1,576 matches
-
purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și vei vedea figura noului tău stăpân. Pagină separată Pran îl urmează pe Khwaja-sara printr-un nou labirint de coridoare, într-o sală mare. Nu e una din acele săli de bal care îți dau senzația că se dilată și pulsează în adâncul palatului ca bășicile de aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără bani, fără prieteni. Ce garanție ar avea că în altă parte i-ar fi mai bine? Nopți la rândul reia acest ciclu de întrebări de parcă ar învârti tamburul de rugăciune, în liniștea grea a Fatehpurului. O undă de melancolie pulsează în adâncul palatul. Este prezentă în ritmul de bază al vieții de la zenana, este bătaia inimii care susține toate celelalte fibrilații minore: vizitele nababului. Sunt neașteptate și fără un program anume, dar se desfășoară la fel. Primul semn este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palat, în formă de tort de mireasă. Este prima vizită pe care sir Wyndham o face la Fatehpur, iar vederea edificiului gigantic îi accentuează starea de rău. Construcția decadentă, îi provoacă frisoane. Pe măsură ce se apropie, ar putea să jure că pulsează. E ca o glandă. O uriașă excrescență roz. Minty o privește și ea, ținându-și cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este singura dată în timpul călătoriei când soții se privesc. Un moment de oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschise, în așteptare. O frunte plată, fără proeminență este o caracteristică a rasei inferioare, dar nici o frunte prea bombată, caracteristică negrilor, nu este semnul unui intelect deosebit. Tânăra sa soție înflorea. Părea un izvor de energie. Era o ființă care pulsa de viață, dar care îl nega. Era a lui de drept. Era imposibil. Imposibil. Gelozia lui deveni un fel de ființă vie. Europenii s-au încrucișat cu fiecare rasă umană cunoscută pe parcursul cuceririi lumii. Încrucișarea între rase, a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre clădirile înalte au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abac, ceea ce în opinia lui Jonathan, îi sporește farmecul. Deși este puternic rimelată și are ochii machiați în culoarea fisticului, reușește să arate esențial englezoaică. Sub stratul de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da, în aerul de țară... Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gemând și încolăcindu-se de el. — Da, geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează sângele. — Hhm? ezită el cu vocea întretăiată, neînțelegând prea bine. Ea slăbește ritmul. Nimic. Nu te opri. Era doar un cântec. Astarte geme. Te rog, nu te opri. El îi dă înainte, privindu-i chipul, cu sclipiri roșii și aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunoscut la o petrecere pe un iaht, la Nisa. Un vapor încărcat cu infanterie pufăie în sus pe râu, încărcătura umană moțăind sau jucându-și salariul până când este deșertată pe cheul districtului, cunoscut sub numele de Short’s landing. Locul pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile plătite de guvern. Într-un colț, un bărbier își rezolvă clienții, iar bețivii stau pe treptele din lemn ale noii sălii de judecată. O linie de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire Din inima bătrânului pământ Pulsează nevăzute-n nemurire Și-n sânge-mi varsă rodul-simțământ. Răzbate o lumină din morminte; E flacăra strămoșilor eroi Ce s-au jertfit cu dragoste fierbinte Și-n demnitate sacră pentru noi. Se-nalță suferința în tăcere Din uriașe inimi de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt cum sângele îmi pulsează în vene. — Fie ca Majestatea Voastră să trăiască mulți, mulți ani și fie să aveți urmași cu sutele! recit eu ceea ce am fost instruită să spun. Încă un papagal! Se întoarce și își freacă fața cu ambele mâini. Papagali antrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de entuziasm. — Unde este sigiliul lui Hsien Feng? a cerut el să afle. Sub pretextul că brusc mi s-a făcut rău, Nuharoo a cerut ca audiența să ia sfârșit. Su Shun a insistat. A continuat până când am mărturisit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gheață. Cornelia, să nu ai inima pustie Atâta timp cât eu mai sunt încă în viață. 148 Să vii încet voioasă, aproape, lângă mine, Cu dorul cel dintâi și zâmbetul pe față. Află că îmi dau viața întreagă pentru tine Cât va pulsa în mine ultimul strop de viață. Căci Dumnezeu ne‐a dat în dar acest destin Să respectăm convinși porunca grea a sorții, Noi demni să suferim, dar să trăim din plin Viața fără patimi până la ceasul morții! Bucium, 24.02
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare, iar eu am scâncit de dorință. Mă simțeam plină de o dorință sălbatică, primitivă. îmi simțeam clitorisul pulsând și arzând ca și cum ar fi fost în flăcări și simultan s-ar fi topit. Acum știu ce înseamnă să ai erecție, m-am gândit uluită. Luke s-a uitat la mine și a spus: —Deci? După care mi-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o companie de mai multe milioane de dolari, am o companie de dezvoltat, puteți voi, măi, cretinilor nenorociți să încercați să pricepeți chestia asta? Vivian se ridicase din scaun și se apleca peste masă. O venă de pe tâmpla stângă îi pulsa vizibil. Eu îmi simțeam bătăile inimii în gât. Se întâmpla. Deja... — Foarte bine, Vivian, a replicat Dawn calmă. O să continuăm noi de unde-am rămas. — Nici o problemă, a sărit și Graham, la fel de relaxat. Vivian a plecat în trombă de lângă masă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în brațe, vreo douăzeci de dosare. — Vii? — Unde să vin? l-am întrebat, panicându-mă instantaneu. Oare uitasem de vreo ședință? — La ședința de vânzări, normal. N-ai și tu o duzină de cărți pe lista de primăvară? Simțeam cum îmi pulsa sângele în urechi. ședința de marketing - singura șansă pe care o aveam noi, editorii, de a ne prezenta și promova titlurile în fața întregii echipe de vânzări - era programată pentru săptămâna următoare. — Cred că ai greșit data, Phil, am răspuns, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și cu niște plasturi de sfârcuri în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu aveam de gând să stau destul ca să termin un bellini 1. Un bass țeapăn pulsa în boxe, ținând ritmul pentru bruneta cu sânii goi de pe scenă, care se unduia în jurul unei bare. Eu am privit prin încăpere. Bietul David stătea îngrămădit alături de alți câțiva asistenți, care arătau ca și cum se simțeau teribil de inconfortabil. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe bancheta din spate tot drumul spre casă, dar lucrurile nu au mers mai departe de atât. Îmi pare rău! Mă urc la bordul avionului și, după o scurtă verificare, încep să număr tăvile pentru pasagerii din spate. Capul îmi pulsează. Să sperăm că pasagerii de azi or să fie drăguți și n-or să-și lase copiii să țipe prea mult. Cel mai mult urăsc oamenii foarte gălăgioși și foarte mici. Avionul e aproape plin, ceea ce e un chin, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ales între pui și miel. Aș vrea vită, spune femeia care mai devreme dorea ceai. Mă tem că nu puteți să alegeți decât între pui și miel azi, îi spun cât pot de veselă. Capul începe din nou să-mi pulseze. Tot aerul ăsta reciclat nu e bun pentru mahmureală. Aș vrea să pot deschide o fereastră. La zborul cu care am venit încoace am mâncat vită. Da, dar meniul se mai schimbă din când în când. — Care e diferența între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care-i treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicând vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]