28,736 matches
-
trecut și explic această afirmație mai pe larg: http://confluente.ro/paul gheorghiu 1417932681.html Iată că cel puțin din aceste două puncte de vedere, prietenul meu chiar avea dreptate. Și nu era doar o simplă constatare a lui, ci mai degrabă purul adevăr. Oamenii așteaptă tot de la viață, dar nu se mulțumesc cu partea cea mai importantă pe care o primesc. Pentru ei, viața nu mai este doar o simplă iluzie, ci devine chiar o mare deziluzie. Este o mare greșeală (și
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
nici nu vă apucați să vă imaginați cum este... Nu, nici măcar atât... Este o experiență pe care nu o doresc absolut nimănui, prieten sau dușman, cunoscut sau necunoscut... Pur și simplu nu doresc să experimenteze nimeni această stare. STAREA DURERII PURE. Să nu poți face absolut nimic fără să nu fii însoțit de durere, să nu respiri fără să te doară, să nu te miști cât de puțin, fără să nu înțepenești de durere, să nu încerci să strănuți sau să
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
mine o pepită încă neșlefuită, care are nevoie de o doză de suferință pentru a începe să strălucească... Poate că fiecare dintre noi avem nevoie de diverse experiențe, pentru ca să scoatem la suprafață divinitatea din noi... Iar Divinitatea ce este??? IUBIRE PURĂ necondiționată, oferită tuturor din belșug fără restricții, fără bariere, fără granițe... Poate că nu am oferit suficient din prea plinul sufletului meu iar acum a venit momentul să o fac necondiționat, să mă șlefuiesc astfel încât să-l manifest pe EL
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
o cascadă de întâmplări care-i răvășește gândirea, îi cotropește ființa interioară. „Trupul Eugeniei plutea ars de durere pe norii unei triste povești de iubire, dincolo de timp, în căutarea celui căruia i s-a dăruit, în speranța că iubirea ei pură și puternică va ajunge la el, îl va face să arunce măcar o privire în urmă. Sufletul ei rănit alerga pe o aripă de vânt în căutarea iubirii pierdute. Si-a căutat iubirea în fiecare noapte, își arunca sufletul din
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
din 15 septembrie 2016, a consemnat: „Evenimentul desfășurat la Casa de Cultură municipală a avut ca moderatoare pe distinsa șefă a Direcției de Cultură din cadrul Primăriei Roșiorii de Vede, Aurelia Bărbuț, o doamna cultivată, de spirit înalt, în cel mai pur înțeles al cuvântului, a cărei știință de a aduna laolaltă oamenii dedicați scrisului, artei în general, se bucură întotdeauna de succes. Meritul revine deopotrivă și Asociației Culturale Milenium 3, dar și scriitorilor și altor oameni de cultură din Roșiorii de
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine singura putere nealterată. Încă mai pot supraveghea stilul, profunzimea, substanța și densitatea
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
împotriva regimului totalitar, s-a făcut prin literatură, prin cărțile publicate. Cred că România este singura țară din Est unde n-a existat samizdatul. Apăreau însă cărți care, prin ținuta lor artistică, erau oarecum rezistente împotriva regimului, dar pe plan pur și simplu estetic; de unde disputa existentă și astăzi: la noi s-a rezistat, sau nu, prin cultură? În ceea ce mă privește, am combătut întotdeauna această teză, am spus că nu neg rezistența prin cultură împotriva totalitarismului lui Ceaușescu, însă am
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
îl întâlnim de pildă în Rusia. În Rusia, vă amintiți, în primele ceasuri ale "perestroicăi", era o efervescență intelectuală, adică scriitorii nu mai stăteau să scrie romane, ci jurnale, memorii etc. Deci, în asemenea momente, este o eclipsă a beletristicii pure și atenția se concentrează asupra memoriei. Lupta cu memoria e mai urgentă în România decât aiurea. Marea revelație sunt, în fond, doi autori și două cărți. Cea mai bună carte asupra închisorilor românești este semnată de un om care înainte
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
marele aport al exilului în epoca aceasta de libertate, după decembrie '89. Este vorba de Ion Ioanid și de Închisoarea noastră cea de toate zilele. Primele trei volume au apărut la București, iar autorul trăiește în Germania. Sunt memoriile lui "pure", dar este și o adevărată frescă a regimului concentrațional. În același timp a apărut Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, care era un eseist literar foarte curajos în timpul lui Ceaușescu, când îi întâlneam numele în diferite publicații. Nimeni însă n-a
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
nu sunt scrise de filozofi-specialiști, ci de omul acesta. Steinhardt găsește în închisoare două valori supreme pentru el, care îi modifică viața și existența: creștinismul și spiritualitatea românească, cu tot ceea ce are ea mai uman și mai luminos, în forma pură și atemporală. Este o aventură trăită și expusă după aceea într-o carte-jurnal. Acestea sunt cele două mărturii. În ceea ce privește literatura "pură", e o literatură de sertar, pentru că cele mai bune cărți de literatură pură sunt cele ale poetului Mircea Cărtărescu
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
viața și existența: creștinismul și spiritualitatea românească, cu tot ceea ce are ea mai uman și mai luminos, în forma pură și atemporală. Este o aventură trăită și expusă după aceea într-o carte-jurnal. Acestea sunt cele două mărturii. În ceea ce privește literatura "pură", e o literatură de sertar, pentru că cele mai bune cărți de literatură pură sunt cele ale poetului Mircea Cărtărescu. Acesta nu se mulțumește numai cu poezia, ci publică și o carte, Visul, care apăruse în ultimii ani ai totalitarismului, dar
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
uman și mai luminos, în forma pură și atemporală. Este o aventură trăită și expusă după aceea într-o carte-jurnal. Acestea sunt cele două mărturii. În ceea ce privește literatura "pură", e o literatură de sertar, pentru că cele mai bune cărți de literatură pură sunt cele ale poetului Mircea Cărtărescu. Acesta nu se mulțumește numai cu poezia, ci publică și o carte, Visul, care apăruse în ultimii ani ai totalitarismului, dar ciopârțită. Acum e integrală, completată, și a apărut în românește sub titlul Nostalgia
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
dicționarul academic - DLR - e citat un fragment din Vlahuță), nu și-a păstrat această utilizare. Evoluția semantică a termenului închisoare nu e lipsită de interes: sensul său a fost mai întîi abstract - în limba veche, a ține la închisoare însemna pur și simplu "a ține închis", fără precizarea locului - și s-a concretizat treptat, dar destul de repede (apare deja în textele cronicarilor). Pușcărie și pușcăriaș sînt termeni simțiți azi ca popular-familiari, folosirea lor implicînd o foarte ușoară notă ironică și depreciativă
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
vasul aproape se scufundă: ce vei face?” Mulla răspunse: „Nici o problemă, voi face ceea ce este corect din punct de vedere tehnic, voi opri nava și voi coborî ancora.” Celălalt ofițer zise: „Însă apoi vine un alt val uriaș, și nava pur și simplu se va scufunda. Ce o să faci?” Mulla răspunse: „Același lucru, voi coborî altă ancoră, orice navă are așa ceva.” Cel de-al treilea ofițer zise: „Dar apoi un alt val uriaș...” Și Mulla spuse: „Îmi irosiți timpul degeaba. Voi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
schimburile energetice continue pe care le avem, putem fi puternici. Puterea de a manipula energiile se Învață și impune o mare responsabilitate. Putem interfera cu zone energetice de Înaltă frecvență, prin CREDINȚĂ și VOINȚĂ, de unde ne putem alimenta cu energie pură, care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și VOINȚĂ, de unde ne putem alimenta cu energie pură, care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu pușcăria pe membrii CNSAS că nu și-au făcut datoria și a nu sufla o vorbă despre opoziția sălbatică a omului pe care l-ai pus chiar tu drept cerber al arhivelor nu mai e joc politic. E ticăloșie pură. După cum prea bine se știe, Emil Constantinescu, și nu CNSAS-ul s-a declarat înfrânt de Securitate. Cel puțin Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și H.-R. Patapievici au protestat de zeci și sute de ori (în interviuri, conferințe, articole, emisiuni
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
oeil-urile autorului sunt banale, iar stilul foarte direct este mai degrabă un loc comun în literatura celei mai tinere generații. Zdravăn ancorat în realitate, romanul poate stârni interesul prin povestea propriu-zisă (cu siguranță, mulți o vor percepe ca pe adevărul pur) și în mult mai mică măsură prin realizarea sa tehnică. În fond însă, contează mai puțin dacă această carte este un roman sau un volum de memorii (ne)deghizate. Dincolo de realizarea artistică discutabilă, ea reușește să capteze atenția și se
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
generației tinere sunt postmoderni prin libertatea deplină a alegerii din interiorul trecutului cultural. Fără excesivă ironie, nu atât de autoreferențiali, ei au o anumită prospețime a opțiunii poetice, care se simte imediat la lectură. (La unii dintre ei, hélas!, e pur și simplu incultură.) Nu literatura își creează scriitorii, precum în reveriile textualizante, ci aceștia fac literatură, cu intensitatea cu care-și trăiesc viața. Exemple? De tot felul. Dacă Marius Ianuș s-a văzut dat în judecată pentru că a tulburat, într-
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
serviciu" (cum era numit în epocă) e persistența neclintită a acestui stâlp al dogmatismului în solda ororii comuniste. Din nenumăratele articole pe care i le-am parcurs, unele continuau să exhale, până și în anii '70, mirosul fetid al stalinismului pur și dur. A scrie, la aniversarea centenarului nașterii lui V. I. Lenin despre "dialectică" și "estetică" în "opera" monstrului ce ordonase cu sânge rece asasinarea a milioane de oameni nevinovați era intolerabil chiar după standardele vechilor agenți sovietici. A continua
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Elle" este al unei prozatoare de talent, care semna cu pseudonimul Oana Orlea. N-am să fac o analiză literară a savuroaselor amintiri și mărturisiri ale nepoatei Marucăi Cantacuzino (soția lui George Enescu) și fiicei lui "Bâzu" Cantacuzino. Interviul trebuie, pur și simplu, citit, pentru că în fiecare rând vibrează un personaj extraodinar, care a avut o viață cu totul și cu totul ieșită din comun. Am să mă refer la o singură secvență, în care un tânăr gazetar din epocă, fanatic
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
un material de prăsilă umană agitîndu-se într-o fojgăială socială fără sens, precum șerpii răsucindu-se unii în jurul altora în perioada de rut. Șerpilor ăstora le lipsește reperul ideilor, le lipsește punctul cardinal al viziunii filozofice, le lipsește azimutul rațiunii pure, și de aceea fac umbră pămîntului degeaba. Și, în timp ce gîndesc asta, filozofii uită că acea necesitate în numele căreia vorbesc, necesitatea creșterii spiritului, nu există.
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
asasinarea unui unicorn e o crimă monstruoasă, pe care nu se încumetă să o comită decît cineva ce nu mai poate pierde chiar nimic. Și că sîngele de unicorn, ce lasă, în pădure, dîre argintii - prin urmare, este alb și pur, precum, în iconografie, e și blana-i - te poate întoarce printre vii chiar atunci cînd ești în pragul morții. Iar romanul Joseph Balsamo al lui Dumas inserează și o secvență de o perversă atrocitate. Magul atotștiutor și cvasinemuritor Althotas a
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea că pictorul anonim a surprins momentul de paroxism al iubirii împărtășite, încă pure și frumoase. Și licornul legănat în poala doamnei și doamna care-l reține cu ambele mîini par a-i cere clipei să rămînă. E posibil ca privirea ei pierdută în depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]