trece un fior de încântare. Azi-noapte am stat cu el la pub și m-am întors pe furiș la familia Geiger pe la șase dimineața. Ceva-mi spune că aș putea să-mi fac un obicei din treaba asta. — Și mie de tine. Îmi atinge nasul și mă fixează ironic. Și apropo, Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scările și-mi întinde o sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam să te întreb dacă te-ar interesa cumva să te angajezi ca chelneriță ? — La pub ? spun surprinsă, însă el clatină din cap. — La petreceri private. Avem un mic aranjament în sat. Nu e o afacere propriu-zisă, ci mai degrabă e un fel de împărțire a muncii cu prietenii. Mai facem un ban în plus, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o afacere destul de bună. Sigur, e nevoie de reparații majore, dar e destul pământ. Putem să facem niște sere acoperite cu folie de plastic, extindem birourile... Nu-mi vine să cred. De când a devenit Nathaniel așa mare întreprinzător ? — Și cu pub-urile ce faci ? Cum de te-ai hotărât așa din senin să... Tu m-ai făcut să mă hotărăsc. Mi-a rămas în minte ce mi-ai zis în ziua aia în grădină. Se oprește, și adierea vântului îi flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am știut niciodată că mi le doresc. Lucruri despre care habar n-am avut până acum câteva săptămâni. Cum ar fi aerul proaspăt. Și serile libere. Weekendurile fără sarcini de serviciu. Să-mi fac planuri cu prietenii. Să stau la pub după ce mi-am terminat treaba și să beau cidru, fără să fac sau mă gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faptul că nu există nimic de genul cea mai mare greșeală din viața ta. Că viața nu ți se distruge așa ușor. Se vede treaba că viața e ceva destul de rezistent. Când ajung la Lower Ebury mă duc direct la pub. Nathaniel se află la tejghea, îmbrăcat cu o cămașă de doc pe care nu i-am mai văzut-o niciodată și vorbește cu Eamonn. Câteva momente îl privesc pur și simplu din prag. Mâinile puternice ; gâtul arcuit ; felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]