8,125 matches
-
mine și pe Ian de capul nostru. Scout încuviință ușor, uitându-se la foc fără să spună nimic. Mi-am închipuit șase miliarde de oameni rotindu-se încet prin spațiu, o sumedenie de stele mici pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu? Înainte să-și pună rucsacul pe umeri se uită la mine. — Doar de data asta. — Da, spuse ea. Suntem sinceri până la capăt. Ziua ne aduse o altă înșiruire de tuneluri și puțuri de urcat, scări și mari spații cavernoase, pustii. L-am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la el. Nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat? De unde știa ea ce s-a întâmplat? M-am uitat într-o parte, surprinzând pentru o fracțiune de secundă privirea lui Scout. Iat-o din nou, acea goliciune, acea plajă pustie. Și încă ceva; o altă emoție pe care n-o înțelegeam bine; ceva secret, ascuns în furia care-i încorda mușchii feței. Clipi și o reprimă, strângând încet mâna pe spatele pantalonilor mei și șoptind mai târziu, toate astea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru ceea ce era într-adevăr, să sufere pentru cruzimea cu care mă făcuse să mă simt o parte din ceva, să mă simt cald, dorit și iubit, să simt că nu trebuie să fiu singur în lumea asta moartă și pustie, și totul de dragul unui plan rece și calculat. M-am uitat la ea și o voce dinlăuntrul meu șopti, vedem lumina stelelor doar pentru că toate stelele sângerează. — Prea bine, repetă Scout. Da, da, da. Asta vrei să auzi? Da, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dai viața pentru o iluzie. — Asta s-a întâmplat de fapt? Fidorous clătină din cap, mișcări lente, aproape insesizabile, nedezlipindu-și ochii de la mine. Acesta nu era un răspuns la întrebarea mea, era cu totul altceva; o expresie funerară, un loc pustiu între resemnare și regret. N-a mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața de umărul meu. Am strâns-o tare și ea mă strânse la rândul ei. — E-n ordine, am spus. O să rezolvăm problema, o să rezolvăm toate problemele astea. Doctore? — Nu... nu știu, zise el, uitându-se în continuare peste marea pustie. — E-n ordine, am repetat, cu brațele strânse pe după Scout. E bine, haide, o să găsim noi o soluție. Și, uitându-mă peste umărul ei în timp ce rosteam toate acestea, uitându-mă peste punte și mare către masa de stânci care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am întins și-am lungit gâtul ca să mă uit peste balustrada dinspre babord, aflată sus în aer, dar nu se vedea nimic acolo, nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și insula în zare. — Haide, știu că ești acolo, am strigat peste apă. Ești mereu acolo, nu? Ce mai aștepți? M-am târât de-a lungul V-ului, am luat laptopul lui Nimeni și m-am cățărat pe peretele înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care hîrlețul Îl aruncă, nu au trezit În Nicolai Arsenievici aceasté pérere. El sépa liniștit, si aerul pe care Il respira era un aer de primévaré. Dupé a treia noapte de pîndé, Alexandr Timofeevici se Întorcea acasé. Satul era pustiu și numai baligile care Începuseré sé se usuce În mijlocul drumului erau dovadă cé pîné la Alexandr Timofeevici au mai trecut oameni. Dar Alexandr Timofeevici nu era obosit. Dacé cineva s-ar fi uitat atent la fața lui Alexandr Timofeevici, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se întîlnesc ei înde ei sau ne regăsim cu toții, laolaltă? Și-atunci Iordan ar fi mai aproape de vîrsta mea. Îmi țiuie tîmplele la gîndul ăsta: ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară " Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub 2002. E foarte devreme. În lumea fioroasă/ de sub ceresc**********", guguștiucii guguie notele lor blînde. Îmi place să-i aud sporovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta pentru că-și înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare cu purpura trombocitopenică idiopatică în forma acută, fu diagnosticată boala pentru rochia destinată balurilor de la Versailles. Paietele vor fi megacariocitele în număr foarte mare, imature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a părut mai pustie ca niciodată, Bucureștiul un oraș cufundat în beznă, dispăruseră toate firmele particulare, magazinele luxoase, viața de noapte, afișele colorate care invitau la spectacole și evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din față peste pragul camerei, ca să se facă mai bine auzit. De-aici o să vă ia ca din oală, i se pare. Nu v-a văzut nimeni cînd ați intrat? — Nici țipenie, se aude din nou vocea lui Dendé, e pustiu de parcă ar fi avut loc o catastrofă, spune manevrînd butoanele aragazului. — I-auzi, zice Bătrînul, doar n-o să-mi spuneți că s-au terminat deja toate protestele. — Ba mă tem că da, spune Gulie, se pare că doar noi am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Spuneți-mi și părerile voastre, spune Roja, cercetîndu-i cu privirea pe Gulie și Dendé. — Eu sînt perfect de acord, se aude tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în mișcare, și m-am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o mișcare rapidă, dînd impresia că vrea să iasă din adăpostul oferit de piciorul turnului de control și s-o apuce pe pistă în direcția clădirii terminalelor. Se opri din alergătură doar cînd se văzu în fața hotelului Oltenia. Calea Griviței era pustie. Abia începea să se lumineze de ziuă. Bănuia că poarta de la intrare era încuiată, dar încercă totuși s-o împingă fără nici un rezultat. Așteptă cîteva clipe, se chinui să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vaca rea care fură mana Dumăniței, a strâns-o mai tare de mână pe bunica sa). Aceasta a simțit fiorul de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu! Să nu mai vorbim de acestea! Iată câinele a venit la poartă ca să te ’ubească! Apoi Ochenoaia, fericită și Îmbărbătată de prezența unui bărbat al familiei sale, introduse degetul mic În gură și scoase un semnal scurt și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea poienelor“ etc. În general însă, tonul este voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neaerisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat și cacofonic.“ Cum adică răspunsul la o parte a lumii de azi? Nu pare cam dezacordată și cacofonică această exprimare? Incercare de a atrage atentia Ce face un om rătăcit într-un loc pustiu când vede trecând pe deasupra un avion care l-ar putea salva? Strigă, gesticulează disperat, își scoate cămașa și o agită ca pe un steag, aprinde un foc. Cam așa procedează, ca poet, și Alexandru Potcoavă, încercând să se facă remarcat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]