1,588 matches
-
termen pulsațional echivalează cu celălalt, oriunde s-ar afla în șir. Ei nu devin unul din altul și se înșiruie inert (static/identic), exclusiv oricărei logici de devenire sau determinare, numărul de ordine fiind pur convențional. Aparenta lor succesiune, întrucât pulsează (inerțiază) în același loc/moment temporal, nu reprezintă și o direcționare în succesivitate (ceea ce i-ar conferi și aspectare pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și o direcționare în succesivitate (ceea ce i-ar conferi și aspectare pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
irațional, simetrie și asimetrie, ordine și dezordine. În timpul unei opere sonore aceste aspecte se manifestă și prin alternarea lor între pozițiile de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
unde se deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
social fata rasată și nebună lipită cu spermă de singurătate și boală gîndul morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-aș tăia limba pentru că te bîlbîi numai în cartier 4. lucrurile astea din jurul meu nu se mai sfîrșesc
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
și la malurile stâncoase din aceste locuri. Dintr-o curte, un câine gras s-a repezit înspre mine, a lătrat furios, apoi s-a oprit în spatele gardului și a început să privească cum mă îndepărtez gânditor pe drumul pustiu. Tu pulsezi în sângele meu, în timp ce rătăcesc pe aceste dealuri pline de tufe de papură, printre care pasc în liniște oi și miei, pe lângă gardurile din lespezi și plante spinoase. Tu ai un fel al tău de a te infiltra în tot
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
să o sintetizeze Nimeni. Nici chiar Magister Eminens. Care, între retorte,-n hangarul lui imens, Nu face altceva decît să delireze. Despre o Lume Pură, de biți, despre un Ens Din cipuri, circuite, eventual anexe De carne. În care să pulseze Un sînge nou, electric, o nouă Xistens. O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat. O lume de Memorii, dar fără amintiri. Fără acea lumină de ambră și de miere Cînd tu, cu sînii mici
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
opera unei mâni oarecare. Primăria chiar amenințase că va cere despăgubiri pentru distrugerea monumentului, iar artistul dăduse mai multe interviuri în care deplângea starea de incultură a nației lui. Dar acestea erau fapte secundare. În vena destinsă a străzii Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele tuturor curge împins de
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul/ se zbate". Doar înstrăinându-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
citise și n-avea să-l citească niciodată, dar ale cărui adevăruri devin și mai pure tocmai pentru că se potrivesc și ființelor cu blană, hăituite, declasate, umilite asemeni oamenilor, distilând suferința ca muritorii. Primăvara ca sânge, ca val de fluid pulsând în artere, ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred, vreau, sper - la bărbatul care eram măcar într-una din
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
asemenea tragic: " Acum sunt un bătrân ponosit căruia la bufet/ sătenii îmi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie/ sunt victima parcelor." Dacă lirica de bătrânețe a poetului este mai densă, cea de tinerețe pulsează de senzualitate, cochetând doar cu grotescul care mai încolo va domina cu autoritate, goyesc, necruțător, înveșmântându-l în roba judecătorului. Este o corecție la modestia afișată, în care un bun cunoscător de oameni citește orgoliu, autoritarism, o certă demonie. Dacă
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
vară și-o înscriere de vînt în lanul încă fraged * pesemne, aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
Paul lecuindu-se, parcă, de amărăciune și intrînd în atmosfera care s-ar părea că îi priește. Peste țară, sîntem în 1945-1947, încă nu coborîse înghețul. Teatre, librării și anticariate, reviste și cenacluri literare nu dau semne de asfixie. Dimpotrivă. Pulsează, în Capitală mai ales, o viață intensă, în care elanul e pe măsura multor iluzii. Vladimir Colin vorbea chiar, într-o scrisoare, de Ťcertitudiniť! Sigur, într-un oraș unde abia li se interzisese negustorilor vînzarea icrelor negre, puteai să spui
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
Ca și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se zbuciumă-n spații, un ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în formă de vers. Și-aidoma inimii este poemul: / Pulsând se consumă pe sine". Evreitatea este pentru Horia Gane o condiție asumată poetic și împăciuitor: "Precum de mult, evreul cu vioara / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braț cu poezii fără cadastru / și manuscrise-atârn în crengi de pom." Ce
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
a pus geamul și din nebăgare de seamă îl sparge iar. Presupuneri ca soarele în deltă printre lotci care se leagănă în sus și-n jos și trestii care balansează la dreapta și la stânga. Răsărit în care-mi simt viața pulsând și-ncep să cred că a te chema din morți e o piesă fluierată pe-o scenă de provincie. Sărac cât o odaie, bogat cât o masă de scris, lăudându-mă cu moartea ta din care nu pot să te
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
dar nici nu-mi amintesc destul de limpede ca să mă ridic. nici în noaptea asta n-am să dorm dar încă o dată nicăieri n-am să pornesc. în tâmple îmi zvâcnesc minutare bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud puțin briză și uragan rouă soare în deșert ea îl întâlnea atât de rar încât aproape îi uitase chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
retina, chemînd ființa într-un spațiu al confruntării; ochiul lui Octavian Costin trece dincolo de "pictural", fiind pus mereu în alertă de "presiunea psihologică a întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul au a oferi dări de seamă despre realitate, textul însuși pulsează în ritmul unei stări interioare provocate de imaginea exterioară, regăsirea "matinală" se face prin intermediul luării în posesie a obiectelor din jur care agresează insul: Octavian Costin "citește" tot ce simte, trăiește cunoscuta teroare a obiectelor care "mă blochează, care mă
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
dacă va recurge la următoarea aserțiune a lui Paul Klee: „nimeni nu poate afirma că arborele își produce coroana după chipul rădăcinilor sale. Între partea superioară și cea inferioară nu e vorba de simetria unei perfecte oglindiri. Doar energiile rădăcinilor pulsează plenar în fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plante stă în sămânță”. La fel, dirijatul, cu siguranță că ascunde un imens travaliu de cercetare a partiturii supuse restituirii, dar este forjat, furnizat și prețuit, în ultimă instanță, de forța
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
este bună dar, fiind așa, luciditatea îi spune scriitorului că limbile ceasului nu pot fi întoarse. Timpul, într-adevăr, n-a uzat nimic din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se întâmplă doctore?a/ Aveam sentimentul că suntem proiectați/ dintr-o uriașă mașină a salvării/ răsturnata într-o intersecție/ pustie./ Dedesubt girofarul pulsând că un soare/ lent!" Volumul de față ușurează reconstituirea unui traiect poetic destul de sinuos. Un prim pas ar fi Neuronia, lume a dilemelor intelectului pur care își reconstruiește o realitate stranie, rarefiata. Motto-ul din Anatole France (!!) este lămuritor: "Aceste
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
autorului, o reîntoarcere jucăușă a d-sale către ceremonialuri naiv-vetuste, către forme defuncte resuscitate de pana sa mult iubitoare de trecut. Versificația de album se îmbibă cu prețiozități, revenind între noi cu o viață inedită, întrucît în venele ei textuale pulsează un sînge angelic, mallarméan: "E scharfes S-ul buclei sale/ într-un album: eden ascuns/ într-un alb. (Umede-n ascuns,/ eșarfe-s.) - S-ul buclei sale// cu, prinse-n șnur lila, scrisori/ vechi - nu făr' de velinuri scumpe ;/ vechi
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
care Dactăr Nicu își face de cap e chiar spațiul tranziției (sau posttranziț iei) românești. Nu numai „cocalarii” și „blocurile gri” apar aici în primplan, dar și mașinile de lux, telefoanele mobile cu zeci de „aplicații”, femeile „tunate”, „țacanii”, barurile pulsând stroboscopic, revoluția „bio” și alte asemenea gadget-uri din imaginarul cotidian. Sigur că, voltairian prin natură, Mușina nu poate fi altfel decât ironic în fața acestui bâlci multicolor. Dar ironia lui nu e a unui reacționar moralist. Până la urmă, chiar șarjată
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]