1,897 matches
-
de l’Académie royale de Belgique, Bruxelles, 1922, de același autor. 38. Merită să cităm măcar cele două „porunci pitagoreice” cuprinse în primele cinci versuri. Prima (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, p. 63) recomandă păstrarea practicilor de cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și pentru ei datina este consfințită de natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și pentru ei datina este consfințită de natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură a omului înțelept
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stabilește ierarhia riguroasă a instanțelor de cult din tradiția orfică și pitagoreică: (I) zeii, (II) eroii, (III) daimonii, (IV) părinții. Iată aceste „porunci fundamentale”, care au și valoarea unor axiome curriculare: „Pe zeii nemuritori cinstește-i mai întâi cum e rânduit de lege (nómw w”" diakeitai)/ Și respectă jurământul (sebou oJrkon). Apoi cinstește eroii străluciți;/ venerează daimonii pământului, săvârșind întocmai rituri legitime;/ părinții tăi cinstește-i și rudele apropiate” (traducere de Mihai Nasta, după textul cuprins în „Bibliotheca Teubneriana”, în volumul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Artemis 18; că, necăsătorită fiind, i-a revenit grija nașterilor. Celor sterpe nu le-a dat, vezi bine, putința moșitului, pentru că omul este, din firea sa, slab în a deprinde un meșteșug a cărui experiență nu o are. Le-a rânduit însă la așa ceva pe cele care, din cauza bătrâneții, nu pot avea copii.” Efebul confirmă această analogie mitologică doar probabilist. („Probabil” - zice Theaitetos.) Și Socrate continuă în același mod. „Și deci nu este tot probabil și chiar necesar ca moașele, mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ideologice. Publică aproape concomitent la „Viața românească”, la „Sburătorul literar”, „Universul literar”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Calendarul” și „Porunca vremii” (la ultimele două figurând și ca redactor), la „Buna Vestire” (unde a fost director), reviste ale căror programe se rânduiesc precumpănitor în sfera tradiționalismului de diverse nuanțe și origini teoretice, de la poporanism la ortodoxism și la naționalismul exacerbat al extremei drepte. Dar el va răspunde și apelului lansat în 1925, la reapariția „Neamului românesc literar”, către colaboratori de la „Sămănătorul”, „Floarea
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
timp fabulos al începuturilor, în care fiecare gest devine deschizător de lumi: „Eu eram Adam și tu erai Eva. / Și nimeni nu ne-a alungat cu sabie de foc. / Arhanghelul ne-a adus un ulcior de apă / și tu ai rânduit pe șervetul alb prima roșie din lume. / Eu am tăiat prima felie / din prima pâine a lumii, / iar după masă în timp ce priveam / cum zburdă scânteile pe apă / am scris primul poem.” Seninătatea și echilibrul noii vârste de aur sunt tulburate
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
cer deschis (1976), omul de cultură, bibliofilul și bibliograful K. și-a făcut o pasiune din strângerea și editarea unui număr însemnat de scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit să rânduiască textele, să le tălmăcească pe cât i-a stat în puteri și să le caligrafieze”. Le-a strâns în Facsimile (1975), debutul său editorial, și în cele patru volume de Simple note (1980-1985), acestea din urmă cuprinzând textele autorului din revista
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Gogol (atât de prost sfătuit). Aș vrea ca nici un creștin să nu-și îndoaie cerneala cu apă de baltă... În fine. Nu vreau să te conving de nimic, dragă prietene. Aratul, semănatul și secerișul sunt, în fiecare dintre noi, lucrări rânduite pentru un anumit ceas. Poate tu ai decis ce poți spune și ce nu poți spune public; eu încă nu. La fel, nu-mi dă pace gândul de a face siriacă pentru o specializare de dragul specializării. Respect enorm erudiția, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei. Butoaiele astea de la fund păreau atît de străvechi, din pricina lemnului lor ros și năpădit de mușchi, încît te așteptai parcă să găsești lîngă ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sări brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i chenar prindea să Învețe nou abecedar». Orânduirea nouă - a muncitorilor, În care stau scrise drepturile celor ce muncesc - aceasta este pecetea primăverii neamului nostru. Dan Deșliu o definește clar: În primăvara asta, cea dintâi, puserăm beznelor tuturor căpătâi și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea a crescut pe trunchiul aceluiași proces istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vedere privitor la structura reală a minții omenești, altfel spus ca o teză psihologică. Iată doar un pasaj semnificativ: Neapărat trebuie să venim atunci pe lume cu formele apriorice din noi, care să proiecteze, să aranjeze în spațiu și să rânduiască în timp toate imaginile, toate impresiile, toate formulele sub care înțelegem lumea noastră subiectivă... Dacă, dar, toate datele simțurilor sunt niște impresiuni subiective, dacă formulele de intuiție, spațiu, timp și cauzalitate sunt niște calapoduri înnăscute, de asemenea subiective, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
hublou, cabina noastră mă făcea să mă gândesc la un sicriu de oțel care s-ar fi desprins de vapor de ceva vreme. Mi-am imaginat lenta ei coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți sub cușetă. Și pistolul care avea să ruginească în teacă și care se mișca ușor, urmând tangajul vasului și mângâindu-mă parcă sub braț, lângă inimă. Toată perfidia vieții se concentra pentru mine în acea mângâiere: aveam să mor de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. Și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul”. Las pentru mai târziu comentarea fragmentului din Matei, Întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să sufere aceleași chinuri la un loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei Întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda”. PAGINĂ NOUĂ 3. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Nu există, probabil, În Noul Testament, o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
câteva luni, la mănăstirea Poiana Mărului (1841). În 1842, domnitorul Gheorghe Bibescu îl numește procuror la Tribunalul din București. Activează în comitetul societății secrete „Frăția”, iar în timpul revoluției de la 1848 e, împreună cu N. Bălcescu, secretar al Guvernului Provizoriu, care îl rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
acestuia, în scaunul Moldovei, cu Nicolae Mavrocordat. Mai departe, A.U. descrie situația din țară, cu accente de durere pentru mizeria Moldovei, „căzută sub giugul robiei”, nevoită să suporte invazia unor trupe străine. Pătruns de gândul că ordinea socială este rânduită de Dumnezeu, că monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un om plin de smerenie, și se ocupă pe larg de reformele și prefacerile pe care domnitorul le încearcă. Mavrocordat apare
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
primari se pot căsători. Noi suntem doar veri de-ai doilea. Milton a cercetat toate legile. Desdemona se cutremură Încă o dată. Sleită de Îngrijorare, abandonată de Sfântul Hristofor, Încetă să se mai lupte cu o eventualitate care nu fusese niciodată rânduită de la bun Început. ― Dacă tu și Milton vreți să vă căsătoriți, aveți binecuvântarea mea, spuse ea. Apoi, o dată ce-și dăduse binecuvântarea, se așeză din nou Între perne și Închise ochii la durerea vieții. ― Și să dea Dumnezeu să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsise loc doar În ultimele rînduri. Cu o zi Înainte oferise un spectacol neașteptat și emoționant. Soții Maigret trecuseră pe lîngă chioșc la opt seara, cu o oră Înaintea concertului. Micile scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mult de cum a venit la noi. Asinius Gallus îl îndeamnă din priviri să continue. — Încetul cu încetul, a devenit de neînlocuit. L-a convins pe tata că oamenii fac ușor cele mai grele treburi de dragul plă cerilor sexuale, așa că a rânduit ca - în schimbul unei sume de bani - fiecare să aibă legătură cu o sclavă, iar de altă femeie să nu se apropie. Pus pe câștig cum era, nu mă mir, își ascunde Gallus un surâs ironic. — Și pentru că ura foarte mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în tăcere. Oricât încearcă să fie rațional, nu se poate dezbăra de un sentiment confuz de panică în timp ce străbat în grabă coridoare după coridoare, unele luminate, altele cufundate în beznă. Cum le-or fi rânduit așa, într-o dezordine totală? se întreabă întruna. Merge ca scaiul după celălalt, de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin părțile astea. Cu o strângere de inimă, își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vasile Banu"2873. La vot au participat consilierii comunali: Constantin Vlad, Constantin Ghegeliu, Vasile Banu și Nicolae Cangia, lipsind domnii Vanghele Popescu și Tudor Caradaș 2874. La 1 decembrie 1907 publicația Dobrogea Jună arăta că "la Constanța, în urma unei anchete rânduite de primăria orașului, se descoperă și se dau în vileag (...) toate actele necinstite de care s-a făcut vinovată fosta administrație comunală sub conducerea domnului Ion Bănescu"2875. De asemenea, "la Tulcea (...) se anunță o anchetă la primăria orașului care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei rânduind în jurul casei sale lemnele de foc ca într-un zid. În vale, gardurile de acest fel se numeau uluci. Țăranii aveau și ei bucuriile lor. În toamna aceea muriseră doi bătrâni din sat, dar familiile sărace de țărani nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]