11,637 matches
-
boboci, deh, ce să mai vorbim, într-o primăvară ți-i plină bătătura. Și nici de mâncare nu le porți de grijă, că le dai drumul să pască la gârlă. Apoi ce zamă iese dintr-o gâscă grasă când o pui în oală..., ca să nu mai socotim penele și puful... (Intră Cârlig, cu o gâscă sub braț) Bun întâlnișul, om bun! CÂRLIG (bâlbâit): Noroc să dea Dumnezeu! DĂNILĂ: Frumoasă gâscă ai! CÂRLIG: Păi n-ai nimerit-o, că nu-i gâscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pielea și mătăluță; doar unu-i Dănilă Prepeleac, și-o lume-ntreagă are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât ciopârțite și flendurite, de-i zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiui eu, nu te teme. Da' înainte de asta, să faci bine și să stai colea, pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și au să-și sară crierii pe care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
descotorosești de el. E un strat printre altele, un fel de giulgiu provizoriu. Nu e obligatoriu poluant. Cînd acoperă rugina, de exemplu, se poate vorbi ca despre un strat protector. O haină veche în care s-a încălzit odată un pui de câine abia fătat. O pălărie de fetru neagră în care se țin pui abia ieșiți din găoace. Haine aflate între starea de vestimentație și cârpă. Foarte interesant procesul prin care se transformă. Sau cum decade un obiect vestimentar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia! M-am așezat pe veceu și, după ce am terminat, m-am uitat de hârtie, nu aveam hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim undeva, că nu mai puteam, mă durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo oră. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groază de timp. La următorul ghișeu, să mi se facă părul măciucă. Fuseseră numai vreo 30 de kilometri și-mi luase mai mult decât de la Strasbourg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea ultimelor stele se topea în înalturi, iar cocoșii cântau de ziuă, moș Dumitru a înhămat armăsarul la sanie. Un pui de ger întărise omătul, care, de câteva zile încoace, pornise să se topească. Zamfiră, dacă întreabă careva unde sunt, îi spui că îs la pădure, să aduc un ster de lemne rămas acolo din toamnă. Să cumperi un fânar și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gât. Abia reuși să spună un sărut-mâna. Nu-și imaginase că întâlnirea cu părinții putea să-i producă un asemenea șoc. Ei însă nu intuiră că pe fața Simonei erau așternute întunecimi. Tatăl ei o îmbie spunând: Tocmai făcusem un pui la grătar și ne întrebam cu mamă-ta cine o să-l mănânce, dar iată că Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Hai, dezbracă-te, spală-te pe mâini, șezi, zise și mama ei, și vino să judecăm împreună orătania asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța și multe prostii!" Deși tratase cu o oarecare ușurință discuția cu Răducu, câteva zile în șir Simona nu se putu elibera de cuvintele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport pentru a fi rostite cu glas tare. Îl aștepta pe Teo, furioasă ca o leoaică căreia i s-au răpit puii, totuși curioasă să vadă ce subterfugii va găsi acesta pentru a ieși la liman. Așteptarea era așa de grea! Venise Beatrice de la școală și Doina nu voia ca fata să fie de față la întâlnirea dintre tată și mamă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
N-ar fi suportat să audă glasul unui copil nevinovat. Mama lui era o nebună, locul ei fiind mai potrvit într-un ospiciu, nu să umble liberă pe stradă și să dea telefoane incendiare. ,,Ce-o fi în inima acelui pui de om?" Lucrurile începură să se precipite din nou. De abia se ivise acea luminiță care prevestea o oarecare reașezare a lucrurilor în casa lor, ca acum, un simplu telefon să o stingă. Cum puse doctorul mâna pe receptor, Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală și cu fața scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-a stins părintele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
maniera în care acționase. Poate îl dureau loviturile căpătate, poate și mai mult îl durea faptul că acestea veneau din partea mamei lui care știa cât de mult îl iubește. Îi spuse totuși: Și de ce, pui? Pentru că m-ai bătut! De, puiule, nu mai ai nici o șanșă. Eu sunt și rămân mama ta. Iartă-mă că te-am bătut. Asta numai fiindcă te iubesc nespus de mult. Apoi, încălzindu-și toate cuvintele ce urmară, îl îmbrățișă cu toată dragostea, gata, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu, mămicuțo, ți-am mai spus de atâtea ori că nu e nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai spuse: Domnișoara educatoare ne-a promis că astăzi ne citește o poveste foarte frumoasă! Am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
câțiva lucrători de miliție, care reușiră să o imobilizeze, ținând-o de ambele brațe cu strășnicie. Ea însă se zbuciuma în continuare cu aceeași forță nestăvilită, plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile ei? Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
salonul 8, sub supravegherea atentă a unui medic stagiar, pe numele său Văraru. Simona nu-i aminti acestuia nimic despre existența ei în rai, dar cu ceasul în mână derula în mod mecanic programul lui Răducu: ,,E ora zece, acum puiul meu ia micul dejun; acum e ora două după amiază, doarme mititelul mamei, ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]