1,686 matches
-
totuși, mă asculți? Da, da, bine. Vorbim mâine, Debbie. Ha! Mă întreb ce o roade pe ea? Nu a părut prea entuziasmată pentru mine, mă gândesc în timp ce mă spăl pe mâini și mi le șterg pe prosopul alb, moale și pufos. Poate Donald nu a mai sunat-o de o vreme și se simte puțin supărată. Sau poate e doar în perioada aia a lunii și urlă hormonii în ea. Ei bine, nu o să las atitudinea negativistă a lui Debbie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Christina Rowan îmi zâmbește prietenește. Cu ce te ocupi, Becky? Lucrezi în modă? — O, nu. Mă ocup de finanțe. — De finanțe! Serios? Ridică din sprâncene. — Dau sfaturi financiare la televizor. Despre pensii, chestii de‑astea... Iau o pereche de pantaloni pufoși de cașmir. Nu sunt nemaipomeniți? Chiar mai frumoși decât cei de la Ralph Lauren. Și mai ieftini. — Sunt frumoși, nu? Mă privește întrebător. Ei, e bine să ai clienți atât de entuziaști. Își bagă mâna în buzunarul jachetei și scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Râu, și Ching, Verde. Habar nu ai ce minunat e să ai copii. Uită-te la Nah, zâmbește la tine. Haide, fetiță, du-te la mătușa Fairlynn. O, e caldă. Se mișcă precum un vierme. Ia uite la părul ăsta pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc în perimetrul de întuneric dens din camerè, Alergăm înfiorat înspre îmbrèțișarea acelui întuneric și, fècându-mi loc prin straturi moi și calde de aer de parcè aș fi trecut printr-un aluat aerian, pufos, aveam sentimentul cè mè culc pe nori, Ieși afarè, Matei! se auzea îndepèrtat glasul mamei, cèutându-mè prin curte, uneori venea pânè în pragul camerei cu pricina, chemându-mè rugètoare, Matei?! Hai la mama, puiule! dar fie cè avea impresia cè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se Înarmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
felul cum se uita la ea când exersa la pian, În casa Dobrotă, Încetase de mult să se mai gândească, era ca moartă. Și totuși, poate că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e prima dată, mamă, când mâncăm Înghețată la o cofetărie atât de scumpă, e prima dată! De aceea nu au să se Îndure să ridice ochii spre fereastra pe care ții cu tot dinadinsul să le-o arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la vale, smulgând, În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
împunsătură în talpa piciorului meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice nimic, dar de talpa mea pufoasă era lipită o albină al cărei destin se frânsese, acul ei era adânc înfipt în mine, a mai fluturat o dată din aripi, apoi a căzut, și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu prea știu la ce oră am să pot... — Nu contează, te aștept. — Watanabe! Știi ce mi-ar plăcea mie să fac acum? N-am nici cea mai vagă idee. — În primul rând, să mă întind pe un pat moale, pufos. Aș vrea să mă simt bine, să beau și să nu mai văd nici un rahat de măgar în jurul meu Mi-ar plăcea să stai și tu lângă mine... Și apoi să-mi scoți, una câte una, toate hainele... ușooooor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a culege și concentra vibrațiile telurice. Acum ar trebui să apară norul...” „Ce nor?” am Întrebat eu, șoptit. „Tradiția Îl numește norul verde. Așteptați...” Nu credeam să văd nici un nor verde. Dar aproape imediat, de la pământ se ridică o negură pufoasă - o ceață, aș fi numit-o, dacă ar fi fost uniformă și masivă. Era o formațiune de ghemotoace, care se Închega Într-un punct și apoi, mișcată de vânt, se ridica În pale ca un fuior de vată de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap pătrat avea motivele lui să graseieze. Deci nu era total nebun. Am intrat într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stârviciunilor: Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă una de bucăți, pârpălite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a existat - iată pariul meu - atunci lumea există, și eu nu mai voi fi silit să închid ochii și, cu pielea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cine a devenit, de ce boală bizară suferea, nu știu nici până acum. El ne povestea ca din carte în fiecare noapte câte un capitol din Băieții din strada Pal; tot el avea o coropișniță uriașă, de vreo zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se întoarse apoi cu fața spre mine ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și altul crem, o altă blană de vulpe, pe care Gina nu o purta la școală, și trei canadiene lungi și pufoase, cu glugă. Dedesubt își ținea câteva dintre nenumăratele ei perechi de pantofi, desigur cei mai prețioși: minusculi, de piele lucioasă, unii cu mici aplicații metalice. Scoase tot și înșiră pânzăria peste edificiul insolit din mijlocul camerei, peste tot unde putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica sub pernă și-am adormit. Abia dimineață mi-am adus aminte de biata Zizi, de care uitasem pentru prima oară de când o aveam și care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]