1,022 matches
-
arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină, chiar la poarta Guvernului, a sărit o jigodie d-asta și mai să-mi sfâșie bucile? Râse amuzat, apoi cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Iar Miorlăitorul a miorlăit de două ori, apoi n-a mai vrut, dar Nicu a zis că-i mai bine așa, că nu-i plac pisicile, el are câine și pe ăla îl ține în curte, că-i plin de purici. Lui papa nu i s-a potrivit pălăria, deși o măsurasem după cea veche, îi stătea pe creștet și era atât de caraghios că toți am râs de el, și uite cum se alege omul cu râsete în loc de cadou. A
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dintre acelea cu titluri de noblețe. S - au dus pe apa Sâmbetei romanele fluvii, acești dinozauri de hârtie. Nu spune în scrisul tău chiar tot. Mai lasă - i și misterului o șansă. În cărțile valoroase, ideile sar din pagină precum puricii. O altă misiune a capodoperei e să deranjeze. Creația presupune o cronicizare a neliniștii. Când dialoghezi ca Shakespeare, îl simți pe Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lor. Îl încântau: caii mici, flocoși, cu copitele mari ce pășteau disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din voi, din inimile voastre înspăimântate, o biruiați și pe cea din afară. V-ați rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
emoții n-avea deloc, dar iată că în el lucra acum activ acel tremur de neconfundat, care apare mereu, fără întârziere, înaintea tuturor noutăților din viața noastră, la care știm că urmează să luăm curând parte. Avea inima cât un purice. În acele clipe lungi și copleșitoare, lui Șerban îi treceau tot felul de gânduri prin cap, unele dintre ele fiind, poate, dintre cele mai interesante și mai puțin obișnuite: „Oare cum anume ar trebui să mă comport mai bine? S-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
caute chiar în Tikdabra. Sau, cel puțin, cei care au îndrăznit nu s-au întors niciodată. Căpitanul calculă din ochi: — Peste cinci sute de kilometri lungime pe trei sute lățime, numai dune și deșert. Ai mai multe șanse să găsești un purice alb într-o turmă de mehari. Răspunsul veni scurt: — Am unsprezece ani la dispoziție să caut. Căpitanul se așeză în fotoliul lui desfundat din piele de gazelă, căută o țigară, o aprinse încet și studie cu atenție harta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau, mă felicitam că voi avea ocazia să caut înțelesul unor vorbe noi pramatie, occidental, zăbreliști, ciumă, îmbârligat dar aveam și inima cât un purice la gândul că s-ar putea să mă altoiască, deși, sincer, nu știam să le spun nimic despre fitness și bordel, pentru că nici măcar Nineta nu fusese în stare să-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sofaua Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
urmau să fie îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a observat că prezența lui acolo Îi deprima pe pacienți, care aveau tendința de a-i imita stilul vegetal. A fost mutat la psihiatrie, Însă nici acolo n-a făcut mulți purici, deoarece la ședințele de grup evita să-și exteriorizeze sentimentele, tăcând mâlc. Ca urmare, au decis că locul său era printre ființele care, asemenea lui, erau scufundate În nemișcare, și care, În plus, nici nu aveau cum să protesteze față
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă meserie, poate curățător de tancuri petroliere sau controlor al sexului la pui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care i-ar fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
celor puțini dar „aleși". Singurele noastre calități sunt următoarele: mulți, da' proști. Intr-adevăr, grețos de proști! Nici nu mai îndrăznim să ne întrebăm: „De câte ori o poate lua un om de la început într-o singură viață?". Cu inimile cât un purice, românii așteaptă să treacă ciuma, ca să-și poată îngropa cum se cuvine morții." Tristă și cumplită doină, nu-i așa! Lăsați-mă trei secunde ca să-mi șterg lacrima, ce a pornit singură fără veste la vale pe obraz. Doamne, oare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când eram mic, nu sunt deloc un tip care să facă mulți purici În locul În care i-e bine și, iată, ca de obicei, am găsit și acum ceva cu care să-l supăr pe colonel. Vreau să spun că de vreo săptămână nu mai sunt șofer pe Dacia neagră a comandantului unității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înțelepții. Și ce-am reușit? Să trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Te mai îndoiești, jupâne? Nu ai văzut cum a descărcat singur un car plin? Si apoi l-am luat ca să nu ne apuce recolta vitoare cu marfa necărată. In acest timp, Mitruță aștepta hotărârea lui Aizic cu inima cât un purice. „Să nu te puie dracul să nu-l primești, jupâne, că îți sucesc gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata, moș Dumitre, atunci nu duc nici o grijă. La auzul răspunsului lui Aizic, Mitruță era gata să chiuie, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a adus „nașa” lui, Maria, care l-a găsit pe stradă, aproape de un post de radio, între alte vreo douăsprezece pisici, el fiind cel mai mic. Cum s-ar zice, Ticuță e „maidanez”. Dar are carnet de sănătate, e vaccinat. Purici n-a avut. ...Cred, însă, că de la postul de radio s-a molipsit de jurnalism (contra jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Cum s-ar zice, Ticuță e „maidanez”. Dar are carnet de sănătate, e vaccinat. Purici n-a avut. ...Cred, însă, că de la postul de radio s-a molipsit de jurnalism (contra jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel are spinarea tigrată, o coadă stufoasă, ca de veveriță, botul, burta și picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spui că te-ai îndrăgostit de persoana aceea, dar dragostea e a ta. Numai a ta. Se așează pe mintea ta, pe inima ta, pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Cu alte cuvinte: „Avantti per l-attacooo!” - cum ar fi strigat În timp de război comandantul unei grupe de militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om! Așa a reușit să treacă prin atâtea momente grele ale vieții, fără să-i fie zdruncinat psihicul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]